Printable ModeMatei, 3
|
3:1 In vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia in pustia Iudeii. In vremea aceea. [,,In zilele acelea”, KJV]. [Lucrarea lui Ioan Botezatorul, Matei 3,1-12 = Marcu 1,1-8 = Luca 3,1-18. Comentariul principal: Matei si Luca; vezi diagrama de la p. 230]. Adica, atunci cand Isus ,,a locuit intr-o cetate numita Nazaret” (Matei 2,23). Isus a inceput lucrarea Sa publica cand El ,,era ca de treizeci de ani” (vezi la Luca 3,23). Aceasta era in toamna anului 27 d.Hr. (DA 233; vezi p. 242-247; vezi la Luca 3,1). Ioan era cam cu sase luni mai mare decat Isus (vezi la Luca 1,39, 57) si este rational sa consideram ca lucrarea lui a inceput cam cu sase luni inainte de cea a lui Hristos. Astfel Ioan se poate sa fi inceput in primavara aceluiasi an, cam pe la Paste. Mari multimi de oameni veneau sau plecau din Ierusalim chiar in vecinatatea locului unde predica Ioan (vezi p. 295, ,,Pustia Iudeii”; vezi la Luca 3,1). Ilustratiile corespunzatoare pe care le-a folosit Ioan in predica Lui lasa sa se inteleaga ca timpul secerisului (de primavara) nu era departe (vezi la Matei 3,7.12). ,,In vremea aceea” iudeii care traiau in Palestina, mai ales in Iudea, erau in pragul revolutiei. De cand se numisera procuratori romani pentru a guverna Iudea in anul 6 i.Hr., pana la exilarea lui Arhelau de catre August (vezi la cap. 2,22), prezenta ofiterilor si ostasilor romani si exercitarea autoritatii romane avand ca rezultat introducerea obiceiurilor pagane, dadusera nastere la o revolta dupa alta. Mii din cei mai curajosi oameni ai lui Israel platisera cu sange patriotismul lor. Conditiile erau de asa natura ca poporul dorea cu infocare un conducator puternic care sa-i elibereze de cruda robie romana. Vezi p. 54. Ioan Botezatorul. In ce priveste intelesul numelui Ioan vezi la Luca 1,13 si in ce priveste tineretea si instruirea lui timpurie vezi la Luca 1,80. Isus spunea despre Ioan ,,ca, dintre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Luca 7,28).El era ,,mai mult decat un prooroc” (Vezi la Matei 11,9). Influenta lui Ioan asupra poporului ajunsese sa fie atat de mare incat Irod Antipa la inceput a ezitat sa-i faca vreun rau (Matei 14,1,5; Marcu 11,32) si conducatorii iudei n-au indraznit sa vorbeasca pe fata impotriva lui (Matei 21,26; Luca 20,6). Iosif da o descriere vie a lui Ioan Botezatorul care se aseamana de aproape cu aceea din Evanghelii (Antichitati XVIII. 5.2.). Pustia Iudeii. Expresia aceasta se refera in general la dealurile neregulate si golase dintre Marea Moarta si creasta sirului de munti din Palestina, o regiune cu putine ploi si cu locuitori putini (vezi harta de la p. 216). Ioan petrecuse mare parte din tineretea sa si inceputurile varstei de barbat in pustie (Luca 1,80). Parintii lui locuiau probabil in Hebron sau in apropiere de el, nu departe de hotarele apusene ale acestei ,,pustii”. In timpurile NT termenul de pustie era folosit pentru a se face referire atat la dealurile neregulate de la apus de Marea Moarta, cat si la partea inferioara a vaii Iordanului. Conform cu Luca 3,3, Ioan a mers din loc in loc in sus si in jos pe valea Iordanului. Intre Ierihon si Marea Moarta pustia Iudeii o intalnea pe aceea a Iordanului. Lucrarea lui Ioan pare sa fi inceput in imprejurimile acelea. Cand a fost arestat de Irod Antipa, Ioan trebuie sa fi fost in teritoriul lui Irod – probabil Pereea – si, potrivit cu cele spuse de Iosif, a fost intemnitat la Maherus, pe partea de rasarit a Marii Moarte (Antichitati XVIII. 5. 2). Avand in vedere faptul ca botezul era un factor atat de important al programului lui evanghelistic, Ioan pare sa nu fi fost niciodata departe de un loc unde erau la indemana ,,multe ape” (Ioan 3,23). Lucrul acesta explica probabil, in parte cel putin, de ce a savarsit el cea mai mare parte a lucrarii lui in ,,imprejurimile Iordanului” (Matei 3,5; cf. DA 220). La data botezului lui Isus, Ioan predica si boteza la Betabara (Betania dincolo de Iordan), nu departe de locul unde Israel trecuse Iordanul (DA 132; vezi la Ioan 1,28; Iosua 2,1; 3,1.16). Mai tarziu si-a facut lucrarea la ,,Enon, aproape de Salim” (Ioan 3,23). Vezi harta de la p. 216; harta in culori din fata p. 321. 3:2 El zicea: Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape. Pocaiti-va. Gr. metanoeo, literal ,,a gandi altfel dupa”, de unde, ,,a-si schimba parerea”, ,,a-si schimba scopul”. Ea cuprinde mult mai mult decat marturisirea pacatului, desi in predica lui Ioan aceasta era desigur inclusa (v. 6). Din punct de vedere teologic cuvantul cuprinde nu numai o schimbare de parere, dar si o noua directie a vointei, un scop si o atitudine schimbata. Vezi la cap. 4,17. Imparatia cerurilor. Vezi la Matei 4.17; Marcu 1,15. Hristos a lamurit ca imparatia pe care El a intemeiat-o la intaia Lui venire nu era imparatia slavei (vezi DA 234). Aceasta urma sa fie, a spus El, numai ,,cand va veni Fiul Omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri” (Matei 25,31).Cu toate acestea, Isus a admis inaintea lui Pilat ca El era intr-adevar un ,,imparat” (Ioan 18,33-37); de fapt, acesta era scopul Sau prin venirea in lumea aceasta (Ioan 18,37). Dar El a explicat mai departe ca ,,imparatia” aceasta ,,nu era din lumea aceasta” (Ioan 18,36). Imparatia pe care El venise sa o intemeieze ,,nu vine pe vazute”, ci este o realitate inlauntrul inimilor celor care cred in El si devin copii ai lui Dumnezeu (Luca 17,20.21; cf. Ioan 1,12). Vezi la Marcu 3,14. 