6:1 Ascultati dar ce zice Domnul; Scoala-te, judeca-te inaintea muntilor, si dealurile sa-ti auda glasul!
. Judeca-te. Mica este chemat sa pledeze pentru poporul sau inaintea naturii neinsufletite, ,,muntii” si ,,dealurile”, care au fost martori muti ai purtarii plina de indurare a lui Dumnezeu fata de Israel si ai nerecunostintei lor.
6:2 Ascultati, munti, pricina Domnului, si luati aminte, temelii tari ale pamantului! Caci Domnul are o judecata cu poporul Sau, si vrea sa Se judece cu Israel.
. Muntii. Acestia urma, ca sa zicem asa, sa indeplineasca rolul de juriu.
6:3 Poporul Meu, ce ti-am facut si cu ce te-am ostenit? Raspunde-Mi!
. Ce ti-am facut? Compara Isaia 5,3.4; Ieremia 2,5.21; Ioan 10,32.
6:4 Caci te-am scos din tara Egiptului, te-am izbavit din casa robiei, si am trimis inaintea ta pe Moise, Aaron si Maria!
. Te-am scos. Dumnezeu Isi apara cazul amintind unele din beneficiile mai de seama pe care le-a revarsat asupra poporului Sau. Exodul a fost una din dovezile insemnate ale interesului si grijii Sale fata de poporul Sau (vezi Isaia 63,11-13; Amos 2,10).
Moise. Domnul i-a oferit poporului Sau conducatori special pregatiti si o calauzire inspirata (Psalmi 77,20; Osea 12,13).
6:5 Poporul Meu, adu-ti aminte ce planuia Balac imparatul Moabului, si ce i-a raspuns Balaam, fiul lui Beor, si ce s-a intamplat din Sitim pana la Ghilgal, ca sa cunosti binefacerile Domnului!
. Planuia. Ebr. ya?as, ,,a consilia”. Balaam a raspuns solicitarii lui Balac pentru un blestem rostind o binecuvantare. Pentru relatarea despre Balac si Balaam, vezi Numeri 22-24.
Din Sitim. Se vede ca aici este introdusa o noua propozitie care ar putea fi indicata punand inaintea expresiei ,,din Sitim” cuvinte precum ,,luati seama la trecerea voastra”. Sitim a fost ultimul popas al israelitilor inainte de trecerea Iordanului (Iosua 3,1), iar Ghilgal prima tabara in tara Canaanului (Iosua 4,19). In calatoria lor de la Sitim la Ghilgal, israelitii trecusera Iordanul si vazusera miraculoasa interventie a lui Dumnezeu in favoarea lor (Iosua 3; 4).
6:6 Cu ce voi intampina pe Domnul, si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Preainalt? Il voi intampina oare cu arderi de tot, cu vitei de un an?
. Cu ce? Fie incepe o noua sectiune, fie seria de intrebari din v. 6 si 7 reprezinta raspunsul poporului la o descoperire a lipsei lor de recunostinta. Parerile difera cu privire la faptul daca in cazul din urma cuvintele au fost rostite intr-un spirit de indreptatire de sine sau intr-unul de smerenie, cu o recunoastere a pacatului insotita de o dorinta sincera de a cunoaste pasii necesari pentru ispasire. In orice caz, ei au descoperit o lipsa de intelegere a naturii lui Dumnezeu si a unicului fel de slujire acceptabila inaintea Lui.
Dumnezeului Celui Prea Inalt. Literal, ,,Dumnezeul inaltimii”. Compara Isaia 33,5; 57,15; 66,1.
Arderi de tot. Serviciul ceremonial avea prescriptii pentru diferite tipuri de jertfe. Acestea erau menite sa ilustreze diferite fatete ale planului de mantuire. Prin ele insele, cand nu erau insotite de un adevarat spirit din partea celui care le aducea, jertfele erau lipsite de valoare, iar din punct de vedere ceremonial, o uraciune (vezi comentariul la Isaia 1,11).
Un an. Literal ,,fiii unui an”, tradus in Levitic 9,3, Numeri 7,17 ,,din primul an”, adica nascuti in anul acela (vezi comentariul la Exod 12,5), avand varsta de cel putin o saptamana (Levitic 22,27).
6:7 Dar primeste Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rauri de untdelemn? Sa dau eu pentru faradelegile mele pe intaiul meu nascut, rodul trupului meu pentru pacatul sufletului meu?
. Mii. Ca si cum un numar atat de mare ar fi asigurat o favoare mai mare din partea lui Dumnezeu, iar astfel, o mai mare dispozitie din partea Lui de a ierta pacatul.
