10:1 Iata pe cei ce si-au pus pecetea: Dregatorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia,
Dregatorul. [Tirsata, KJV.] [In KJV] Titlul persan pentru "guvernator" (vezi la Ezra 2,63). Neemia, a carui influenta se simtea fara indoiala in spatele lungii cuvantari raportate in capitolul precedent, s-ar putea sa fi fost parintele spiritual al legamantului ce urma sa se incheie acum. El a dat un exemplu, fiind cel dintai la semnarea documentului.
Zedechia. Probabil un inalt slujbas, nu se stie nimic mai mult cu privire la el. S-a sustinut ca, prin analogie cu Ezra 4,9.17, el era secretarul guvernatorului.
10:2 Seraia, Azaria, Ieremia,
Seraia. Cele 21 de nume enumerate dupa acelea ale lui Neemia si al secretarului sunt indicate ca fiind "preoti" (v. 8). Printre acestia, casa marelui preot Seraia avea fireste prioritatea. Din toate cele 21 de nume, 15 apar in cap. 12,2-7 in calitate de preoti conducatori care au venit cu Iosua si Zorobabel din Babilon, iar in cap. 12,12-21 in calitate de capetenii ale familiilor si ale cetelor respective (vezi la Neemia 12; Luca 1,5).
10:3 Pashur, Amaria, Malchia,
Verset ce nu a fost comentat.
10:4 Hatus, Sebania, Maluc,
Verset ce nu a fost comentat.
10:5 Harim, Meremot, Obadia,
Verset ce nu a fost comentat.
10:6 Daniel, Ghineton, Baruc,
Verset ce nu a fost comentat.
10:7 Mesulam, Abia, Miiamin,
Verset ce nu a fost comentat.
10:8 Maazia, Bilgai, Semaia, preoti.
Verset ce nu a fost comentat.
10:9 Levitii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel,
Levitii. Iosua, Binui si Cadmiel reprezinta cele trei familii principale ale levitilor care s-au intors impreuna cu Zorobabel (vezi Ezra 2,40; 3,9; Neemia 7,43; 9,4.5 etc.). Aici Binui pare sa fi inlocuit pe Cadmiel si sa fi trecut pe locul doi. Din restul de nume, cele ale lui Hasabia si Serebia reprezinta familiile care s-au intors impreuna cu Ezra (Ezra 8,18.19). Restul de nume sunt probabil si acelea de familii.
10:10 si fratii lor, Sebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
Verset ce nu a fost comentat.
10:11 Mica, Rehob, Hasabia,
Verset ce nu a fost comentat.
10:12 Zacur, Serebia, Sebania,
Verset ce nu a fost comentat.
10:13 Hodia, Bani, Beninu.
Verset ce nu a fost comentat.
10:14 Capeteniile poporului: Pareos, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
Capeteniile poporului. De la v. 14 pana la Magpias din v. 20, numele personale corespund celor ale familiilor laice care s-au intors cu Zorobabel (Ezra 2,3-30; Neemia 7,8-33); primele 18 sunt nume personale, dintre care doua (v. 17) ar trebui sa fie unite printr-o liniuta, intrucat este clar ca ele reprezinta o familia aparte "Ater din familia lui Ezechia", mentionata in Ezra 2,16 si Neemia 7,21.
Ultimele trei sunt nume de localitati: Nebai (v. 19), cu Nebo (cap. 7,33); Magpias (v. 20), acelasi cu Magbis (Ezra 2,30), si Anatot. Celelalte (de la Mesulam la Baana, Neemia 10,20-27) sunt nume fie ale capeteniilor diferitelor case in care erau impartite aceste familii, fie ale batranilor targurilor mai mici din Beniamin si Iuda. Nu toate familiile enumerate in Ezra 2 apar in aceasta lista poate datorita faptului ca unele ca s-au amestecat intre ele, desi nu exista dovezi ca in acei ani au aparut familii noi.
10:15 Buni, Azgad, Bebai,
Verset ce nu a fost comentat.
10:16 Adonia, Bigvai, Adin,
Verset ce nu a fost comentat.
10:17 Ater, Ezechia, Azur,
Verset ce nu a fost comentat.
10:18 Hodia, Hasum, Betai,
Verset ce nu a fost comentat.
10:19 Harif, Anatot, Nebai,
Verset ce nu a fost comentat.