3:3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, cand zice: Iata glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile. Acesta este Acela. Ioan insusi declarase ca el era ,,glasul” din Isaia 40,3 (Ioan 1,23) si Isus il identificase cu ,,solul” din Maleahi 3,1 (Matei 11,7-14). Isaia. Adica Isaiah. Profetia la care se face referire este Isaia 40,3. Exprimarea este aproape cuvant cu cuvant aceea din LXX-a. Luca citeaza v. 4 ca si v. 3 in relatarea in legatura cu lucrarea lui Ioan Botezatorul (Luca 3,4,5). Vezi la Marcu 1,2. Glasul. Numai un glas, dar ce glas! Ecoul lui inca se mai aude rasunand prin secole. Ca profet, Ioan era ,,glasul” lui Dumnezeu pentru oamenii generatiei sale, deoarece un profet este cineva care vorbeste din partea lui Dumnezeu (vezi Exod 4,15.16; 7,1; Ezechiel 3,27). Ioan era ,,glasul” lui Dumnezeu vestind venirea ,,Cuvantului” viu si intrupat al lui Dumnezeu (Ioan 1,1-3,14). In pustie. Vezi la v. 1. Pregatiti calea. Ioan nu numai proclama intemeierea ,,Imparatiei cerurilor” (v. 2), dar vesteste si iminenta sosire a imparatului ei. Figura de stil folosita reprezinta pregatirile care trebuie sa fie facute inainte pentru venirea imparatului anuntat. Cand un monarh oriental intentiona sa viziteze parti din imparatia lui el trimitea soli in fiecare district care urma sa fie vizitat, anuntand planuita lui vizita si chemand pe locuitori sa se pregateasca pentru venirea lui. Se astepta ca locuitorii locali ai fiecarui district sa ,,pregateasca” drumul imparatesc pe care el urma sa calatoreasca, intrucat nu se facea nimic pentru intretinerea drumurilor. In unele tari orientale este inca un lucru obisnuit sa se dreaga drumurile pe care urmeaza sa calatoreasca regele sau alta celebritate. Neteziti-i cararile. [,,Drepte faceti cararile Lui”, KJV]. Intrucat ,,imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul” celor care devin supusii ei (Luca 17,21), lucrarea de pregatire trebuie evident sa fie facuta in inima lor. Indreptarea locurilor strambe din inima oamenilor este deci pregatirea despre care Ioan vorbeste aici. Acesta era motivul pentru care Ioan predica un ,,botez al pocaintei” (Marcu 1,4), literal, un ,,botez al schimbarii mintii” (vezi la Matei 3,2). Locurile inalte ale mandriei si puterii omenesti trebuie sa fie trantite jos (Luca 3,5; DA 215). 3:4 Ioan purta o haina de par de camila, si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica. Haina. [,,Vesmant”, KJV]. Nu numai ca Ioan intorcea gandurile ascultatorilor sai la soliile profetilor; el insusi purta vesmantul profetilor (2 Regi 1,8; cf. Zaharia 13,4; DA 102). Aceasta era o marturie tacuta a faptului ca in el era restatornicit acum pentru Israel – dupa o perioada de tacere – slujba profetica. Atat prin comportare, cat si prin imbracaminte, Ioan reamintea oamenilor despre vazatorii de pe vremuri. Hainele simple ale lui Ioan erau si o mustrare pentru excesele timpului sau, pentru ,,vesmintele moi” purtate ,,in casele imparatilor” (Matei 11,8) si erau potrivite pentru solia lui de revolta impotriva relelor din lume. ,,Imparatia” pe care o proclama Ioan nu era ,,din lumea aceasta” (Ioan 8,23); vesmintele lui reflectau dispret fata de lucrurile lumii acesteia. Ioan traia asa cum predica, pentru ,,imparatia” invizibila. Infatisarea lui exterioara era un semn al soliei pe care o purta. Ioan era un nazireu din nastere (DA 102) si viata lui simpla si cumpatata era in acord cu cerintele acelui angajament sacru (vezi Luca 1,15; cf. Numeri 6,3; Judecatori 13,4). Dar nu este necesar sa tragem concluzia ca era Esenian (vezi p. 53, 54), oricat de asemanator ar fi fost felul lor de viata. Esenieni se retrageau din societate si deveneau asceti. Ioan a petrecut un timp suficient singur in pustie, dar nu era un ascet, deoarece iesea din cand in cand ca sa traiasca la un loc cu oamenii, chiar inainte de inceputul perioadei sale oficiale de lucrare (vezi DA 102). Este adevarat ca pe vremea aceea erau comunitati Eseniene in ,,pustia Iudeii” (v. 1), mai ales de-a lungul tarmului apusean al Marii Moarte (vezi p. 53), dar nu exista dovezi istorice de nici un fel ca Ioan s-a asociat cu aceasta secta austera. In acelasi timp erau asemanari demne de notat intre Ioan si Esenieni. Par de camila. Nu piele de camila, cum au crezut unii, ci un vesmant aspru de par, tesut simplu (vezi mai sus). Brau de curea. Probabil din piele de oaie sau de capra si purtat pe la mijloc pentru a tine strans vesmantul din afara lung si in falduri. Se hranea. [,,Hrana lui”, KJV]. Gr. trophe, ,,hrana”, ,,alimente”, ,,de mancare”. Trophe este folosit cu privire la hrana intr-un sens general. In Fapte 14,17 si Iacov 2.15 este tradus ,,hrana”, intelesul evident in alta parte (vezi Matei 6,25; 10,10; Fapte 2,46; 27,33-38; etc). O dieta abstinenta este esentiala pentru taria intelectuala si puterea de patrundere spirituala si pentru o buna intelegere si practicare a adevarurilor sacre ale Cuvantului lui Dumnezeu (DA 101). Aceste calitati erau esentiale pentru Ioan care a venit ,,in duhul si puterea lui Ilie” (Luca 1,17), si ele sunt esentiale pentru aceia care au de dus in lumea de azi solia lui Ilie. Lacuste. Gr. akrides (vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului). Miere salbatica. Probabil nu sucul anumitor pomi, asa cum au crezut unii, ci miere colectata de roiuri de albine salbatice si depozitata in scorburile pomilor sau poate in ale stancilor. Unii beduini inca mai obtin un castig prin strangerea de miere salbatica. 3:5 Locuitorii din Ierusalim, din toata Iudea si din toate imprejurimile Iordanului, au inceput sa iasa la el; Au inceput sa iasa. Forma verbului grecesc implica actiune continua: oamenii ,,continuau sa iasa”. Multimile continuau sa vina sa-l vada si sa-l auda pe Ioan si sa fie botezate de el. Faptul ca erau dispusi sa-si lase lucrul si sa mearga kilometri intregi in pustie, aduce marturie cu privire la puterea de atractie magnetica a mesajului pe care-l purta. Din toata Iudea. Lucrarea lui Ioan, ca si aceea a lui Hristos, a inceput in imprejurimile Iudeii, probabil pentru a da conducatorilor iudei insisi cea dintai ocazie sa auda si sa accepte solia (Marcu 1,5; cf. DA 231, 232). Toate imprejurimile. [,,Intreaga regiune”, KJV]. Treptat, pe masura ce s-au raspandit vestile duse de catre aceia care se intorceau de la auzirea lui Ioan, poporul a venit de la departari si mai mari (cf. Luca 3,3). Este evident de asemenea, ca Ioan se muta din loc in loc, mijlocul cel mai bun de a ajunge la oamenii de pretutindeni (vezi la v. 1). 