Untdelemn. Folosit impreuna cu jertfele de mancare (faina) (Levitic 2,1.4-7; 7,10-12, Numeri 15,4).
Intaiul meu nascut. Aici se face referire la obiceiul pagan obisnuit in vechime, care le era interzis israelitilor, dar care cu toate acestea a fost practicat de unii din regii lor (Levitic 18,21; 20,2; 2Regi 3,27; 16,3; 23,10; Psalmi 106,37.38; Ieremia 7,31). Obiceiul pare sa fi fost intemeiat pe ideea ca Dumnezeu ar trebui sa primeasca ceea ce omul avea mai de pret si mai bun si ca valoarea pe care Cerul o dadea unei jertfe era privita in raport cu costul ei. In ciuda sfinteniei declarate a vietii omului (Geneza 9,6) si a practicii de a-l rascumpara pe intaiul nascut (Exod 13,13), influenta paganismului a triumfat. Intrebarea ridicata aici este retorica si, ca si altele, cere un raspuns negativ.
6:8 Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?
. Ti s-a aratat. Raspunsul pe care l-a dat Mica nu constituia o descoperire noua si nu reprezenta o schimbare in cerintele divine. Obiectivul planului de mantuire, si anume, refacerea in sufletul omului a chipului lui Dumnezeu, ii fusese clar aratat lui Adam, iar o cunoastere a acestui obiectiv fusese transmisa mai departe generatiilor urmatoare. Aceasta cunoastere a fost confirmata prin marturia personala a Duhului (vezi Romani 8,16) si amplificata prin descoperiri succesive ale profetilor. Oamenii din timpul lui Mica aveau Pentateuhul in forma scrisa, si, fara indoiala, si alte portiuni ale Bibliei, precum si marturia profetilor contemporani ca de pilda Isaia si Osea (vezi Isaia 1,1; Osea 1,1; comp. Mica 1,1).
Totusi, oamenii parea sa fi uitat ca practicile exterioare sunt lipsite de valoare daca nu sunt insotite de adevarata evlavie. Una din functiile principale ale profetilor era de a-i invata pe oameni ca doar o conformare religioasa exterioara nu putea constitui un substitut al caracterului si al ascultarii launtrice (1Samuel 15,22; Psalmi 51,16.17; Isaia 1,11-17; Osea 6,6; comp. Ieremia 6,20; 7,3-7; Ioan 4,23.24). Dumnezeu nu dorea avutia, ci spiritul lor, nu doar inchinarea, ci vointa lor; nu doar slujirea, ci inima lor.
Dreptate. Ebr. mishpat, de la radacina shaphat, ,,a judeca”. Forma de plural mishpatim, tradusa in general ,,judecati”, este folosita cu privire la preceptele aditionale care dadeau instructiuni minutioase cu privire la felul cum trebuia tinut Decalogul (Exod 21,1; vezi PP 964). A face mishpat inseamna ca cineva sa-si ordoneze viata dupa ,,judecatile” lui Dumnezeu.
Mila. Ebr. chesed, un cuvant care descrie o sfera larga de insusiri dupa cum se arata prin diferitele lui traduceri, ca ,,bunatate”, ,,blandete”, ,,indurare”, ,,compatimire”, ,,mila”. Pentru o discutie asupra lui chesed, vezi Nota Aditionala la Psalmul 36.
Sa umbli. Cand oamenii umbla cu Dumnezeu (vezi Geneza 5,22; 6,9) isi ordoneaza viata in armonie cu vointa divina.
Smerit. De la ebr. sana?, care in forma de aici apare numai o singura data. Un inteles sugerat in afara de ,,smerit” este ,,cu bagare de seama”, ,,cu precautie”, ,,cu grija”.
Scopul adevaratei religii este dezvoltarea caracterului. Ceremonia exterioara are vreo valoare doar in masura in care contribuie la o astfel de dezvoltare. Dar intrucat adesea este mai lesne de adus o slujire exterioara decat de a schimba inclinatiile rele ale inimii, oamenii au fost intotdeauna mai dispusi sa aduca o inchinare exterioara decat sa-si cultive trasaturile sufletesti. Asa se petreceau lucrurile cu carturarii si fariseii pe care i-a mustrat Isus. Ei se fereau cu scrupulozitate de orice greseala in ce priveste zeciuiala, dar treceau cu vederea ,,cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia” (Matei 23,23).