10:20 Magpias, Mesulam Hezir,
Verset ce nu a fost comentat.
10:21 Mesezabeel, Tadoc, Iadua,
Verset ce nu a fost comentat.
10:22 Pelatia, Hanan, Anaia,
Verset ce nu a fost comentat.
10:23 Hosea, Hanania, Hasub,
Verset ce nu a fost comentat.
10:24 Halohes, Pilha, Sobec,
Verset ce nu a fost comentat.
10:25 Rehum, Hasabna, Maaseia,
Verset ce nu a fost comentat.
10:26 Ahia, Hanan, Anan,
Verset ce nu a fost comentat.
10:27 Maluc, Harim, Baana.
Verset ce nu a fost comentat.
10:28 Cealalta parte a poporului, preotii, Levitii, usierii, cantaretii, slujitorii Templului, si toti cei ce se despartisera de popoarele straine, ca sa urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii si fetele lor, toti cei ce aveau cunostinta si pricepere,
Cealalta parte a poporului. Enumerarea claselor este aceeasi ca in Ezra 2,70. Intrucat nu lipseste nici o clasa a poporului, a existat in mod evident un consimtamant general, poate universal, al natiunii fata de prevederile legamantului.
Cei ce se despartisera. Aceasta clasa poate a descins din acei israeliti care fusesera lasati in tara pe timpul robiei si care acum se alipeau noii comunitati (vezi la Ezra 6,21).
Toti cei ce aveau cunostinta. E interesant de notat un lucru: contrar uzantei orientale, printre cei au semnat legamantul s-au numarat de asemenea femei si tineri maturi. Tuturor acelora destul de maturi pentru a intelege natura legamantului li s-a ingaduit sa participe la ritualul sacru. Este putin probabil sa fie vorba doar de clasa culta, asa cum au sugerat unii.
10:29 s-au unit cu fratii lor mai cu vaza dintre ei. Au fagaduit cu juramant si au jurat sa umble in Legea lui Dumnezeu, data prin Moise, robul lui Dumnezeu, sa pazeasca si sa implineasca toate poruncile Domnului, Stapanului nostru, oranduirile si legile Lui.
S-au unit. Poporul de rand a oferit sprijinul lui conducatorilor care au fixat sigiliile lor la document, in felul acesta aproband si ratificand ceea ce facusera ei.
Juramant. [Blestem, KJV.] Se poate ca blestemele si binecuvantarile din Deuteronom 27 si 28 sa fi fost cuprinse in lecturile luate din Lege. Probabil ca, de fiecare data cand legamantul dintre Dumnezeu si poporul Sau era intarit, poporul rostea o formula de juramant (vezi Deuteronom 29,12 ; 2 Regi 23,3).
Robul lui Dumnezeu. Titlul acesta ii apartine, intr-un mod unic, lui Moise. Dumnezeu l-a numit "robul Meu, Moise", care "este credincios in toata casa Mea" (Numeri 12,7) si, de atunci, acesta a fost titlul lui special (vezi Iosua 1,2; 8,31.33; 1 Cronici 6,49; 2 Cronici 24,9; Daniel 9,11; Evrei 3,5).
10:30 Am fagaduit sa nu dam pe fetele noastre dupa popoarele tarii si sa nu luam pe fetele lor de neveste pentru fiii nostri;
Sa nu dam pe fetele noastre. Se pare ca reforma instituita de Ezra (Ezra 9,10) nu se dovedise trainic.
10:31 sa nu cumparam nimic, in ziua Sabatului, si in zilele de sarbatoare, de la popoarele tarii care ar aduce de vanzare in ziua Sabatului marfuri sau altceva de cumparat, si sa lasam nelucrat pamantul in anul al saptelea si sa nu cerem plata nici unei datorii.
In ziua Sabatului. Interzicerea comertului in Sabat, desi nu e mentionata expres in porunca a patra, este subintelesa acolo si, cu siguranta, cuprinsa in instructiunile privitoare la acea zi. Amos 8,5 sugereaza aceasta interdictie, la fel si Isaia 58,13 si Ieremia 17,19-27. Cea mai veche dovada nebiblica cu privire la tinerea Sabatului saptamanal de catre iudei provine din sec. al V-lea i.Hr., de la Elefantina din Egipt. Aceasta mentionare a Sabatului se gaseste pe ostraca sau ulcioare, adica pe cioburi de vase folosite in mod obisnuit ca material ieftin pentru scris.
