2:1 Vai de cei ce cugeta nelegiuirea si fauresc rele in asternutul lor; cand se crapa de ziua o infaptuiesc, daca le sta in putere.
. Vai de cei rai. In v. 1 si 2, Mica osandeste nedreptatea fata de saraci si asuprirea lor.
In asternutul lor. Adica, noaptea ei isi fac planul pe care nadajduiesc sa-l indeplineasca in ziua urmatoare (vezi Iov 4,13; Psalmi 4,4; 36,4). Atat de dedicati erau acesti facatori de rele implinirii planului lor, incat imediat ce ,,se crapa de ziua”, ei il si indeplineau.
In putere. Ei actionau pe temeiul principiului nelegiuit ca ,,puterea face dreptate”. Cand oamenii se folosesc de puterea lor, aproape sigur ca vor abuza de ea. Exprimarea din LXX, ,,caci ei nu si-au inaltat mainile la Dumnezeu”, se datoreaza probabil unei neintelegeri a idiomului ebraic folosit aici. Cuvantul tradus aici ,,putere” este ’el, un cuvant adesea tradus ,,Dumnezeu”. Totusi, in aceasta expresie idiomatica, pare in mod clar sa aiba intelesul de ,,putere”. Pentru alte situatii in care apare acest idiom, vezi Geneza 31,29; Deuteronom 28,32; Neemia 5,5; Proverbe 3,27.
2:2 Daca poftesc ogoare, pun mana pe ele, daca doresc case, le rapesc; asupresc pe om si casa lui, pe om si mostenirea lui.
. Poftesc ogoare. Atat de hrapareti si rapace erau ei in privinta averilor pamantesti, incat planurile lor lacome erau indeplinite prin violenta (vezi 1Regi 21; Isaia 5,8; Osea 5,10; Amos 4,1). In antichitate, terenul vandut trebuia sa se intoarca la proprietarul sau initial in anul jubiliar (Levitic 25,10.28). Proprietatile imobiliare nu trebuiau sa fie transferate de la o semintie la alta (Numeri 36,7).
2:3 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, Eu am de gand sa aduc o nenorocire impotriva acestui leat de oameni, de care nu va veti feri grumazii, si nu veti mai umbla cu capul atat de sus, caci vremurile vor fi rele.
Eu am de gand. Pacatul adusese o dispretuire a legaturilor de familie. Dumnezeu va aduce judecata ,,impotriva acestui leat de oameni” (sau ,,impotriva acestei familii” a intregii natiuni). Asa cum ei plamadeau nelegiuirea si Dumnezeu va plamadi ,,o nenorocire”.
Feri grumazul. Pedeapsa lor va fi ca un jug greu si ucigator pe care ei nu vor fi in stare sa-l lepede de la sine.
Nu veti mai umbla cu capul atat de sus. Mandria asupritorilor va fi smerita.
Vor fi rele. Profetul vorbeste despre judecata viitoare pe care Dumnezeu o va aduce asupra poporului Sau.
2:4 In ziua aceea, veti ajunge de pomina, veti boci, si veti zice: S-a ispravit! Suntem pustiiti cu desavarsire! Partea de mostenire a poporului meu trece in mana altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le imparte vrajmasului!
. De pomina. Ebr. mashal, are aici, probabil, sensul de ,,cantare batjocoritoare”. ,,In ziua aceea”, timpul cel rau mentionat in versetul precedent, dusmanul va folosi cuvintele intrebuintate de Israel pentru a-si deplange nenorocirea ca o batjocura impotriva lui (vezi Habacuc 2,6). Jucand in mod batjocoritor rolul iudeilor loviti de nenorocire, dusmanii vor jeli faptul ca Israel, candva prosper, acum este ,,pustiit cu desavarsire”, adus la ruina si pustiire, iar mostenirea lor, ,,partea de mostenire a poporului meu”, acum ,,trece in mana altuia”. Cu alte cuvinte, tara Canaanului pe care Dumnezeu o fagaduise descendentilor lui Avraam, (Geneza 13,14.15) va fi transferata dusmanilor lor. Nici o batjocura nu raneste si nu inteapa mai rau decat repetarea in bataie de joc de catre altcineva a cuvintelor folosite de cineva pentru a se boci.
Se imparte vrajmasului. Ebr. shobeb, ,,cineva care se intoarce inapoi”, sau ,,un apostat”. Sensul din urma face ca propozitia sa zica: ,,el imparte ogoarele noastre unui apostat”. Printr-o schimbare in textul ebraic se poate ajunge si la traducerea: ,,El imparte ogoarele noastre cuceritorilor nostri.”
2:5 De aceea nu vei avea pe nimeni care sa intinda franghia de masurat pentru sortul tau, in adunarea Domnului.