,,Sa faci dreptate si sa iubesti mila” inseamna sa procedezi cu justete si cu bunatate. Acestea sunt virtuti legate de relatiile cu oamenii si rezuma scopul celei de-a doua table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 22,39.40). ,,Sa umbli smerit cu Dumnezeul tau” inseamna a trai in armonie cu principiile celei dintai table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 23,37.38). Aceasta inseamna virtute fata de Dumnezeu. Iubirea exprimata in actiuni fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri este ,,bine”; este tot ceea ce cere Dumnezeu deoarece ,,dragostea este implinirea legii” (Romani 13,10).
6:9 Glasul Domnului striga cetatii, si omul intelept se teme de Numele Tau. Ascultati pedeapsa si pe Cel ce o trimite!
. Cetatii. Este vizat probabil Ierusalimul. Versetele 9-16 insira pacatele lui Israel si judecatile rezultate care aveau sa se abata asupra poporului.
Omul intelept. Sensul acestei propozitii nu este clar. S-au sugerat diferite modificari ale vocalelor pentru a inlatura ambiguitatea. LXX reda propozitia in felul urmator: ,,El ii va mantui pe aceia care se tem de numele Lui.”
Pedeapsa. Ebr. matah, un cuvant care desemneaza un toiag, un baston (Exod 4,2.4; etc.), sau un trib (Numeri 1,4; etc.). Daca este vizat sensul ,,toiag”, atunci poate ca se face referire la asirieni al caror ,,toiag” era ,,mania” lui Dumnezeu (Isaia 10,5); daca este vizat sensul de ,,trib”, atunci se vorbeste locuitorilor Ierusalimului.
6:10 Mai sunt in casa celui rau comori nelegiuite, si blestemata efa mica?
. Comori nelegiuite. Avere obtinuta pe cai rele (vezi Amos 8,5).
6:11 Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpana nedreapta si greutati strambe in sac?
. Cumpana nedreapta. Vezi comentariul la Deuteronom 25,13.15; vezi Amos 8,5.
6:12 Pentru ca bogatii lui sunt plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, si limba lor este numai inselatorie in gura lor,
. Bogatii. In timp ce bogatii sunt osanditi pentru violenta lor, toti sunt la fel acuzati de necinste si inselaciune. Daca li s-ar da prilejul, cei asupriti ar fi probabil la fel de cruzi ca si asupritorii lor.
6:13 de aceea, si Eu te voi lovi cu suferinta, te voi pustii pentru pacatele tale.
. Te voi lovi cu suferinta. Sau ,,Te voi imbolnavi”. LXX zice aici: ,,Voi incepe sa te lovesc”. Versetele 13-15 descriu pedeapsa care va veni asupra poporului pentru flagrantele lor abateri si pentru impietrirea inimii lor.
6:14 Vei manca si tot nu te vei satura, ci foamea va ramane in tine; ce vei lua dinaintea vrajmasului nu vei scapa, caci ce vei scapa, voi da prada sabiei.
. Manca. Vezi Levitic 26,26; Osea 4,10; Hagai 1,6. Foamea. Ebr. yeshach, un cuvant care apare numai aici si al carui sens este obscur. Paralelismul ebraic sugereaza sensul posibil de ,,goliciune”, sau ,,foame”. Ce vei lua. Ebr. sug, aici probabil folosit in sensul de ,,a da la o parte”. Oamenii vor incerca zadarnic sa-si salveze bunurile ducandu-le departe.
6:15 Veti semana, dar nu vei secera, vei stoarce masline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin!
. Nu vei secera. Vezi Deuteronom 28,38-40; Hagai 1,6.
6:16 Caci ei pazesc toate oranduirile lui Omri, si lucreaza tocmai cum a lucrat casa lui Ahab, si umbla dupa sfaturile lor, de aceea te voi face de pomina, iti voi face locuitorii de batjocura, si veti purta ocara poporului Meu.
. Oranduirile lui Omri. Nu sunt amintite in Biblie ,,oranduiri” speciale ale acestui rege al lui Israel. Probabil ca aici se face referire la regulile idolatre de cult pe care le instituise Omri (vezi 1Regi 16,25.26). Omri a fost fondatorul dinastiei nelegiuite din care au facut parte Ahab si Atalia (vezi 1Regi 16,29-33; 2Regi 8,26; 11,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–5PK 325
2 FE 222; TM 373; 5T 215; 8T 186
3 8T 275
4 PP 382
6, 7 DA 469
6–8COL 210; MB 54; PK 326; 5T 630
8 AH 184, 309; CH 33; CM 154; CS 138; CW 161; TM 281, 459, 462; 3T 187, 201, 269, 539; 4T 337, 621; 5T 502, 559; 6T 149; 7T 180, 262; 8T 68, 123, 137
10, 11 CS 77
11 TM 372; 4T 310
12 TM 373
13 CS 78