3:6 si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan. Botezati. Gr. baptizo, ,,a inmuia”, ,,afunda”. Baptizo era folosit cu privire la afundarea unei stofe in vopsea si cu privire la afundarea unui vas pentru a-l umple cu apa. Era de asemenea folosit metaforic cu privire la rani insangerate primite intr-o lupta, ca in Eschil cu privire la vopsirea (literal ,,botezarea”) unui om cu vopsea rosie la Sardes. Baptizo a fost de asemenea folosit cu privire la un om care se ineca, pentru a zice asa, in datorii. Intelesul cuvantului insusi, impreuna cu detaliile specifice ale naratiunii din Evanghelii, lamureste ca botezul lui Ioan era administrat prin scufundare. Ioan evanghelistul scoate in evidenta ca Ioan Botezatorul ,,boteza in Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau ape multe” (Ioan 3,23). In plus, toti cei patru scriitori de Evanghelie noteaza ca cea mai mare parte, daca nu toata lucrarea lui Ioan a fost facuta in vecinatatea imediata a raului Iordan (Matei 3,6; Marcu 1,5, 9; Luca 3,3; Ioan 1,28). Daca Ioan nu ar fi botezat prin scufundare el ar fi gasit apa indestulatoare aproape oriunde in Palestina. Acelasi lucru reiese ca era adevarat si despre botezul crestin, deoarece in descrierea botezului eunucului se observa ca atat cel care boteza, cat si cel botezat ,,s-au pogorat in apa” si ,,au iesit afara din apa” (Fapte 8,38,39). Daca turnarea sau stropirea ar fi fost admisa, eunucul, in loc de a astepta pana ce ,,au dat peste apa” inainte de a cere botezul (v. 36), ar fi putut oferi apa lui Filip din plosca lui. In plus, numai scufundarea reflecta exact simbolismul ritualului botezului. Potrivit celor din Romani. 6,3-11, Pavel invata ca botezul crestin reprezinta moartea. A fi ,,botezat”, spune Pavel, inseamna a fi ,,botezat in moartea lui (Hristos)” (v. 3), a fi ,,ingropati impreuna cu El in moarte” (v. 4), a fi ,,facut una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui” (v. 5), a fi ,,rastignit impreuna cu El” (v. 6). Pavel trage apoi concluzia ,,tot asa si voi insiva socotiti-va morti fata de pacat” (v. 11). Evident, turnarea si stropirea nu sunt simboluri ale mortii si inmormantarii. Pavel face de doua ori clar intelesul lui aratand faptul important ca iesirea din botez simbolizeaza faptul de a fi ,,inviat din morti” (v. 4). Este evident ca scriitorii NT cunosteau numai botezul prin scufundare. Ca Ioan Botezatorul nu era probabil cel dintai care a introdus practica botezului este evident din surse antice. Iudeii au urmat de timpuriu practica botezului prozelitilor la iudaism. Nu este sigur cand a fost adoptata practica aceasta, dar amanunte incidentale cu privire la procedura erau un punct de dispute intre scoala lui Samai si scoala lui Hilel in sec. I d.Hr.. Intrucat la data aceea practica era aparent deja bine stabilita, este foarte probabil ca botezarea prozelitilor dateaza din timpuri pre-crestine. Vezi Misna, Pesahim 8.8, ed. Soncino a Talmudului, p. 490, 491; Talmud, Pesahim 92 a, ed. Soncino p. 491, 492; vezi si Tosephta, Pesahim 7, 13 si Talmudul din Ierusalim, Pesahim 8. 36 b. 31, ambele citate in Strack si Billerbeck, Komentar zum Neuen Testament, vol. 1, p. 103. De asemenea, este bine stabilit ca modul de botezare al prozelitilor era imersiunea. Reglementarile cereau ca intregul corp sa fie acoperit de apa (vezi Talmud Erubin 4b, ed. Soncino, p. 20; Yebamoth 47a, 47b, ed. Soncino, p. 311, 312). Descoperiri recente facute la Qumran si la Cairo (vezi p. 53, 54, 90-92) dau la iveala faptul ca secta iudaica cunoscuta sub numele de Esenieni se boteza zilnic prin scufundare, spalandu-si simbolic pacatele. Qumran este cam la 15 mile de locul unde boteza Ioan. Reiese ca iudeii care veneau cu gramada la Ioan in pustie intelegeau sensul spiritual al acestui ritual si-l considerau ca pe o procedura corespunzatoare. Chiar si reprezentantii Sinedriului trimisi sa-l interogheze pe Ioan nu au combatut ritualul in sine, ci numai autoritatea lui Ioan de a-l savarsi (vezi Ioan 1,19-28). Ca ritualul botezului crestin este doar un simbol si nu confera har divin este evident in tot NT. Afara de cazul ca un om crede in Isus Hristos (Fapte 8,37; cf. Romani 10,9) si se pocaieste de pacat (Fapte 2,38; cf. cap. 19,18), botezul nu poate fi de nici o valoare pentru el. Cu alte cuvinte nu exista putere mantuitoare in ritualul insusi, daca nu exista credinta in inima celui asupra caruia se savarseste ritualul. Din consideratiile acestea si altele este clar ca botezul copiilor este un procedeu fara rost in ce priveste mantuirea copilului. Botezul poate ajunge sa fie plin de inteles numai cand copilul este destul de mare pentru a intelege mantuirea, credinta si pocainta. Desi iudeii recunosteau valabilitatea botezului pentru prozeliti, ritualul era numai pentru prozelitii dintre Neamuri la iudaism. Faptul ca Ioan il cerea de la iudeii insisi – chiar si de la conducatorii lor religiosi – era aspectul impresionant al botezului sau. In plus, el considera botezul sau ca fiind numai pregatitor pentru botezul care urma sa fie administrat de Hristos (Matei 3.11). Afara de cazul ca iudeii acceptau botezul lui Ioan si botezul ulterior al Duhului Sfant din partea lui Isus Hristos, ei nu erau mai buni decat paganii. Descendenta lor din Abraam nu urma sa le fie de nici un folos (Matei 3,9; cf. Ioan 8,33.39.53; Romani. 