Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Neemia

Neemia, 4


4:1 Cand a auzit Sanbalat ca zidim iarasi zidul, s-a maniat si s-a suparat foarte tare. Si-a batut joc de Iudei,

Sanbalat. Vezi la cap. 2,10. Sosirea lui Neemia si pregatirile pentru rezidirea zidului au constituit o pricina de tulburare pentru Sanbalat si aliati lui cei rai, dar cand lucrarea de cladire propriu-zisa a inceput, n-au mai putut sa se stapaneasca.



4:2 si a zis inaintea fratilor sai si inaintea ostasilor Samariei: La ce lucreaza acesti Iudei neputinciosi? Oare vor fi lasati sa lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor ispravi? Oare vor da ei viata unor pietre inmormantate sub mormane de praf si arse de foc?

Ostasilor Samariei. Se pare ca ca provincia Samaria avea o ostire, iar comandantul sef era Sanbalat. Avand dovezi documentare la indemana, care arata ca Sanbalat era guvernator al Samariei (vezi la cap. 2,10), nu mai pare ciudat sa-l gasim descris drept sef militar.



4:3 Tobia, Amonitul, era langa el, si a zis: Sa zideasca numai! Daca se va sui o vulpe, le va darama zidul lor de piatra.

Tobia. Vezi la cap. 2,10. Ca si in ocaziile precedente, el pare sa fi intalnit pe Sanbalat pentru a discuta ce urmau sa faca acum, cand iudeii incepusera, de fapt, sa construiasca.



4:4 Asculta, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriti! Fa sa cada ocarile lor asupra capului lor, si da-i prada pe un pamant unde sa fie robi.

Asculta, Dumnezeul nostru. Rugaciunea era pentru Neemia mai degraba o deprindere decat

o manifestare neasteptata a unei emotii puternice (vezi cap. 5,19; 6,9.14; 13,14.22.29.31). Asa cum, intr-o rugaciune anterioara, el a folosit se pare cuvinte luate din Daniel (vezi la cap. 1,5), el imprumuta acum limbajul lui Ieremia (ultima parte din Neemia 4,4; cf. Ieremia 12,3; 17,18 si 18,21.22; si prima parte din Neemia 4,5; cf. Ieremia 18,23).



4:5 Nu le ierta faradelegea, si pacatul lor sa nu fie sters dinaintea Ta; caci au necajit pe cei ce zidesc.

Verset ce nu a fost comentat.

4:6 Am zidit zidul, care a fost ispravit pretutindeni pana la jumatate din inaltimea lui. Si poporul lucra cu inima.

Pana la jumatate din inaltimea lui. Potrivit cu cap. 3, multe cete de lucratori erau ocupate simultan in diferite puncte ale zidului. Expresia "pana la jumatate" trebuie sa insemne jumatate din inaltime, nu din circumferinta. In plus, se declara ca zidul "a fost ispravit". Doar interpretarea aceasta este compatibila cu observatia urmatoare, conform careia "sparturile incepeau sa se astupe" (v. 7). Acest progresul rapid se datora faptului ca "poporul lucra cu inima".



4:7 Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amonitii si Asdoditii, s-au suparat foarte tare cand au auzit ca dregerea zidurilor inainta si ca sparturile incepeau sa se astupe.

Arabii. Trei natiuni invecinate se aliaza acum cu samaritenii impotriva iudeilor. Arabii erau condusi de Ghesem (cap. 2,19), iar amonitii de Tobia (cap. 2,10). Locuitorii cetatii si vecinatatii Asdodului, in regiunea de litoral al Filistiei, au fost probabil incurajati de Sanbalat din Samaria sa reinvie vechea lor ura fata de Iuda.

Dregerea zidurilor. Propozitia astfel introdusa spune literal ca "a avut loc o vindecare a zidurilor Ierusalimului". Tabloul este acela de refacere a carnii pe o rana care se vindeca.

4:8 S-au unit toti impreuna ca sa vina impotriva Ierusalimului, si sa-i faca stricaciuni.