In zilele de sarbatoare. [Ziua sfanta, KJV.] Adica "o sarbatoare", care arata ca poporul se obliga sa nu faca negot nu doar in ziua Sabatului, ci si in oricare zi de sarbatoare.
Sa lasam nelucrat pamantul, in al saptelea an. [Sa parasim al saptelea an, KJV.] O forma prescurtata [in KJV] a legii cu privire la anul sabatic (Exod 23,10.11), potrivit careia pamantul trebuia sa fie lasat nelucrat si nesemanat in cursul acelui an. Legea aceasta fusese deseori neglijata in cursul vremurilor monarhiei, iar neglijarea ei era unul dintre pacatele pe care robia urmarea sa le pedepseasca (2 Cronici 36,21). Se pare ca acum, dupa intoarcere, randuiala aceasta fusese din nou trecuta cu vederea.
Datorii. Pentru comentarii, vezi la cap. 5,2-13.
10:32 Am luat asupra noastra indatorirea sa dam a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
A treia parte dintr-un siclu. Nu se spune cine urma sa aduca aceasta contributie pentru sustinerea serviciului Templului, dar era un obicei binecunoscut. Plata aceasta era evident o innoire a preceptului mozaic (Exod 30,13) ca orice barbat in varsta de 20 de ani si mai mult sa dea o jumatate de siclu ca dar pentru Domnul, un tribut inca cerut pe vremea lui Hristos (Matei 17,24). Avand in vedere saracia celei mai mari parti a comunitatii, taxa aceasta fusese acum redusa la o treime de siclu pentru fiecare barbat. Parerea lui Ibn Ezra, marele comentator din Evul Mediu, ca o treime dintr-un siclu urma sa fie platita pe langa jumatatea de siclu perceputa in conformitate cu Legea, nu e sprijinita de text.
Pentru slujba. Fondul acesta nu era pentru cheltuielile de constructie sau lucrari de reparatie la Templu, ci pentru intretinerea serviciilor regulate ale Templului. Potrivit cu v. 33, aceasta taxa urma sa fie folosita pentru procurarea painii pentru punerea inainte, a darului de mancare continuu si a arderilor de tot continue (Numeri 28,3-8), a jertfelor pentru ziua de Sabat si pentru luna noua (cap. 28,9-15) si pentru alte sarbatori (cap. 28,16 la 29,40).
10:33 pentru painile pentru punerea inaintea Domnului, pentru darul de mancare necurmat, pentru arderea de tot necurmata din zilele de Sabat, din zilele de luna noua si din zilele de sarbatori, pentru lucrurile inchinate Domnului, pentru jertfele de ispasire pentru Israel, si pentru tot ce se face in Casa Dumnezeului nostru.
Lucrurile inchinate. Probabil este vorba de "darurile de leganat" si "darurile de multumire" (Levitic 23,10.17.19), intrucat erau "inchinate Domnului si sa fie ale preotului" (Levitic 23,20). Mai mult, taxa aceasta era pentru acoperirea cheltuielilor cu jertfele pentru pacat, poruncite in Numeri 28,15.22.30; 29,5.11.16.19 etc. si pentru tot ce ar mai fi fost necesar. Introducerea acestei taxe nu inseamna neaparat ca subventiile promise de Artaxerxe, in edictul lui (Ezra 7,20-22) incetasera si ca adunarea acum a socotit ca e necesar sa acopere cheltuielile din propriile lor resurse. Pe langa ajutorul acordat de imparat, s-a considerat ca era necesar sa se acopere cerintele sporite ale Templului.
10:34 Am tras la sorti, preoti, Leviti si popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, dupa casele noastre parintesti, la vremuri hotarate, ca sa fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris in Lege.
Lemnele. [Jertfa de lemne, KJV.] Legea lui Moise nu facuse decat sa ceara ca pe altar sa arda necurmat lemne si ca preotul sa puna lemne pe el in fiecare dimineata (Levitic 6,12.13). Totusi nu s-au dat instructiuni cu privire la procurarea lemnelor. Legamantul acesta punea in seama adunarii procurarea lemnelor necesare, si diferitele case erau responsabile in mod succesiv in aceasta privinta, in ordinea hotarata prin tragerea la sorti. Potrivit cu Iosif Flavius (Wars ii. 17.6),
lemnele necesare pentru un an erau aduse intr-o anumita zi, ziua a 14-a a lunii a 5-a, care era tinuta ca o sarbatoare numita "caratul lemnelor".