11,21; Galateni 3,7. 29; Iacov 2,21; etc). Marturisind. Cand noi marturisim, Dumnezeu iarta (1 Ioan 1,9). Ioan Botezatorul simtea o ura intensa fata de toate felurile de pacat si vinovatie. Dumnezeu nu trimite niciodata solii pentru a-l flata pe pacatos, lucru care ar fi fatal pentru viata vesnica. Unul din semnele unei adevarate reforme este sincera pocainta fata de pacat si o abatere de la el. La fel, este unul din semnele autenticitatii unei solii de la Dumnezeu faptul ca comunicarea da in vileag pacatul si cheama la pocainta si marturisire. Asa a fost cu profetii din vechime (vezi Isaia 1,1-20; 58,1. etc), asa a fost in vremurile NT (Matei 3,7; 23,13-33; Apocalipsa 2,5; 3,15-18) si asa stau lucrurile si astazi (3 T 254). Botezul lui Ioan era un ,,botez al pocaintei” (Marcu 1,4); aceasta era cea mai de seama caracteristica a lui. Tocmai pacatele lui Israel stateau la radacina tuturor nenorocirilor lor personale si nationale (Isaia 59,1,2; Ieremia 5,25; etc). Din aceste nenorociri ei au cautat in zadar eliberare. Ei tanjeau dupa eliberare de sub jugul roman si se rugau pentru aceasta, dar cea mai mare parte dintre ei n-au izbutit sa-si dea seama ca pacatul trebuia sa fie dat afara din tabara inainte ca Dumnezeu sa poata lucra pentru ei. Vezi vol. IV, p. 30-33. 3:7 Dar cand a vazut pe multi din Farisei si din Saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? Farisei. In privinta unei schite despre Farisei si Saduchei vezi p. 51, 52. Pui de naparci. [,,Generatie de vipere”, KJV]. Sau ,,odrasle de vipere” sau ,,pui de vipere”. Hristos Insusi a folosit mai tarziu o vorbire aproape identica adresandu-se Fariseilor si Saducheilor (cap. 12,34; 23,33). Ei se laudau ca sunt copii ai lui Abraam (vezi la cap. 3,9), dar nu faceau ,,faptele lui Abraam” (Ioan 8,39) si erau deci copii ai ,,tatalui” lor ,,Diavolul” (v. 44). V-a invatat sa fugiti. [,,V-a avertizat sa fugiti”, KJV]. Ei nu cautau in mod sincer pocainta la care Ioan chema barbatii si femeile ca fiind singura pregatire corespunzatoare pentru imparatia lui Mesia si acesta fiind cazul, pentru ce venisera? Mania. Este posibil ca, prin inspiratie, Ioan sa fi privit inainte la acele vaiuri de nedescris care au insotit caderea Ierusalimului inaintea ostilor romane in anul 70 d.Hr. - zilele pentru care Isus a spus femeilor din Ierusalim sa planga (Luca 23,27-29) si din cauza carora El a sfatuit pe ucenicii Sai sa fuga din cetate (Matei 24,15-21; Luca 21,20-24). Cu siguranta, dupa aceea este marea zi a ,,maniei” lui Dumnezeu, marea zi de pe urma a judecatii (Romani. 1,18; 2,5.8; 3,5; 5,9; Apocalipsa 6,17; etc). 3:8 Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra. Faceti. [,,Aduceti”, KJV]. Vezi la v. 10. Roadele aduse dau la iveala caracterul ascuns (cap. 7,20; cf. cap. 12,33). Testul convertirii este o transformare in viata. Dovada sinceritatii Fariseilor si Saducheilor care veneau la botezul lui Ioan, ar fi fost schimbarea radicala a gandurilor si a purtarii care se intelege prin ,,pocaiti-va” (vezi la cap. 3,2). Simpla marturisire din gura este fara valoare. Stapanul divin al viei asteapta cu rabdare ca roada caracterului sa se coaca in viata acelora care marturisesc ca Ii slujesc (vezi Luca 13,6-9). Dar, ,,roade vrednice de pocainta”, adica corespunzatoare, sau pe masura unei declaratii de pocainta, sunt roada Duhului (vezi Galateni 5,22.23; 2 Petru 1,5-7) si cu exceptia prezentei Duhului, ea nu poate fi adusa. Despartiti de ,,vita” nu poate fi aducere de roada (Ioan 15,4,5). Pocainta. Vezi la v. 2. 3:9 Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Avem ca tata pe Avraam! Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam. Sa nu credeti. [,,Sa nu ganditi”, KJV]. Sau ,,nu cautati sa hraniti acest gand in mintea voastra”. Ceea ce conta era roada credintei in viata, nu descinderea din Abraam (Ioan 8,39; Galateni 3,7,29). Roada despre care vorbea Ioan ar fi trebuit sa fie produsa in viata fiecarei persoane si nu era mostenita de la o generatie la alta (Ezechiel 14,14,16; 18,5-13). Ceea ce este esential nu este descendenta din Abraam, ci faptele lui Abraam – descendenta spirituala. Avraam. Iudeii se mangaiau cu gandul ca descendenta lor din Abraam ii facea mai buni decat alti oameni. Potrivit cu Talmudul, un singur israelit valoreaza mai mult inaintea lui Dumnezeu decat toti oamenii care au fost sau care vor fi. Ei socoteau ca aceasta legatura era un inlocuitor al pocaintei si al faptelor bune pe care le cereau Ioan si Isus. Ei doreau sa aiba rasplatirile facerii de bine fara sa implineasca conditiile; de fapt, ei puneau faptele lor in locul credintei lui Abraam. Descinderea din Abraam constituia lauda perpetua a iudeilor (Ioan 8,33.39). El era ,,stanca” din care fusesera ,,taiati” (Isaia 51,1,2). Dar, ,,Dumnezeu nu este partinitor”, ci ,,in orice neam cine se teme de El si traieste in neprihanire, este primit de El” (Fapte 10,34.35). Numai aceia care cauta sa se asemene lui Abraam se pot bucura de privilegiul de a-l pretinde ca tata al lor (Galateni 3,9). Pietrele acestea. Pietricele si stanci se gaseau din belsug de-a lungul Maleahiurilor Iordanului. Fii. [,,Copii”, KJV]. In aramaica in care vorbea Ioan Botezatorul este un joc de cuvinte – ,,pietre” fiind ‘abenin, si ,,copii” reprezentat fie prin benin, berin sau banim. Mai tarziu Isus a folosit o expresie de insemnatate asemanatoare (Luca 19,10). Poate, Ioan vrea sa spuna ca ar fi mai usor pentru Dumnezeu sa ridice fii ai lui Abraam din pietre, decat sa transforme inimile impietrite ale Fariseilor si Saducheilor in copii spirituali ai celui pe care ei il marturiseau ca tata. Sau poate ca el vrea doar sa spuna ca acesti conducatori nu erau indispensabili si ca Dumnezeu ar fi putut sa-i inlocuiasca transformand pietrele in fiinte omenesti. 