2:10 Sanhalat, Horonitul, si Tobia, slujitorul Amonit, cand au auzit lucrul acesta, nu le-a placut deloc ca venea un om sa caute binele copiilor lui Israel.
Sanbalat. Anumite observatii facute de Neemia (vezi cap. 4,1.2) au fost multa vreme interpretate de cercetatori indicand faptul ca Sanbalat era guvernatorul Samariei. Acum, unul dintre papirusurile elefantine (Cowley, Aramaic Papyri, nr. 30), scris in anul 407 i.Hr., solutioneaza definitiv problema printr-o referire directa la Sanbalat ca "guvernator al Samariei". Lucrul acesta explica motivul pentru care el era un dusman atat de primejdios al lui Neemia. Fiind mai mult decat un cetatean obisnuit si avand o ostire la dispozitia sa (cap. 4,2), el se afla in postura de a face mult rau si era hotarat sa zadarniceasca planurile lui Neemia.
Horonitul. Neemia nu dezvaluie pozitia oficiala a lui Sanbalat si il numeste doar "Horonitul". Nu este singur daca o face din dispret. De asemenea nu e sigur daca aceasta denumire se refera la Sanbalat ca venind din cetatea moabita Horonaim (Ieremia 48,34), care nu a fost identificata, sau ca venind din una dintre cele doua cetati Bet-Horon (Iosua 16,3.5 etc.), astazi Beit 'Ur el-Foqa si Beit 'Ur et-Tahta, cam la 19,2 km nord-vest de Ierusalim in linie dreapta si care, pe vremea lui Neemia, apartinea Samariei. Unii comentatori sugereaza ca dispretul lui Neemia pentru Sanbalat poate fi explicat cel mai bine daca acesta din urma venea din Moab si nu era, deci, nici macar samaritean.
Slujitorul. Ebr. 'ebed, "slujitor", uneori folosit in documentele biblice si extra-biblice pentru a indica inalti slujbasi guvernamentali (2 Regi 24,10.11; Plangeri 5,8). Prin urmare, se poate ca Tobia sa fi fost un inalt functionar in provincia Amon, Transiordania. Mai tarziu, familia lui Tobia a devenit cunoscuta ca una din cele mai influente familii ale Transiordaniei. Unul dintre descendentii lui era in posesia unui castel in Amon, pe timpul primilor Ptolemei si furniza regelui Egiptului onagasi (magari salbatici), cai si caini. Ruinele acestui castel de la 'Arak el-Emir sunt inca vizibila, la jumatatea distantei dintre Ierihon si Aman, iar numele lui Tobia este sapat pe zidurile exterioare, la intrarea intr-o pestera.
Nu le-a placut deloc. Cand Zorobabel a respins conlucrarea samaritenilor la recladirea Templului (Ezra 4,3), s-a nascut si amplificat intre ei un spirit de ostilitate, care a persistat pana la distrugerea Ierusalimului de catre Titus. Vrajmasia aceasta se poate sa se fi extins la alte natiuni invecinate, ca amonitii si arabii (vezi Neemia 2,19; 4,7), indeosebi in timpul reformei lui Ezra (Ezra 9,10). Afland motivele calatoriei lui Neemia si realizand ca acesta venise sa sprijine interesele poporului lui Iuda, probabil ca ei i-au explicat cat se poate de clar ca aveau legaturi influente in Ierusalim (Neemia 13,4-8.28). Aceasta ar explica grija si discretia cu care Neemia a facut cercetarile initiale, la sosirea in Ierusalim.