. Sa intinda. Nu este cu totul clar de catre cine se rosteste aceasta si catre cine. Propozitia nu urmeaza structura poetica a v. 4, si astfel nu este o continuare a batjocurii. Probabil ea este o adresa din partea lui Mica catre un membru nepocait al clasei superioare asupritoare si tiranice mentionate in v. 1 si 2 sau catre grup ca un tot. Mica il informeaza pe asupritor ca pentru faptul ca s-a purtat nedrept cu pamantul vecinului sau el nu va mai avea mostenire in Israel. Pentru franghia de masurat folosita la impartirea pamantului vezi si Amos 7,17.
2:6 Nu prorociti! zic ei. Sa nu se proroceasca asemenea lucruri. Caci altminteri ocarile nu mai inceteaza!
. Nu proorociti. Sensul acestui verset este obscur, si s-au oferit multe interpretari. Versetul spune literal: ,,Nu proorociti, ei proorocesc, nu proorociti cu privire la aceste lucruri. Ocarile nu se vor mai intoarce…” Cuvintele par sa fie un protest din partea acelora mustrati de Mica.
2:7 Este Domnul atat de grabanic la manie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umbla cu neprihanire!
Este Domnul atat de grabnic la manie? Sau ,,Este Duhul Domnului...”. Literal, ,,scurtat”. Folosit impreuna cu ,,spirit” cuvantul inseamna ,,a fi (sau a deveni) nerabdator”. Aici, profetul ii mustra pe aceia care Il acuza pe Domnul ca este grabnic la manie din cauza ca purcede la amenintarea poporului Sau. Lucrurile nu stau asa, deoarece Dumnezeu a fost intotdeauna indelung rabdator in felul in care S-a purtat cu Israel. Totusi, cand oamenii pacatuiesc, ei trebuie sa se astepte sa culeaga rezultatele purtarii lor rele. (Exod 34,6.7).
Casa lui Iacov. Ebr. ’amur, de la radacina ’amar, ,,a vorbi”, de unde ,,ceva spus”, sau ,,cineva numit”. Intrucat in ebraica intalnim prefixul interogativ, propozitia poate fi tradusa: ,,ar trebui sa se spuna aceasta, casa lui Iacov?”
Felul Lui de a lucra. Sau ,,Faptele Lui”. Mustrarile si judecatile acestea nu vin pentru ca Dumnezeu vrea asa (Psalmi 103,8-14; Ezechiel 18,25-32). El este un Dumnezeu al iubirii si are o mare placere de indurare. Pedeapsa este pentru El ,,lucrarea Lui ciudata, ,,lucrarea lui ciudata”, deoarece este straina de natura Lui (Isaia 28,21; Ieremia 31,20; Plangeri 3,32.33; 1Ioan 4,7.8). Mica afirma ca pedepsele noastre sunt propriile noastre ,,fapte”, nu ale lui Dumnezeu (Ezechiel 33,11). Pacatosul este in acceptiunea aceasta propriul sau calau (vezi GC 36, 37). Dupa cum soarele nu poate fi tras la raspundere pentru umbra aruncata de un corp opac, nici Dumnezeu nu poate fi socotit responsabil pentru nelegiuirea pacatosului (vezi Iacov 1,13-15).
Sunt prielnice. Sau ,,Fac bine”. Cuvantul lui Dumnezeu este bun si incarcat de binecuvantari pentru aceia care il asculta (Deuteronom 7,9-11; Psalmi 18,25.26; 25,10; 103,17.18; Romani 7,12; 11,22).
2:8 De multa vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrajmas; voi rapiti mantaua de pe hainele celor ce trec linistiti si n-au gust de razboi.
. De multa vreme. Literal, ,,ieri”. Sensul propozitiei astfel introduse este obscur. Printr-o modificare a vocalelor textului ebraic: ,,Dar tu te ridici impotriva poporului meu ca un dusman”.
Ca vrajmas. O acuzatie impotriva celor fac parte din clasa superioara, care trateaza poporul de rand ,,ca vrajmas”, prin furt si jaf. Desi erau un popor apostat si pacatos, Dumnezeu, din iubirea Lui dainuitoare, inca Il numeste pe Israel ,,poporul Meu” (vezi Isaia 49,14-16; Ioan 1,11).
Mantaua. Ebr. śalmah, mantaua exterioara folosita si pentru acoperirea trupului in timpul somnului. Creditorului nu-i era ingaduit sa retina aceasta śalmah a datornicului in timpul noptii (vezi comentariul la Exod 22,26).
N-au gust de razboi. Cei din clasa superioara smulgeau aceste vesminte oamenilor de rand pasnici.