3:10 Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi taiat si aruncat in foc. Securea. Un simbol al judecatii. Infipta. Intelesul pare sa fie ca securea este asezata acolo gata pentru actiune. Implicatia este ca urmeaza sa fie in curand folosita. Orice pom. Pomii sunt adesea folositi in VT ca simboluri pentru oameni (vezi Ezechiel 17,22-24; cf. Psalmii 1,3) si ascultatorii lui Ioan intelegeau pe deplin despre ce vorbea el. Ca si Ioan, Hristos a folosit un pom pentru a reprezenta poporul Israel (Luca 13,6-9; Matei 21,19.20). Nu face roada. [,,Nu da roada”, KJV]. Vezi la Luca 13,6-9. Sub simbolul unei vii care nu facea altceva decat ,,struguri salbatici”, Isaia descrisese grija duioasa a lui Dumnezeu pentru poporul Sau si lepadarea lor deplina datorita faptului ca n-au ,,adus roada” (Isaia 5,1-7; cf. Matei 21,33-41). Roada buna. Numai un om bun poate da o recolta de obiceiuri bune, din care sa secere un caracter bun (vezi Galateni 5,22.23). Taiat. Comparati parabola lui Isaia cu ,,strugurii salbatici” (Isaia 5,1-7) si parabola lui Hristos cu smochinul neroditor (Luca 13,6-9). Implicit in parabola lui Isus este faptul ca Dumnezeu este indelung rabdator, dar daca ofertele Lui de indurare nu sunt apreciate, cu timpul ele sunt retrase. Natiunea iudaica de fapt depasise timpul de indurare si era pe punctul de a fi lepadata. Vezi vol. IV, p. 30-36. Aruncat in foc. In literatura iudaica ,,focul” era un factor distinctiv al judecatii finale (vezi Iosif, Cuvantare pentru greci cu privire la Hades). 3:11 Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Cel ce vine dupa mine, este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintele. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc. Cu apa. Ioan arata clar ca el intelegea ca botezul sau este numai pregatitor pentru lucrarea lui Hristos. Cel ce vine. Ioan vorbise deja despre insarcinarea sa ca fiind aceea a unui crainic care vestea venirea Domnului (v. 3). ,,Cel care vine” era o frazeologie iudaica obisnuita pentru Mesia. Dupa mine. Adica, din punct de vedere al timpului, Ioan era ,,solul” trimis ,,inaintea” ,,fetei” Domnului (Marcu 1,2). Mai puternic decat mine. Ioan mai tarziu a marturisit despre Hristos: ,,El trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez” (Ioan 3,30). Predica lui Ioan era atat de plina de putere incat multi oameni credeau ca el este Mesia. Chiar si conducatorii natiunii erau constransi sa considere problema in mod serios (Ioan 1,19.20). Hristos Insusi spunea despre Ioan ca ,,nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei 11,11). In ciuda acestei aclamari publice Ioan a pastrat totdeauna un simt adevarat al legaturii sale cu Acela care avea sa fie ,,mai puternic decat” el. Fericit omul care are parte de succes si popularitate si totusi ramane umil in proprii sai ochi! Incaltamintele. Gr. hupodemata, literal ,,lucruri legate dedesubt”. Aceste incaltaminte erau legate sub laba piciorului cu curele, actual ,,sandale”. Romanii, nu iudeii, purtau ghete. Nu sunt vrednic sa-i duc. Potrivit cu Luca, ,,nu sunt vrednic sa-i dezleg” (cap. 3,16). expresia lui Matei inseamna ,,a scoate sandaua”. Pentru iudei incaltamintea era partea cea mai umila a imbracamintii omului. expresia ,,peste Edom imi arunc incaltamintea” (Psalmii 60,8; 108,9) exprima un dispret deplin. In prezenta lui Dumnezeu, lui Moise i s-a poruncit sa-si scoata incaltamintea (Exod 3,5). A cumpara sau a vinde pe cel nevoias pentru o pereche de incaltaminte (Amos 2,6; 8,6) insemna a-i atribui cel mai scazut pret cu putinta. ,,A dezlega” incaltamintea sau a o ,,duce” era lucrul de rand al unui sclav. Afirmandu-si propria nevrednicie de a indeplini chiar si aceasta slujba pentru Hristos, Ioan se aseza pe sine mai pe jos decat nivelul unui sclav. Era ca si cum Ioan ar fi spus ,,al carui rob nu sunt vrednic sa fiu”. De la ucenicii unui mare invatator se astepta sa implineasca multe servicii personale pentru el, dar potrivit cu o zicala rabinica: ,,Orice fel de serviciu pe care un rob trebuie sa-l faca pentru stapanul sau, un elev trebuie sa faca pentru invatatorul sau, cu exceptia aceluia de a-i scoate incaltamintea” (Talmud, Kathuboth 96a, ed. Soncino, p. 610). Duhul Sfant. Sau Spiritul Sfant. Iudeii erau familiarizati cu termenul acesta. David se rugase: ,,Nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant!” (Psalmii 51,11). Isaia spunea ca Israel ,,a turburat ,,Duhul” cel Sfant” al lui Dumnezeu (Isaia 63,10.11) si se referea la ,,Duhul Domnului Dumnezeu” care urma sa Se odihneasca asupra lui Mesia (cap. 61,1). Ioan pare sa nu fi subliniat botezul cu Duhul Sfant (Fapte 19,2-6). Pentru intelesul acestei expresii vezi la Matei 1,18. Foc. Focul si apa sunt doua mari mijloace naturale de curatire si este potrivit ca amandoua sa fie folosite cu privire la renasterea inimii. La fel, ele sunt cele doua mijloace cu ajutorul carora Dumnezeu a curatat sau va curata pamantul acesta de pacat si de pacatosi (2 Petru 3,5-7). Daca oamenii se agata in mod staruitor de pacat, candva vor fi mistuiti de foc impreuna cu el, cu cat mai bine este de a ingadui Duhului Sfant sa indeplineasca lucrarea curatitoare acum, in timp ce punerea la proba inca mai dainuieste! Un om va fi sau curatat de pacat sau curatat impreuna cu el. Pavel spunea: ,,Focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia” (1 Corinteni 3,13). Sensul in care Hristos urma sa boteze cu foc nu este sigur. S-ar putea ca afirmatia aceasta sa fi aratat catre Ziua Cincizecimii cand ucenicii au fost botezati cu Duhul Sfant sub simbolul focului (Fapte 2,3,4). Iarasi, s-ar putea referi la focul zilei de apoi, asa cum s-ar putea intelege din natura paralela a lui Matei 3,12 (vezi la v. 12). S-ar putea referi la harul lui Dumnezeu curatitor de suflet. Sau, iarasi, s-ar putea referi la incercarile de foc despre care Petru spune ca vor pune la proba pe crestin (1 Petru 4,12; cf. Luca 12,49.50). Poate ca cuvintele lui Ioan Botezatorul cuprind mai mult decat un singur aspect al simbolismului Bibliei in legatura cu focul. 