S-au unit impreuna. [Au conspirat toti, impreuna, KJV.] LXX si Vulgata spun: toti au fost "adunati impreuna". Este evident ca acesti traducatorii au presupus ca, avand in vedere c ce avusese loc deja, nu era necesar sa se creada ca doar acum s-a format o conspiratie (vezi cap. 2,19.20; 4,1-3). Potrivit cu LXX, conducatorii opozitiei au strans o ostire considerabila, cu scopul de a ataca Ierusalimul, asteptandu-se probabil ca o desfasurare de forte avea sa-i inspaimante pe constructorii pasnici si sa-i faca sa opreasca lucrarea.

Sa-i. Ebr. lo, literal "lui" sau "i". Afirmatia este obscura. Daca se refera la cetatea Ierusalim, ar trebui sa aiba finalul feminin lah, iar daca se refera la Neemia, ar trebui sa spuna li, "mie", "mi". Expresia ar putea fi tradusa: "sa ma" (sau sa "o", daca e vorba de cetatea) puna in confuzie".



4:9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru, si am pus o straja zi si noapte ca sa ne apere impotriva loviturilor lor.

Am pus o straja. Ca orice conducatori intelepti, Neemia s-a informat cu privire la miscarile vrajmasului. Pentru a fi pregatit in cazul unui atac prin surprindere, el a pus o straja ziua si noaptea, fara indoiala, in avanposturi, la o oarecare departare de zidurile cetatii. Ei erau credinciosi si se incredeau in ocrotirea divina, dar aceasta nu-i impiedica sa faca tot ce le statea in putere. Efortul omenesc trebuie unit cu puterea divina.



4:10 Insa Iuda zicea: Puterile celor ce duc poverile slabesc, si daramaturile sunt multe; nu vom putea sa zidim zidul.

Iuda zicea. Indatoririle de paza atenta si munca neincetata apasau greu asupra poporului si-l descurajau. Plangerea lor este exprimata sub forma poetica si poate ca a fost o cantare compusa si cantata de purtatorii de poveri. In ebraica, consta din zece cuvinte, doua propozitii de cate doua randuri fiecare. Ultimele cuvinte ale randului intai si al treilea rimeaza, si, la origine, este posibil sa fi rimat si al doilea cu al patrulea. Urmatoarea traducere reprezinta o incercare de a reda gandul original, in forma poetica:

Prea slaba-i puterea carausilor

Si prea mult e molozul;

Iar noi nu suntem in stare

Sa refacem zidul.



4:11 Si vrajmasii nostri ziceau: Nu vor sti si nu vor vedea nimic pana vom ajunge in mijlocul lor; ii vom ucide si vom face astfel sa inceteze lucrarea.

Nu vor sti. Descurajarea a sporit prin vestea venita de la vrajmasi ca planuiau sa atace cetatea prin surprindere si sa-i omoare pe lucratori. Faptul ca Neemia reda insufletit ce spuneau iudeii si vrajmasii lor (v. 10.11) reflecta fortele cu care el, in calitate de conducator, avea sa lupte. Cea mai slaba ezitare din partea lui ar fi dus la oprirea lucrarii.



4:12 Si Iudeii, care locuiau langa ei, au venit de zece ori si ne-au instiintat despre toate locurile pe unde veneau la noi.

Pe unde veneau la noi. [De unde aveau sa se intoarca la noi, KJV.] Ebraica acestei propozitii este neclara. O neinsemnate transpozitie a literelor unui cuvant ebraic da varianta RSV a intregii afirmatii: "Din toate partile unde traiesc si se vor urca impotriva noastra". Aceasta cel putin da sens propozitiei si este potrivita cu contextul. In felul acesta, sensul versetului 12 pare sa fie ca miscarile ostentative de trupe vrajmasului si vestile despre un atac iminent, pe care le faceau intentionat sa circule, i-au inspaimantat pe iudeii care traiau la hotarele Iudeii si poate pe unii chiar de pe teritoriul vrajmas ca sa fuga la Ierusalim spre a fi la adapost. Ei au adus raportul alarmant ca vrajmasii lor erau pe punctul de a ataca din toate partile; Sanbalat si samaritenii din nord, amonitii din est, arabii de la sud si filistenii (asdodienii) din vest (vezi PK 642). Expresia "de zece ori" subliniaza tonul grav folosit de refugiatii in raportul si efectul devastator pe care acesta l-a avut asupra lucratorilor. Sanbalat conta pe un razboi al nervilor, care sa-i faca pe iudei sa inceteze activitatea din cauza spaimei.



