3:16 De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea cerurile s-au deschis, si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in chip de porumbel si venind peste El.
De indata. Adica, imediat.
Afara din apa. Iesind din Iordan, Isus a ingenunchiat pe malul raului in rugaciune, mai ales pentru dovada ca Tatal a primit omenirea in persoana Fiului Sau si pentru succesul misiunii Sale (Luca 3,21; DA 111, 112).
Iata [KJV; G. Gal.] O expresie obisnuita in Matei si Luca. Ea este folosita in general fie pentru a introduce o noua sectiune a naratiunii, fie pentru a concentra atentia asupra detaliilor unei relatari pe care autorul o considera de o deosebita importanta.
Cerurile s-au deschis. Intr-o clipa portile lumii nevazute s-au intredeschis, ca si cu alte ocazii insemnate (vezi Fapte 7,55-57).
A vazut. Matei si Marcu observa (cap. 1,10) ca Isus a privit coborarea vizibila a Duhului Sfant; Ioan remarca faptul ca si Botezatorul a fost martor al manifestarii divine (cap. 1,32-34). Luca doar noteaza ca ea a avut loc (cap. 3,21.22). Cativa altii, poate anumiti ucenici ai lui Ioan si alte persoane evlavioase al caror suflet era in unison cu cerul, au vazut de asemenea ceea ce a avut loc (DA 112, 137). Altminteri, multimea adunata a fost martora numai la lumina din cer asupra fetei indreptate spre cer a Mantuitorului si a simtit sfanta solemnitate a ocaziei. Aceasta manifestare a slavei si glasului Tatalui a venit ca raspuns la rugaciunea Mantuitorului pentru putere si intelepciune de a-si indeplini misiunea. In ea Ioan a recunoscut de asemenea semnul care fusese fagaduit, prin care el urma sa Il recunoasca pe ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii” (vezi Ioan 1,29-34). In sfarsit, scena sublima trebuia sa intareasca credinta acelora care fusesera martori la ea si sa-i pregateasca pentru vestirea prin care Ioan L-a prezentat pe Mesia 40 de zile mai tarziu.
Duhul lui Dumnezeu. Nu exista vreun motiv pentru a presupune ca prezenta si influenta Duhului Sfant nu-L insotisera totdeauna pe Isus de la nasterea Lui. Ce este scos aici in evidenta este o ungere speciala cu putere pentru a indeplini insarcinarea randuita Lui (Fapte 10,38; vezi la Luca 2,49), asa cum prezisese profetul Isaia (Isaia 11,2.3). Lucrarea Duhului Sfant in dezvoltarea caracterului urmeaza sa fie diferita de darul Duhului care califica oameni pentru anumite insarcinari (1 Corinteni 12,4-11).
In chip de porumbel. [,,Ca un porumbel”, KJV; G: Gal.]. Adica, lumina in chip de porumbel (DA 112), poate asemanatoare cu limbile de foc din Ziua Cincizecimii (Fapte 2,3). Porumbelul era un simbol rabinic pentru Israel ca natiune. Artistii crestini au folosit in general porumbelul ca simbol pentru Duhul Sfant, fara indoiala pe temeiul acestei intamplari.