3:12 Acela Isi are lopata in mana, Isi va curati cu desavarsire aria, si Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge. Lopata. (,,Vanturatoarea”, KJV). Gr. ptuon, ,,o lopata de vanturat” cu care graul era ridicat de pe aria de treierat si aruncat contra vantului pentru a-l curata de pleava (vezi la Rut 3,2). Graul cadea inapoi pe pamant si pleava era suflata intr-o parte si mai apoi era arsa. Va curati cu desavarsire. Gr. diakatharizo, ,,a curati cu desavarsire, complet” sau ,,a curati de la un capat la altul”. Ilustratia este aceea a unui agricultor care incepe de la un capat al ariei lui si lucreaza sistematic trecand prin ea pana la cealalta parte. Isi va strange graul. Procesul separarii celor drepti de cei nelegiuiti are loc la ,,sfarsitul lumii” (vezi cap. 13,30.39-43. 49.50). Granar. Pleava o va arde. Asa cum se facea de obicei de catre agricultorii iudei de indata ce graul fusese adunat si depozitat la loc sigur. Comparatie la Psalmii 1,4. Care nu se va stinge. [,,De nestins”, KJV]. Gr. asbestos, ,,de nestins”, sau ,,nestins”. Fara indoiala, Ioan Botezatorul isi intemeia solia pe cuvintele lui Maleahi (cap. 3,1-3; 4; vezi Marcu 1,2). Hristos afirma indeosebi ca Ioan implinea prezicerea din Maleahi (Maleahi 4,5; cf. Matei 11,14; 17,12). Cand Ioan vorbea despre ,,focul care nu se stinge” se poate ca el sa fi avut in minte cuvintele din Maleahi 4,1, cu privire la ziua Domnului, ,,care va arde ca un cuptor”, cand toti cei nelegiuiti vor fi ca ,,miristea”. Focul acelei zile mari, continua Maleahi, ,,ii va arde” atat de deplin incat nu va mai ramane ,,nici radacina nici ramura” ( cap. 4,1, vezi si cap. 3,2,3). Vezi Iosif, Razboi II. 17.6 (425). Departe de a transmite ideea unui foc care arde vesnic, in care cei nelegiuiti sunt chinuiti la nesfarsit, Scripturile scot in evidenta faptul ca nelegiuitii urmeaza sa fie arsi atat de deplin, incat nu va mai ramane nimic din ei. Ideea unui iad care arde vesnic este straina de Cuvantul inspirat, ca si de caracterul lui Dumnezeu. Scripturile afirma cu privire la Sodoma si Gomora ca ,,ne stau inainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic” (Iuda 7; cf. 2 Petru 2.6). Dar focul care a mistuit cetatile acelea nelegiuite s-a stins de multa vreme; ele nu mai ard astazi. Totusi cetatile acelea sunt date ca ,,pilda” cu privire la felul cum va fi focul zilei mari de apoi.. La fel, Ieremia a prezis ca Dumnezeu va aprinde un foc in portile Ierusalimului care urma sa mistuie pana si palatele cetatii si care ,,nu se va stinge” (Ieremia 17,27). Lucrul acesta a avut loc cativa ani mai tarziu cand Nebucadnetar a cucerit cetatea, in anul 586 i.Hr. (Ieremia 52,12, 13; cf. Neemia 1,3). Destul de evident, focul nu mai arde astazi. Dupa cum pleava de pe o arie de treierat iudaica era mistuita deplin si nu ramanea decat cenusa, tot asa nelegiuitii vor fi arsi cu ,,un foc care nu se stinge” in marea zi de apoi pana cand nu ramane decat cenusa (Maleahi 4,3). Plata pacatului este moartea (Romani. 6,23), moartea vesnica, nu viata vesnica pastrata in chip miraculos de un Dumnezeu razbunator, in mijlocul flacarilor unui foc care nu se stinge niciodata. Celor drepti le este fagaduita viata vesnica (Romani. 2,7) si moartea nelegiuitilor va fi tot atat de permanenta ca si viata celor neprihaniti. Vezi la Isaia 66,24. 3:13 Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el. Atunci a venit Isus. [,,Atunci vine Isus”, KJV}. [Botezul, Matei 3,13-17= Marcu 1: 9-11= Luca 3.21- 23a. Comentariu major. Matei si Luca. Vezi harta de la p. 216, diagramele de la p. 228]. Acum era toamna anului 27 d.Hr., iar Ioan Botezatorul predicase de aproape sase luni (vezi la Matei 3,1). Toamna era vremea a trei mari sarbatori: 1) Ros Hasana, sau sarbatoarea sunarii trambitelor (vezi vol. I p. 709; vezi la Levitic 23,24; Numeri 29,1); 2) Iom Kipur, ziua ispasirii (vezi vol. I, p. 705, 706, 710; vezi la Exod 30,10; Levitic 16); 3) Sarbatoarea corturilor (vezi vol. I, p. 710; vezi la Exod 23,16; Levitic 23,24). La a treia sarbatoare toti barbatii erau asteptati sa se arate inaintea Domnului la Ierusalim (Exod 23,14-17). Intrucat botezul lui Hristos a avut loc toamna, este rezonabil sa credem ca se poate ca el sa fi avut loc in legatura cu prezenta Lui la aceasta sarbatoare. Drumul urmat de obicei de iudeii care mergeau din Galileea la Ierusalim trecea prin valea Iordanului (vezi la Luca 2,42) si daca Isus a luat calea aceasta in calatoria Sa la Ierusalim, El ar fi trecut pe aproape de locul unde Ioan predica si boteza la Betabara (Betania dincolo de Iordan) in Pereea, in fata Ierihonului (vezi Ioan 1,28; DA 132; vezi la Matei 3,1). Cand Isus a auzit solia proclamata de Ioan a recunoscut chemarea Sa (DA 109). Aceasta a marcat sfarsitul vietii Lui particulare din Nazaret si inceputul vietii Sale de trei ani si jumatate de lucrare publica, din toamna anului 27 d.Hr., pana in primavara anului 31 d.Hr. (DA 233; cf. Fapte 1,21.22; 10,37-40). Vezi diagrama 3, p. 228. Din Galileea la Iordan Vezi la Marcu 1,9. Distanta de la Lacul Galileii la Marea Moarta este aproximativ de 65 de mile. Ca sa fie botezat. Isus auzise de solia lui Ioan pe cand era inca in atelierul de dulgherie din Nazaret (DA 109) si a plecat pentru a nu se mai intoarce la lucrarile Lui de acolo. 3:14 Dar Ioan cauta sa-l opreasca. Eu, zicea el, am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Cauta sa-L opreasca. [,,Il oprea”, G. Gal.]