6:8 Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?
. Ti s-a aratat. Raspunsul pe care l-a dat Mica nu constituia o descoperire noua si nu reprezenta o schimbare in cerintele divine. Obiectivul planului de mantuire, si anume, refacerea in sufletul omului a chipului lui Dumnezeu, ii fusese clar aratat lui Adam, iar o cunoastere a acestui obiectiv fusese transmisa mai departe generatiilor urmatoare. Aceasta cunoastere a fost confirmata prin marturia personala a Duhului (vezi Romani 8,16) si amplificata prin descoperiri succesive ale profetilor. Oamenii din timpul lui Mica aveau Pentateuhul in forma scrisa, si, fara indoiala, si alte portiuni ale Bibliei, precum si marturia profetilor contemporani ca de pilda Isaia si Osea (vezi Isaia 1,1; Osea 1,1; comp. Mica 1,1).
Totusi, oamenii parea sa fi uitat ca practicile exterioare sunt lipsite de valoare daca nu sunt insotite de adevarata evlavie. Una din functiile principale ale profetilor era de a-i invata pe oameni ca doar o conformare religioasa exterioara nu putea constitui un substitut al caracterului si al ascultarii launtrice (1Samuel 15,22; Psalmi 51,16.17; Isaia 1,11-17; Osea 6,6; comp. Ieremia 6,20; 7,3-7; Ioan 4,23.24). Dumnezeu nu dorea avutia, ci spiritul lor, nu doar inchinarea, ci vointa lor; nu doar slujirea, ci inima lor.
Dreptate. Ebr. mishpat, de la radacina shaphat, ,,a judeca”. Forma de plural mishpatim, tradusa in general ,,judecati”, este folosita cu privire la preceptele aditionale care dadeau instructiuni minutioase cu privire la felul cum trebuia tinut Decalogul (Exod 21,1; vezi PP 964). A face mishpat inseamna ca cineva sa-si ordoneze viata dupa ,,judecatile” lui Dumnezeu.
Mila. Ebr. chesed, un cuvant care descrie o sfera larga de insusiri dupa cum se arata prin diferitele lui traduceri, ca ,,bunatate”, ,,blandete”, ,,indurare”, ,,compatimire”, ,,mila”. Pentru o discutie asupra lui chesed, vezi Nota Aditionala la Psalmul 36.
Sa umbli. Cand oamenii umbla cu Dumnezeu (vezi Geneza 5,22; 6,9) isi ordoneaza viata in armonie cu vointa divina.
Smerit. De la ebr. sana?, care in forma de aici apare numai o singura data. Un inteles sugerat in afara de ,,smerit” este ,,cu bagare de seama”, ,,cu precautie”, ,,cu grija”.
Scopul adevaratei religii este dezvoltarea caracterului. Ceremonia exterioara are vreo valoare doar in masura in care contribuie la o astfel de dezvoltare. Dar intrucat adesea este mai lesne de adus o slujire exterioara decat de a schimba inclinatiile rele ale inimii, oamenii au fost intotdeauna mai dispusi sa aduca o inchinare exterioara decat sa-si cultive trasaturile sufletesti. Asa se petreceau lucrurile cu carturarii si fariseii pe care i-a mustrat Isus. Ei se fereau cu scrupulozitate de orice greseala in ce priveste zeciuiala, dar treceau cu vederea ,,cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia” (Matei 23,23).
,,Sa faci dreptate si sa iubesti mila” inseamna sa procedezi cu justete si cu bunatate. Acestea sunt virtuti legate de relatiile cu oamenii si rezuma scopul celei de-a doua table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 22,39.40). ,,Sa umbli smerit cu Dumnezeul tau” inseamna a trai in armonie cu principiile celei dintai table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 23,37.38). Aceasta inseamna virtute fata de Dumnezeu. Iubirea exprimata in actiuni fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri este ,,bine”; este tot ceea ce cere Dumnezeu deoarece ,,dragostea este implinirea legii” (Romani 13,10).