3:14 Dar Ioan cauta sa-l opreasca. Eu, zicea el, am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?
Cauta sa-L opreasca. [,,Il oprea”, G. Gal.]. Textul grec poate fi redat ,,era de parere sa-L opreasca”, ,,L-ar fi oprit”, ,,a incercat sa-L opreasca”. Desi Isus si Ioan erau rude de sange, nu avusesera cunostinta personala (DA 109; cf. Ioan 1,31-33). Ioan auzise despre evenimentele legate de nasterea si copilaria lui Isus si credea ca El este Mesia (DA 109). De asemenea, i se descoperise lui Ioan ca Mesia va veni sa ceara sa fie botezat de el si ca atunci se va da un semn identificandu-L ca Mesia (DA 110; cf. Ioan 1,31-33).
Eu am trebuinta. Ioan era impresionat de desavarsirea caracterului Aceluia care sta inaintea lui si de propria sa nevoie ca pacatos (DA 110, 111; cf. Isaia 6,5, Luca 5,8). Asa se intampla totdeauna cand un pacatos ajunge inaintea prezentei divine; apare mai intai o constienta a maiestatii si perfectiunii lui Dumnezeu si apoi o convingere de propria nevrednicie si nevoie de puterea mantuitoare a lui Dumnezeu. Cand pacatosul isi da seama de starea sa pierduta si o recunoaste, inima lui se umple de cainta si este gata pentru lucrarea transformatoare a Duhului Sfant (vezi Psalmii 34,18; 51,10, 11, 17; Isaia 57,15; 66,2). Acolo unde nu exista mai intai un simt al nevoii personale de Mantuitorul, nu exista dorinta dupa darul milostiv pe care Dumnezeu il are de oferit pacatosului care se pocaieste. In consecinta, nu exista nimic pe care cerul ar putea sa-l faca pentru el. Vezi la Isaia 6,5.
Tu vii la mine? Fata in fata cu Cineva care era mai puternic decat el (v. 11), Ioan, posedand un spirit de umilinta si simtindu-si propria sa nevrednicie, se sfia sa administreze ,,botezul pocaintei spre iertarea pacatelor” (Marcu 1,4) Cuiva care era fara de pacat (vezi Ioan 8,41; 2 Corinteni 5,21; Evrei 4,15; 1 Petru 2,22). I se parea nepotrivit ca el sa-L boteze pe Isus. Fara indoiala, Ioan nu pricepea pe deplin faptul ca Isus urma sa dea o pilda pentru fiecare pacatos salvat prin har.