. Textul grec poate fi redat ,,era de parere sa-L opreasca”, ,,L-ar fi oprit”, ,,a incercat sa-L opreasca”. Desi Isus si Ioan erau rude de sange, nu avusesera cunostinta personala (DA 109; cf. Ioan 1,31-33). Ioan auzise despre evenimentele legate de nasterea si copilaria lui Isus si credea ca El este Mesia (DA 109). De asemenea, i se descoperise lui Ioan ca Mesia va veni sa ceara sa fie botezat de el si ca atunci se va da un semn identificandu-L ca Mesia (DA 110; cf. Ioan 1,31-33). Eu am trebuinta. Ioan era impresionat de desavarsirea caracterului Aceluia care sta inaintea lui si de propria sa nevoie ca pacatos (DA 110, 111; cf. Isaia 6,5, Luca 5,8). Asa se intampla totdeauna cand un pacatos ajunge inaintea prezentei divine; apare mai intai o constienta a maiestatii si perfectiunii lui Dumnezeu si apoi o convingere de propria nevrednicie si nevoie de puterea mantuitoare a lui Dumnezeu. Cand pacatosul isi da seama de starea sa pierduta si o recunoaste, inima lui se umple de cainta si este gata pentru lucrarea transformatoare a Duhului Sfant (vezi Psalmii 34,18; 51,10, 11, 17; Isaia 57,15; 66,2). Acolo unde nu exista mai intai un simt al nevoii personale de Mantuitorul, nu exista dorinta dupa darul milostiv pe care Dumnezeu il are de oferit pacatosului care se pocaieste. In consecinta, nu exista nimic pe care cerul ar putea sa-l faca pentru el. Vezi la Isaia 6,5. Tu vii la mine? Fata in fata cu Cineva care era mai puternic decat el (v. 11), Ioan, posedand un spirit de umilinta si simtindu-si propria sa nevrednicie, se sfia sa administreze ,,botezul pocaintei spre iertarea pacatelor” (Marcu 1,4) Cuiva care era fara de pacat (vezi Ioan 8,41; 2 Corinteni 5,21; Evrei 4,15; 1 Petru 2,22). I se parea nepotrivit ca el sa-L boteze pe Isus. Fara indoiala, Ioan nu pricepea pe deplin faptul ca Isus urma sa dea o pilda pentru fiecare pacatos salvat prin har. 3:15 Drept raspuns, Isus i-a zis: Lasa-Ma acum, caci asa se cade sa implinim tot ce trebuie implinit. Atunci Ioan L-a lasat. Lasa. [,,Ingaduie”, KJV]. Adica, ,,lasa”, ,,permite”. El nu trebuia sa respinga cererea pentru botez a lui Isus, oricat de nepotrivita ar fi putut sa para cererea pentru el. Se cade. Adica, ,,este potrivit”, ,,se cuvine”. Nu era numai corespunzator sau cuvenit de a-L boteza pe Isus ca recunoastere a pacatelor personale, deoarece El nu avea pacate de care sa se pocaiasca. Dar ca un Exemplu al nostru, era atat potrivit, cat si cuvenit ca El sa accepte botezul (vezi DA 111). Sa implinim tot ce trebuie implinit. La botezul Sau Isus a lasat la o parte viata sa particulara; El nu mai era doar un om desavarsit printre oameni – El urma ca de aici inainte sa se angajeze in lucrarea Sa activa, publica in calitate de Mantuitor al lor. Supunerea lui Hristos la botez de catre Ioan era sigiliul care confirma lucrarea lui Ioan si punea pecetea aprobarii cerului asupra ei. L-a lasat. Adica, Ioan a fost de acord sa se conformeze la cerere. 3:16 De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea cerurile s-au deschis, si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in chip de porumbel si venind peste El. De indata. Adica, imediat. Afara din apa. Iesind din Iordan, Isus a ingenunchiat pe malul raului in rugaciune, mai ales pentru dovada ca Tatal a primit omenirea in persoana Fiului Sau si pentru succesul misiunii Sale (Luca 3,21; DA 111, 112). Iata [KJV; G. Gal.] O expresie obisnuita in Matei si Luca. Ea este folosita in general fie pentru a introduce o noua sectiune a naratiunii, fie pentru a concentra atentia asupra detaliilor unei relatari pe care autorul o considera de o deosebita importanta. Cerurile s-au deschis. Intr-o clipa portile lumii nevazute s-au intredeschis, ca si cu alte ocazii insemnate (vezi Fapte 7,55-57). A vazut. Matei si Marcu observa (cap. 1,10) ca Isus a privit coborarea vizibila a Duhului Sfant; Ioan remarca faptul ca si Botezatorul a fost martor al manifestarii divine (cap. 1,32-34). Luca doar noteaza ca ea a avut loc (cap. 3,21.22). Cativa altii, poate anumiti ucenici ai lui Ioan si alte persoane evlavioase al caror suflet era in unison cu cerul, au vazut de asemenea ceea ce a avut loc (DA 112, 137). Altminteri, multimea adunata a fost martora numai la lumina din cer asupra fetei indreptate spre cer a Mantuitorului si a simtit sfanta solemnitate a ocaziei. Aceasta manifestare a slavei si glasului Tatalui a venit ca raspuns la rugaciunea Mantuitorului pentru putere si intelepciune de a-si indeplini misiunea. In ea Ioan a recunoscut de asemenea semnul care fusese fagaduit, prin care el urma sa Il recunoasca pe ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii” (vezi Ioan 1,29-34). In sfarsit, scena sublima trebuia sa intareasca credinta acelora care fusesera martori la ea si sa-i pregateasca pentru vestirea prin care Ioan L-a prezentat pe Mesia 40 de zile mai tarziu. Duhul lui Dumnezeu. Nu exista vreun motiv pentru a presupune ca prezenta si influenta Duhului Sfant nu-L insotisera totdeauna pe Isus de la nasterea Lui. Ce este scos aici in evidenta este o ungere speciala cu putere pentru a indeplini insarcinarea randuita Lui (Fapte 10,38; vezi la Luca 2,49), asa cum prezisese profetul Isaia (Isaia 11,2.3). Lucrarea Duhului Sfant in dezvoltarea caracterului urmeaza sa fie diferita de darul Duhului care califica oameni pentru anumite insarcinari (1 Corinteni 12,4-11). In chip de porumbel. [,,Ca un porumbel”, KJV; G: Gal.]. Adica, lumina in chip de porumbel (DA 112), poate asemanatoare cu limbile de foc din Ziua Cincizecimii (Fapte 2,3). Porumbelul era un simbol rabinic pentru Israel ca natiune. Artistii crestini au folosit in general porumbelul ca simbol pentru Duhul Sfant, fara indoiala pe temeiul acestei intamplari. 