4:1 In vremurile de pe urma, muntele Casei Domnului va fi intemeiat tare ca cel mai inalt munte, se va inalta deasupra dealurilor, si popoarele vor veni gramada la el.
. In vremile de pe urma. Mica 4,1-3 este practic identic cu Isaia 2,2-4 (vezi comentariile de acolo). Deosebirile sunt nesemnificative, ca de pilda inversarea termenilor ,,neamuri” si ,,popoare” si adaugarea in Mica a cuvintelor ,,departate” si ,,puternice”. Unele schimbari verbale si in ce priveste ordinea cuvintelor reprezinta simple deosebiri de traducere, textul ebraic in aceste locuri fiind acelasi.
Nu se poate determina daca Mica l-a citat pe Isaia sau invers, daca ambii au citat o sursa inspirata anterioara, sau daca fiecare a fost inspirat direct si independent cand a scris acest pasaj. Cei doi au fost contemporani (Mica 1,1; Isaia 1,1).
Dupa pronuntarea pedepsei asupra Sionului (Mica 3,12), Mica se intoarce deodata la fagaduinte de restaurare. Pasajul acesta apartine de acele afirmatii ale Vechiului Testament care ,,constituie o mare incurajare” (CT 455, 456) pentru biserica de astazi, asa cum au fost si pentru aceia carora le-a fost adresat initial.
4:2 Neamurile se vor duce cu gramada la el, si vor zice: Veniti, haidem sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui! Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim Cuvantul Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
4:3 El va judeca intre multe popoare, va hotari intre neamuri puternice, departate. Din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia, si nu vor mai invata sa faca razboi;
Verset ce nu a fost comentat.
4:4 ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui, si nimeni nu-l va mai tulbura. Caci gura Domnului ostirilor a vorbit.
. Supt vita lui. O imagine a belsugului si sigurantei (vezi 1Regi 4,25; Isaia 65,17.25). A vorbit. Mareata fagaduinta a fost astfel intarita. Ea era sigura in virtutea faptului ca reputatia lui Dumnezeu era garantia ei.
4:5 Pe cand toate popoarele umbla fiecare in numele dumnezeului sau, noi vom umbla in Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna si in veci de veci!
. Dumnezeului sau. La acest stadiu al restaurarii paganii sunt inca neconvertiti. Mai tarziu, potrivit planului divin, multi urmau sa fie castigati sa se inchine Dumnezeului lui Israel (vezi
p. 29).
4:6 In ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei schiopi, voi strange gramada pe cei izgoniti, si pe aceia pe care-i chinuisem.
. Cei schiopi. Sau ,,Care schiopateaza”. Ebr. sala?, ,,a schiopata”, ,,a fi olog”. Israel in exil este comparat cu o turma de oi imprastiata. Versetele 6 si 7 descriu planul lui Dumnezeu pentru ramasita lui Israel. Se nadajduia ca o redesteptare religioasa va avea loc in randurile exilatilor si ca israelitii in cele din urma, tarziu, isi vor accepta destinul divin. Mica prezice rezultatele marete ale unei astfel de redesteptari. Din nefericire esecul iudeilor a facut imposibila implinirea acestor evenimente cu privire la Israelul literal. Planurile Cerului se vor implini acum prin samanta spirituala, Biserica Crestina (Galateni 3,7.9.29). Convertitii din toate neamurile vor fi adunati in imparatia harului, care la a doua venire a lui Hristos, va deveni imparatia slavei (vezi p. 28-30).
4:7 Din cei schiopi voi face o ramasita, din cei ce erau risipiti, un neam puternic; si Domnul va imparati peste ei, pe muntele Sionului, de acum si pana-n veac!
Verset ce nu a fost comentat.
4:8 Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, si la tine va ajunge vechea stapanire, imparatia fiicei Ierusalimului!
. Turn al turmei. Ebr. migdal-?eder. Numele apare in Geneza 35,21 ca ,,Migdal-Eder”, un loc necunoscut unde Iacov a poposit in cursul calatoriei lui din Padam-Aram la Hebron. Turnurile de veghe de unde pastorii isi supravegheau turmele erau obisnuite (2Regi 18,8; 2Cronici 26,10). Profetul poate sa fi avut in minte imaginea Ierusalimului ca turnul de veghere pe care Iehova statea de straja asupra poporului Sau. Pentru semnificatia mesianica, vezi comentariul la Ieremia 4,7.
Deal. Ebr. ?ophel, literal, ,,o ridicatura”, ,,o movila”. Numele ?ophel era aplicat partii de miazanoapte a dealului de miazazi al Ierusalimului (2Cronici 27,3; 33,14; Neemia 3,26.27).
Vechea stapanire. Sau ,,intaia stapanire” sau ,,stapanirea dinainte”. Probabil o aluzie in primul rand la slava care era sub David si Solomon. Intr-un sens mai cuprinzator si in maniera in care se va implini prezicerea aceasta, pasajul se refera la recastigarea ,,primei stapaniri” care a fost pierduta temporar ca urmare a pacatului lui Adam (vezi comentariul la Mica 4,6; Psalmi 8,6; vezi p. 26-30).