2:9 Voi izgoniti din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luati pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
. Izgoniti. Ebr. garash, care in forma de aici, transmite sensul de indepartare cu forta. Aceeasi forma a verbului apare in Geneza 3,24. Femeile. Probabil vaduvele care ar fi trebuit ocrotite (vezi Isaia 10,2).
Podoaba Mea. Sau ,,Slava Mea”. Copiii vor fi despuiati de binecuvantarile lor, probabil prin lipsuri si ignorantei, sau prin vinderea lor ca sclavi, iar astfel fiind lipsiti de libertatea data lor de Dumnezeu.
2:10 Sculati-va, si plecati, caci aici nu este odihna pentru voi; caci din pricina spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice.
. Plecati. Asupritorii vor fi alungati din tara lor, la fel cum ei ii alungasera pe altii.
Odihna pentru voi. Sau ,,odihna voastra”. Adica, tara Canaanului (Deuteronom 12,9; Psalmi 95,10-11).
Spurcaciunii. Sau ,,E spurcata”. Datorita nelegiuirilor lor (vezi Levitic 18,25.27).
Vor fi dureri. Sau ,,Va va nimici”. Propozitia aceasta este obscura in ebraica. Fie tara este aceea care distruge aruncandu-i afara pe locuitorii ei, fie necuratia este aceea care-i nimiceste pe cei care manjesc cu ea.
2:11 Da, daca ar veni un om cu vant si minciuni, si ar zice: Iti voi proroci despre vin, si despre bauturi tari! acela ar fi un proroc pentru poporul acesta!
. Daca ar veni un om. Din cauza nelegiuirilor lor, pacatosilor din poporul lui Dumnezeu nu le placea de aceia care le mustrau si osandeau abaterile. Aceia care trageau cu coada ochiului spre cele rele, care luau o atitudine de indiferenta usuratica fata de pacat si profetizau minciuni placute, erau profetii cei populari (vezi Ieremia 14,13-15; 23,25-27; Ezechiel 13,1-7).
Cu vant. Ebr. ruach, care are si sensul de ,,vant”.
Voi prooroci. Nu exista vreun lucru care sa rataceasca sufletele increzatoare mai mult decat imbracarea invataturilor false in vesmantul Cuvantului lui Dumnezeu (Matei 7,15; comp. cap. 15,7-9).
Vin. Acesti falsi vazatori fagaduiau o prosperitate materiala si placeri firesti.
2:12 Te voi strange in intregime, Iacove! Voi strange ramasita lui Israel, ii voi aduna ca pe niste oi dintr-un staul, ca pe o turma in pasunea ei, asa ca va fi o mare zarva de oameni.
. Te voi stinge. Mica isi indreapta atentia de la majoritatea poporului sau, mergand pe calea cea rea, la minoritate, ramasita, care va avea parte de promisiunea refacerii si eliberarii dupa robie. Astfel, Mica a tagaduit acuzatia repetata a profetilor mincinosi ca el era un prevestitor incurabil de intunecime si de prapad. El afirma cu un optimism profetic de cursa lunga ca dupa exil va veni un timp de bucurie si fericire pentru aceia care Il slujesc pe Domnul.
In intregime. Adica, intreaga ramasita. Cu toate ca Dumnezeu ar fi vrut ca toti cei din poporul marturisit al Lui ,,sa fie mantuiti (1Timotei 2,3.4; comp. Tit 2,11; 2Petru 3,9), numai cei putini, ,,ramasita”, care in mod sincer se abat de la pacatele lor si umbla pe calea dreptatii vor fi mantuiti (vezi Isaia 10,20-22; Ieremia 31,7.8; Ezechiel 34,11-16; Tefania 3,12.13). Prin harul lui Dumnezeu, ,,multi sunt chemati”, insa din cauza nelegiuirii perverse a inimii omului, din nefericire, ,,putini sunt alesi” (Matei 22,14; comp. Matei 7,13.14).
Mare zarva. Aratand ca ramasita va fi o mare gloata.
2:13 Cel ce va face spartura se va sui inaintea lor; vor face spartura, vor trece pe poarta si vor iesi pe ea; imparatul lor va merge inaintea lor, si Domnul va fi in fruntea lor.
. Cel care va face spartura. De la ebr. paras, ,,a face o spartura”, ,,a-si croi drum”. Paralelismul versetului indreapta atentia la Iehova, aici infatisand doborand intreaga opozitie inaintea poporului Lui.
Vor face spartura. Mai bine, ,,isi vor croi drum”. Captivii il urmeaza pe conducatorul lor. Faptul ca ei ,,vor trece pe poarta” arata plecarea lor din tara exilului lor.
Imparatul lor. Exact acelasi Domn care Si-a scos poporul din robia egipteana, ii va elibera in viitorul apropiat pe cei rascumparati din robia si din captivitatea acestei lumi a pacatului. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
7 1T 261
10 COL 205; PK 319