4:13 De aceea am pus, in locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, si in locurile tari, poporul pe familii, i-am asezat pe toti cu sabiile, sulitele si arcurile lor.

Am pus in locurile cele mai de jos. Prima parte a v. 13 este obscura. Se pare ca la punctele mai vulnerabile de-a lungul zidului, unde atacurile erau mai probabile, Neemia a postat oameni inarmati, in pozitii vizibile, cu speranta de a anticipa un atac. Gruparea oamenilor pe familii tindea sa imprime in fiecare dintre ei simtamantul ca luptau pentru propriile lor rude. Este posibil ca vrajmasul ocupase deja pozitii opuse partilor "cele mai de jos" sau mai vulnerabile ale zidului care crestea repede si simulase ca face pregatiri sa atace, atunci cand actiunea prompta a lui Neemia lea zadarnicit planul, aratand lamurit ca iudeii erau gata sa lupte, daca era necesar.



4:14 M-am uitat, si sculandu-ma, am zis mai marilor, dregatorilor si celuilalt popor: Nu va temeti de ei! Aduceti-va aminte de Domnul cel mare si infricosat, si luptati pentru fratii vostri, pentru fiii vostri si fetele voastre, pentru nevestele voastre, si pentru casele voastre!

M-am uitat. Pare sa fie indicata o ocazie speciala, poate intr-un moment cand aliatii ostili isi unisera fortele si inaintau. Acest scurt, dar miscator apel pare sa fi fost facut in asteptarea unui atac iminent. Faptul ca nu a urmat nici o ciocnire pare sa arate ca atunci cand vrajmasii s-au apropiat si, de la o oarecare distanta, i-au vazut pe iudei asteptandu-i in perfecta ordine si bine inarmati, s-au retras. Nu e clar daca intentionau sau nu sa lupte cu adevarat.



4:15 Cand au auzit vrajmasii nostri ca am fost instiintati, Dumnezeu le-a nimicit planul, si ne-am intors cu totii la zid, fiecare la lucrarea lui.

Verset ce nu a fost comentat.

4:16 Din ziua aceea, jumatate din oamenii mei lucrau, iar cealalta jumatate era inarmata cu sulite, cu scuturi, cu arcuri si cu platose. Capeteniile erau inapoia intregii case a lui Iuda.

Oamenii mei. [Slujitorii mei, KJV.] Probabil membrii suitei personale a lui Neemia, iudei pusi la dispozitia guvernatorului. Lista din cap. 3 da de inteles ca lucrarea a fost inceputa de evreii din Iudea. Dar cand situatia a devenit mai incordata si mai dificila, Neemia a trimis pe proprii sai asistenti la lucrarea de constructie si pe propria sa garda personala, la postul de paza.

Capeteniile erau inapoia. Probabil fruntasii. Oamenii acestia stateau "inapoia" lucratorilor pentru a dirija lucrarea lor si pentru a-i conduce in apararea cetatii, daca vrajmasul ar fi riscat sa atace.



4:17 Cei ce zideau zidul, si cei ce duceau sau incarcau poverile, cu o mana lucrau, iar cu alta tineau arma.

Cei ce zideau zidul. Aceasta propozitie apartine verstului 16 si explica despre care membri ai "intregii case a lui Iuda" era vorba.

Cei ce duceau sau incarcau. Nu o grupa de lucratori diferita de cei care "duceau" poverile, asa cum se spune clar in ebraica. Intelesul este ca purtatorii de poveri erau incarcati in asa fel incat sa poata sa-si poarte povara cu o mana, iar mana cealalta sa fie libera ca sa poarte o arma. In caz de atac, fiecare om era astfel pregatit, lasand doar jos povara sa.



4:18 Fiecare din ei, cand lucra, isi avea sabia incinsa la mijloc. Cel ce suna din trambita statea langa mine.

Fiecare din ei cand lucra. [Ziditorii, KJV.] Intrucat ziditorii aveau nevoie de ambele maini pentru munca lor, ei purtau sabii la cingatoare si, in acest fel, erau gata sa mearga la lupta impotriva vrajmasilor lor, in clipa in care erau instiintati.

Cel ce suna din trambita. In scenele asiriene si egiptene care prezinta scene de razboi, cei care cantau de trambita sunt infatisati ca trambitasi, care dadeau semnalul de lupta.



