2:4 In ziua aceea, veti ajunge de pomina, veti boci, si veti zice: S-a ispravit! Suntem pustiiti cu desavarsire! Partea de mostenire a poporului meu trece in mana altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le imparte vrajmasului!
. De pomina. Ebr. mashal, are aici, probabil, sensul de ,,cantare batjocoritoare”. ,,In ziua aceea”, timpul cel rau mentionat in versetul precedent, dusmanul va folosi cuvintele intrebuintate de Israel pentru a-si deplange nenorocirea ca o batjocura impotriva lui (vezi Habacuc 2,6). Jucand in mod batjocoritor rolul iudeilor loviti de nenorocire, dusmanii vor jeli faptul ca Israel, candva prosper, acum este ,,pustiit cu desavarsire”, adus la ruina si pustiire, iar mostenirea lor, ,,partea de mostenire a poporului meu”, acum ,,trece in mana altuia”. Cu alte cuvinte, tara Canaanului pe care Dumnezeu o fagaduise descendentilor lui Avraam, (Geneza 13,14.15) va fi transferata dusmanilor lor. Nici o batjocura nu raneste si nu inteapa mai rau decat repetarea in bataie de joc de catre altcineva a cuvintelor folosite de cineva pentru a se boci.
Se imparte vrajmasului. Ebr. shobeb, ,,cineva care se intoarce inapoi”, sau ,,un apostat”. Sensul din urma face ca propozitia sa zica: ,,el imparte ogoarele noastre unui apostat”. Printr-o schimbare in textul ebraic se poate ajunge si la traducerea: ,,El imparte ogoarele noastre cuceritorilor nostri.”