3:17 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea.
Din ceruri s-a auzit un glas. In trei ocazii in cursul vietii lui Hristos glasul Tatalui s-a auzit din cer marturisind pentru Fiul Sau – la botezul Lui, la schimbarea la fata (Matei 17,5; 2 Petru 1,16-18) si cand a plecat din Templu pentru ultima oara (Ioan 12,28).
Acesta este Fiul Meu prea iubit. Sau: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubitul.” Se poate cita o slaba dovada (cf. p. 146) pentru exprimarea de ,,Tu esti” in loc de ,,Acesta este” (cf. Marcu 1,11; Luca 3,22).
Afirmatia aceasta combina cuvintele si ideile din Psalmii 2,7 si Isaia 42,1. Potrivit cu Matei, Tatal, folosind se pare persoana a treia, S-a adresat lui Ioan si la cativa martori oculari (vezi la Matei 3,16) in timp ce potrivit cu Marcu si Luca, Tatal S-a adresat direct lui Isus (Marcu 1,11; Luca 3,22). Unii au vazut in diferenta aceasta o nepotrivire in raportul Evangheliei. Asupra acesteia si a altor nepotriviri aparente vezi note aditionale de la sfarsitul capitolului, nota 2.
In care Imi gasesc placerea. [,,Intru care bine am voit”, G. Gal.]. Comparati cuvintele de la Isaia 42,1.
NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 3
NOTA 1
Conform celor spuse de Matei 3,4 si Marcu 1,6 dieta lui Ioan Botezatorul consta din ,,lacuste (gr. akrides, pluralul de la akris) si miere salbatica”. Nu stim daca scriitori Evangheliei intelegeau ca Ioan nu manca nimic altceva sau numai ca acestea constituiau articolele lui principale de dieta. De asemenea, este posibil ca ,,lacustele si mierea salbatica” sa fi fost considerate ca fiind dieta distinctiva a unui profet, tot asa cum ,,haina de par de camila si un brau de curea” il distingeau ca succesor al vechilor profeti (vezi DA 102). S-ar putea ca Ioan sa se fi hranit cu ,,lacuste si miere salbatica” numai atunci cand alte alimente nu erau la indemana. Iarasi, ,,lacustele si mierea salbatica” s-ar putea doar sa reprezinte diferitele articole de hrana ce se gaseau in pustie si exprima in felul acesta un fel oriental plastic de a scoate in evidenta viata lui singuratica si abstinenta, departe de locurile de intalnire ale oamenilor.
Din pricina ca cuvantul din limba engleza ,,lacusta” insusi denota atat a) o insecta, cat si b) un anumit fel de pomi, in chip natural se naste intrebarea cu privire la ce constituia dieta lui Ioan impreuna cu mierea.
In alta parte din Scriptura, precum si in literatura greaca contemporana, relativ la chestiunea aceasta, cuvantul akris se refera totdeauna la o insecta, lacusta. Faptul acesta de netagaduit a determinat pe cei mai multi comentatori sa traga azi concluzia ca in relatarea cu privire la Ioan Botezatorul este vorba de insecta aceasta. Este, de asemenea, o realitate ca lacusta a facut parte din dieta popoarelor din Orientul Mijlociu din antichitate. Potrivit cu legea lui Moise, anumite feluri de lacuste constituie o hrana curata (Levitic 11,22) si deci ar fi putut fi permise in dieta unui iudeu. Faptele acestea au determinat pe comentatorii din vremea noastra ca in mod aproape uniform sa traga concluzia ca akris din Matei si Marcu ar trebui sa fie inteles ca desemneaza insecta cu numele ,,lacusta” si nu o specie de pom.
Totusi, din vremuri crestine foarte timpurii a ajuns pana la noi o traditie raspandita, accentuata si staruitoare, in sensul ca, in Matei si Luca, cuvantul akris denota altceva decat o insecta. Au fost sugerate pasarele, crabi, languste, pere si alte fructe salbatice, turte de paine, roscove, etc. Diatesaronul lui Tatian (vezi p. 122) zice ,,lapte” in loc de ,,lacuste”. Mare parte din acestea sunt evident numai presupuneri, dar pentru una – roscova – pare sa fie o baza de dovada lingvistica si antropologica.
Roscovul (Ceratonia siliqua) este cultivat extensiv in tarile din jurul Marii Mediteraneene si este obisnuit in Palestina, de la Hebron spre nord. Fructul, care se coace primavara tarziu, este in forma de teci late ca de fasole si atinge lungimea de sase pana la zece degete. Roscovele pot fi consumate crude, gatite sau macinate ca faina si apoi facute paine. Ele pot fi uscate si pastrate fara termen. Desi nu deosebit de gustoasa, roscova are o valoare nutritiva substantiala si de multa vreme a fost un articol de hrana de baza pentru clasele mai sarace din Orientul Apropiat. Tosephta (Ma’aseroth 2.19 [84]) inscrie roscovele in lista unor feluri de mancare si Misna (Ma’aseroth 1.3, ed. Soncino a Talmudului, p. 256) specifica faptul ca, fiind un aliment, ele trebuie sa fie zeciuite. Fiul ratacitor hranea porcii cu roscove (vezi la Luca 15,16). Intamplator, in limba engleza, roscovele sunt cunoscute sub numele de ,,locusts”, iar fructele acestea sunt numite popular ,,St.- John’s – bread” (Painea Sf. Ioan). Se spune ca negustorii de cereale englezi procura roscove ca hrana pentru vite sub numele de ,,locusts”.
Dovezile tinzand sa favorizeze fructul roscovului ca ,,lacustele” pe care le consuma Botezatorul sunt dupa cum urmeaza:
1. Dovezile existente arata ca insecta lacusta este o sursa foarte saraca de hrana si ca ea singura nu ar fi in stare sa intretina viata omeneasca. Conform lucrarii lui Hasting Encyclopaedia of Religion and Ethics (art. ,,Locust”), ,,valoarea nutritiva a insectei lacusta este extrem de mica si este neindestulatoare, (chiar) cu mierea, sa intretina viata”. Faptul ca ,,lacustele” pe care le consuma Ioan par sa fi constituit un element major al dietei sale este impotriva insectei lacusta si tinde sa favorizeze fructul roscovului. Faptului acestuia al insuficientei insectelor lacusta ca hrana trebuie sa-i fie data o considerabila pondere in argumentatia ca vreun alt aliment decat insecta este indicat de cuvantul akris.
Este un fapt interesant acela ca roscovele erau un aliment al celor mai saraci din diferite tari ale Orientului Apropiat si inca mai este.