3:1 Marele preot Eliasib s-a sculat impreuna cu fratii sai, preotii, si au zidit poarta oilor. Au sfintit-o, si i-au pus usile; au sfintit-o de la turnul Mea, pana la turnul lui Hananeel.
Eliasib s-a sculat. E normal sa-l gasim pe marele preot Eliasib dand un exemplu bun cu ocazia aceasta. Mai tarziu, a devenit "ruda" ["aliat"] cu Tobia prin casatorie (cap. 13,4) si a fost vinovat de profanarea templului (cap. 13,5). Dupa sirul de mare preoti redat in cap. 12,10.11, pare ca Eliasib era fiul lui Ioiachim si nepotul lui Iosua, care se intorsesera din Babilon impreuna cu Zorobabel (Ezra 2,2; 3,2).
Se pare ca scopul special al capitolului acestuia este sa dea cinstea cuvenita celor in masura s-o primeasca - inscrierea in analele istoriei a numelor barbatilor care au iesit cu generozitate in fata cu acest prilej important, si-au sacrificat tihna de dragul datoriei si, prin aceasta, s-au expus unui atac vrajmas, cu care erau amenintati deja (cap. 4,18-20).
Cu fratii sai. Adica preotii, in general. Faptul ca preotii au preluat construirea unei portiune a zidului de est, pe langa lucrarea mentionata aici, reiese din v. 28.
Poarta oilor. Se pare ca poarta era total distrusa. Ea se afla la extremitatea estica a zidului de nord, care marca aici limitele domeniului Templului (vezi harta de la p. 406). Targul oilor s-a aflat probabil in vecinatatea lui si a dat portii numelui lui (vezi Ioan 5,2).
Am sfintit-o. Aceasta pare sa fi fost o sfintire preliminara, deosebita de cea descrisa in cap. 12,27-43. Dupa ce au terminat Poarta oilor si zidul care se intindea inspre apus pana la Turnul lui Hananeel, preotii au anticipat sfintirea generala printr-una speciala, numai a lor, in felul acesta recunoscand caracterul sacru al lucrarii, cat devreme cu putinta.
Turnul. Turnurile lui Meah (ebr. Hamme'ah, literal "o suta") si Hananeel se pare ca apartineau fortaretei Templului (vezi la cap. 2,8). Intrucat nu este mentionata nici o lucrare de constructie la turnuri, se pare ca ele au fost intacte.