4:19 Am zis mai marilor, dregatorilor, si celuilalt popor: Lucrarea este mare si intinsa, si noi suntem risipiti pe zid, departe unii de altii.

Risipiti pe zid. Dupa cum reiese din distribuirea lucrului din cap. 3, constructorii erau imprastiati pe intregul contur al zidurilor, asa ca, in orice punct, ar fi fost in mod normal o mica grupa de oameni.



4:20 La sunetul trambitei, sa va strangeti la noi, spre locul de unde o veti auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.

Dumnezeul nostru va lupta pentru noi. Increderea lui Neemia in ajutorul divin era contagioasa. El insusi a lasat un exemplu nobil nu numai pentru contemporanii sai, dar si pentru noi, in lupta noastra morala cu puterile raului. Putem fi siguri ca Dumnezeu va lupta pentru noi cand lucram plini de ravna pentru inaintarea lucrarii Sale, cand incercam sa biruim pe Satana, pacatul si mandria si cand motivatia noastre este curata, increderea noastra, puternica, iar armele noastre, nepatate.



4:21 Asa faceam lucrarea: jumatate din noi stand cu sulita in mana din zorii zilei pana la ivirea stelelor.

Asa am facut lucrarea. Un rezumat al v. 16-20.

Pana la ivirea stelelor. Constructia a inaintat din zori si pana la amurg; oamenii lucrand cu sarg ca sa-si termine lucrarea. Avand in vedere faptul ca fortele vrajmase stateau la panda prin imprejurimi, rapiditatea era cea mai importanta. Fiecare piatra asezata sporea siguranta cetatii. Schimburi de noapte nu prea erau posibile in vremurile stravechi, dar se folosea la maximum fiecare moment al zilei.



4:22 In acelasi timp, am mai zis poporului: Fiecare sa petreaca noaptea in Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea sa facem de straja, iar ziua sa lucram.

Sa petreaca noaptea in Ierusalim. Multi oameni locuiau in afara Ierusalimului si probabil se obisnuisera sa se reintoarca in satele lor la sfarsitul fiecarei zile. Acum li s-a cerut sa ramana in interiorul cetatii pentru un plus de ocrotire. Insusi faptul ca erau acolo si se stia ca sunt acolo avea scopul sa previna un atac. Daca vrajmasul ar fi atacat noaptea, ei sa fie disponibil si in stare sa-si indeplineasca misiunea de a apara ce au lucrat.



4:23 Si nu ne-am dezbracat de haine, nici eu, nici fratii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de straja, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apa.

Fratii mei. Probabil ca este vorba despre frati adevarati, de sange. Faptul ca Neemia avea frati reiese din cap. 1,2 si ca unul dintre ei, Hanani, il insotise la Ierusalim, se observa din cap. 7,2.

Se duceau cu armele la apa. [Le scoteau pentru spalat, KJV.] Insemnatatea expresiei ebraice tradusa astfel este obscur. Literal, ea spune: "fiecare arma a sa apa". Traducerea KJV este luata din Vulgata, care aici este mai mult o interpretare decat o traducere. LXX omite cu totul aceasta afirmatie. RSV spune: "fiecare isi pastra arma in mana." Unii au modificat ultimul cuvant ebraic pentru ca afirmatia sa spuna: "la fiecare, arma sa era in dreapta sa." Altii au incercat sa explice cuvintele ebraice asa cum sunt, interpretand ca pasajul spune: "arma fiecaruia era apa lui", adica armele erau un inlocuitor pentru apa sau ca singura baie a unui om era arma lui. Potrivit acestei interpretari, pasajul este idiomatic, poate o expresie folosita pentru a descrie rigorile unei campanii. Conform altor expuneri propuse, lucratorii nu-si scoteau imbracamintea "nici ziua, nici noaptea" sau "fiecare se ducea cu arma sa la apa".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-23PK 641-645

1�



3T 574

1.2�



PK 641

3�



PK 642

4�



3T 574

6�



Ed 286

6-8�



PK 642

7.8�



3T 571

9�



PK 659; 3T 572

9.10.12-18�

PK 643

10.14�

GC 56

17�



AA 597

18�



GC 56

20�



PK 645

20-23�

PK 644