4:9 Pentru ce strigi tu insa acum asa de tare? N-ai imparat? Nu mai ai sfetnic, de te apuca durerea ca pe o femeie la nastere?
. Pentru ce strigi? Inainte de a gusta din binecuvantarile prezise in v. 1 si 8, va veni chinul sufletesc al captivitatii. Inainte de coroana trebuie sa fie crucea; inainte de zambete, lacrimi. N-ai imparat? Lucrul acesta s-a implinit cand Ioiachim si Zedechia au fost luati robi (2Regi 24;
25).
Nu mai ai sfetnici? Aici folosit sinonim cu ,,imparat”. Radacina cuvantului ebraic pentru imparat, malak, in forma ei akadiana, malaku, inseamna ,,a consilia”, ,,a sfatui”.
Durerea. Sau ,,travaliul”. Imaginea chinurilor nasterii este folosita in Scripturi pentru a descrie intristarea, zbuciumul sufletesc si surpriza (Isaia 13,8; Ieremia 6,24; 50,43; Osea 13,13; 1Tesaloniceni 5,3).
4:10 Sufera, fiica Sionului, si gemi ca o femeie la nastere! Caci acum vei iesi din cetate si vei locui in camp, si te vei duce pana la Babilon! Acolo vei fi izbavita, acolo te va rascumpara Domnul din mana vrajmasilor tai.
. Sufere. In vederea captivitatii viitoare.
Vei iesi. O vestire a captivitatii care se apropie. Iudeii vor fi constransi sa paraseasca Ierusalimul, sa traiasca ,,in camp”, in timpul cat se vor afla pe drum spre Babilon. Isaia, contemporanul lui Mica, a prezis si el cucerirea lui Iuda de catre Babilon (vezi Isaia 39,3-8)
Izbavita. O implinire partiala a acestei preziceri a avut loc in 536 i.Hr., pe timpul lui Cirus (vezi Ezra 1,1-4; Ieremia 29,10) si ulterior Artarxerxe. Totusi, cei care s-au intors nu au fost poporul reinviorat spiritual pe care disciplina exodului si invatatura profetilor erau menite sa-l produca. In consecinta, perspectiva glorioasa descrisa in Mica 4,1-8 nu a fost implinita de aceia care s-au inapoiat in tara lui Iuda dupa Exilul Babilonian (vezi comentariul la v. 6).
4:11 Caci acum multe neamuri s-au strans impotriva ta, si zic: Sa fie pangarita, ca sa ne vada ochii implinindu-ni-se dorinta fata de Sion!
. Multe neamuri. Daca natiunea exilatilor intorsi s-ar fi bucurat de prosperitatea descrisa in v. 1-8, s-ar fi starnit impotrivire. Natiunile inconjuratoare ar fi cautat sa zdrobeasca natiunea prospera, insa Dumnezeu ar fi intervenit sa-Si izbaveasca poporul (vezi comentariul la Ezechiel 38,1; Ioel 3,1).
4:12 Dar ei nu cunosc gandurile Domnului, nu-I inteleg planurile, nu stiu ca i-a strans ca pe niste snopi in arie.
. Ei nu cunosc. In oarba lor auto-amagire ei nu-si dau seama ca ei infaptuiesc nu nimicirea Sionului, ci a lor proprie.
Arie. Aria de treierat este o imagine obisnuita (Isaia 41,15; Ieremia 51,33; Habacuc 3,12; vezi comentariul la Ioel 3,14 cu privire la posibilitatea traducerii expresiei ,,valea hotararii” ca ,,valea treieratului”, comp. Apocalipsa 14,17-20).
4:13 Scoala-te, fiica Sionului, si treiera! Caci iti fac un corn de fier si o copita de arama, ca sa sfarami multe popoare, si sa inchini Domnului prada lor, sa inchini Domnului intregului pamant averile lor!
. Scoala-te. Poporul lui Dumnezeu este reprezentat prin imaginea boilor care calca graul in aria de treierat (vezi Deuteronom 25,4; comp. Isaia 41,13-16)
Corn de foc. Probabil inca un simbol al nimicirii. Dupa cum boul isi impunge victimele cu coarnele, si Israel ii va nimici pe vrasmasii sai.
Copita. Cerealele erau treierate prin calcarea cu picioarele de catre boi a snopilor intr-o arie de treierat. Uneori inapoia boilor era tarata si o sanie cu greutati. Copitele de metal ar fi inlesnit intr-o mare masura procesul treieratului.
Sa inchini. Sau ,,Voi consacra”. LXX si Targumurile zic: ,,Sa consacri”. Castigurile razboiului nu aveau sa fie folosite pentru proslavire personala ci aveau sa fie inchinate Domnului si folosite pentru inaintarea imparatiei Sale.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 CT 455AH 540; GC 484, 674; PK 682; PP 67; SR 430 10–12Ed 181; PK 538