10:35 Am hotarat sa aducem in fiecare an la Casa Domnului cele dintai roade ale pamantului nostru si cele dintai roade din toate roadele tuturor pomilor;
Cele dintai roade. Cu privire la cele ale pamantului, vezi Exod 23,19; 34,26; Deuteronom 26,2; pentru cele ale pomilor roditori, vezi Levitic 19,23.
10:36 sa aducem la Casa Dumnezeului nostru, preotilor care fac slujba in Casa Dumnezeului nostru, pe intaii nascuti ai fiilor nostri si ai vitelor noastre, cum este scris in Lege, pe intaii nascuti ai vacilor si oilor noastre;
Intaii nascuti ai fiilor nostri. Acestia urmau sa fie rascumparati conform aprecierii preotului (Numeri 18,16), cum se facea si cu animalele necurate (Numeri 18,15). Intai nascutii din cirezi si turme urmau sa fie jertfiti pe altar (Numeri 18,17).
10:37 sa aducem preotilor, in camarile Casei Dumnezeului nostru, cele dintai roade din plamadeala si darurile noastre de mancare din roadele tuturor pomilor din must si din untdelemn; si sa dam zeciuiala din pamantul nostru Levitilor, care trebuie s-o ia ei insisi in toate cetatile asezate pe pamanturile pe care le lucram.
Cele dintai roade din plamadeala. Vezi Numeri 15,18-21.
Darurile noastre. Literal, "darurile noastre ridicate" (vezi Numeri 15,20; Levitic 23,11.17).
In camarile casei. Depozitele din incaperile atasate la cladirea Templului (vezi cap. 13.4.5).
Zeciuiala din pamantul nostru. [Zecimile pamantului nostru, KJV.] Se pare ca zecimea fusese neglijata de multi. Prin urmarea, preotii si levitii nu puteau sa-si vada de indatoririle lor la Templu si erau obligati sa-si castige altfel existenta (vezi cap. 13,10). Acum, poporul a fagaduit sa reia practica. Maleahi, care a profetizat si el cam pe vremea aceasta, trateaza aceeasi problema si reaminteste oamenilor dezavantajele retinerii zecimii si binecuvantarile care insotesc credinciosia (Maleahi 3,8-12). Despre legea aducerii zecimii intr-o economie agricola, vezi Levitic 27,30.
In toate cetatile. Se pare ca zecimile agricole nu erau aduse la Ierusalim, ci depozitate pe centre, acolo unde erau produse, pana cand erau cerute de leviti. Nu e clar daca erau stabilite depozite in aceste cetati pentru scopul acesta, sau daca este vorba de cetati levitice.
10:38 Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Levitii cand vor ridica zeciuiala; si Levitii vor aduce zeciuiala din zeciuiala la Casa Dumnezeului nostru, in camarile casei vistieriei.
Preotul. Un preot trebuia sa fie de fata cand levitii luau zecimea, nu atat de mult ca garantie ca ei si-ar primi partea, asa cum au gandit unii comentatori, ci pentru a lua partea preotilor, zecimea din zecimea levitilor (Numeri 18,26). Potrivit versetului acestuia, zecimea trebuia sa fie transportata la Ierusalim pe cheltuiala destinatarilor, si era numai drept ca preotul sa participe la activitatea de transportare a acesteia acolo. Aceasta randuiala trebuie sa fi avut si scopul de a garanta manipularea corecta a fondurilor sfinte. Prezenta reprezentantilor celor doua ordine ecleziastice, la primirea si impartirea zecimii, avea menirea sa previna administrarea gresita a acestor fonduri.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
29-36PK 667
32. 33�
PP 526
10:39 Caci copiii lui Israel si fiii lui Levi vor aduce in camarile acestea darurile de grau, de must si de untdelemn; acolo sunt uneltele sfantului locas, si acolo stau preotii care fac slujba, usierii si cantaretii. Astfel ne-am hotarat sa nu parasim Casa Dumnezeului nostru.
Verset ce nu a fost comentat.