3:17 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea. Din ceruri s-a auzit un glas. In trei ocazii in cursul vietii lui Hristos glasul Tatalui s-a auzit din cer marturisind pentru Fiul Sau – la botezul Lui, la schimbarea la fata (Matei 17,5; 2 Petru 1,16-18) si cand a plecat din Templu pentru ultima oara (Ioan 12,28). Acesta este Fiul Meu prea iubit. Sau: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubitul.” Se poate cita o slaba dovada (cf. p. 146) pentru exprimarea de ,,Tu esti” in loc de ,,Acesta este” (cf. Marcu 1,11; Luca 3,22). Afirmatia aceasta combina cuvintele si ideile din Psalmii 2,7 si Isaia 42,1. Potrivit cu Matei, Tatal, folosind se pare persoana a treia, S-a adresat lui Ioan si la cativa martori oculari (vezi la Matei 3,16) in timp ce potrivit cu Marcu si Luca, Tatal S-a adresat direct lui Isus (Marcu 1,11; Luca 3,22). Unii au vazut in diferenta aceasta o nepotrivire in raportul Evangheliei. Asupra acesteia si a altor nepotriviri aparente vezi note aditionale de la sfarsitul capitolului, nota 2. In care Imi gasesc placerea. [,,Intru care bine am voit”, G. Gal.]. Comparati cuvintele de la Isaia 42,1. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 3 NOTA 1 Conform celor spuse de Matei 3,4 si Marcu 1,6 dieta lui Ioan Botezatorul consta din ,,lacuste (gr. akrides, pluralul de la akris) si miere salbatica”. Nu stim daca scriitori Evangheliei intelegeau ca Ioan nu manca nimic altceva sau numai ca acestea constituiau articolele lui principale de dieta. De asemenea, este posibil ca ,,lacustele si mierea salbatica” sa fi fost considerate ca fiind dieta distinctiva a unui profet, tot asa cum ,,haina de par de camila si un brau de curea” il distingeau ca succesor al vechilor profeti (vezi DA 102). S-ar putea ca Ioan sa se fi hranit cu ,,lacuste si miere salbatica” numai atunci cand alte alimente nu erau la indemana. Iarasi, ,,lacustele si mierea salbatica” s-ar putea doar sa reprezinte diferitele articole de hrana ce se gaseau in pustie si exprima in felul acesta un fel oriental plastic de a scoate in evidenta viata lui singuratica si abstinenta, departe de locurile de intalnire ale oamenilor. Din pricina ca cuvantul din limba engleza ,,lacusta” insusi denota atat a) o insecta, cat si b) un anumit fel de pomi, in chip natural se naste intrebarea cu privire la ce constituia dieta lui Ioan impreuna cu mierea. In alta parte din Scriptura, precum si in literatura greaca contemporana, relativ la chestiunea aceasta, cuvantul akris se refera totdeauna la o insecta, lacusta. Faptul acesta de netagaduit a determinat pe cei mai multi comentatori sa traga azi concluzia ca in relatarea cu privire la Ioan Botezatorul este vorba de insecta aceasta. Este, de asemenea, o realitate ca lacusta a facut parte din dieta popoarelor din Orientul Mijlociu din antichitate. Potrivit cu legea lui Moise, anumite feluri de lacuste constituie o hrana curata (Levitic 11,22) si deci ar fi putut fi permise in dieta unui iudeu. Faptele acestea au determinat pe comentatorii din vremea noastra ca in mod aproape uniform sa traga concluzia ca akris din Matei si Marcu ar trebui sa fie inteles ca desemneaza insecta cu numele ,,lacusta” si nu o specie de pom. Totusi, din vremuri crestine foarte timpurii a ajuns pana la noi o traditie raspandita, accentuata si staruitoare, in sensul ca, in Matei si Luca, cuvantul akris denota altceva decat o insecta. Au fost sugerate pasarele, crabi, languste, pere si alte fructe salbatice, turte de paine, roscove, etc. Diatesaronul lui Tatian (vezi p. 122) zice ,,lapte” in loc de ,,lacuste”. Mare parte din acestea sunt evident numai presupuneri, dar pentru una – roscova – pare sa fie o baza de dovada lingvistica si antropologica. Roscovul (Ceratonia siliqua) este cultivat extensiv in tarile din jurul Marii Mediteraneene si este obisnuit in Palestina, de la Hebron spre nord. Fructul, care se coace primavara tarziu, este in forma de teci late ca de fasole si atinge lungimea de sase pana la zece degete. Roscovele pot fi consumate crude, gatite sau macinate ca faina si apoi facute paine. Ele pot fi uscate si pastrate fara termen. Desi nu deosebit de gustoasa, roscova are o valoare nutritiva substantiala si de multa vreme a fost un articol de hrana de baza pentru clasele mai sarace din Orientul Apropiat. Tosephta (Ma’aseroth 2.19 [84]) inscrie roscovele in lista unor feluri de mancare si Misna (Ma’aseroth 1.3, ed. Soncino a Talmudului, p. 256) specifica faptul ca, fiind un aliment, ele trebuie sa fie zeciuite. Fiul ratacitor hranea porcii cu roscove (vezi la Luca 15,16). Intamplator, in limba engleza, roscovele sunt cunoscute sub numele de ,,locusts”, iar fructele acestea sunt numite popular ,,St.- John’s – bread” (Painea Sf. Ioan). Se spune ca negustorii de cereale englezi procura roscove ca hrana pentru vite sub numele de ,,locusts”. Dovezile tinzand sa favorizeze fructul roscovului ca ,,lacustele” pe care le consuma Botezatorul sunt dupa cum urmeaza: 1. Dovezile existente arata ca insecta lacusta este o sursa foarte saraca de hrana si ca ea singura nu ar fi in stare sa intretina viata omeneasca. Conform lucrarii lui Hasting Encyclopaedia of Religion and Ethics (art. ,,Locust”), ,,valoarea nutritiva a insectei lacusta este extrem de mica si este neindestulatoare, (chiar) cu mierea, sa intretina viata”. Faptul ca ,,lacustele” pe care le consuma Ioan par sa fi constituit un element major al dietei sale este impotriva insectei lacusta si tinde sa favorizeze fructul roscovului. Faptului acestuia al insuficientei insectelor lacusta ca hrana trebuie sa-i fie data o considerabila pondere in argumentatia ca vreun alt aliment decat insecta este indicat de cuvantul akris. Este un fapt interesant acela ca roscovele erau un aliment al celor mai saraci din diferite tari ale Orientului Apropiat si inca mai este. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: