28:20 Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.
Invatati-i. [,,Invatandu-i”, KJV]. Acceptarea Evangheliei lui Isus Hristos implica actiunea inteligentei. Numai un crestin inteligent poate fi un crestin adevarat. Conceptiile despre crestinism care fac convertirea si mantuirea sa fie o simpla admitere a credintei in Isus Hristos ca Mantuitor – oricat de importanta ar fi aceasta – omit o parte extrem de importanta a insarcinarii Evangheliei. Este tot atat de important a-i invata pe oameni sa tina lucrurile pe care le-a poruncit Hristos, ca si de a-i boteza. De fapt, credinta in Hristos cere o crestere staruitoare in ,,cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3,18). Fara exercitarea facultatilor mintii pentru a intelege voia descoperita a lui Dumnezeu, nu poate fi crestinism adevarat, nici o crestere adevarata. Instruirea este astfel de importanta vitala inainte si dupa botez. Fara instruire corespunzatoare cu privire la marile adevaruri ale Evangheliei nu poate fi viata religioasa adevarata. In acelasi timp, ceea ce supune inimile este minunata iubire a lui Hristos. Fara adevarata iubire pentru Hristos, doctrinele si formele religiei isi pierd insemnatatea si valoarea.
Toate. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Nimic nu trebuie sa fie omis. Nu cade in seama omului sa spuna ca unele dintre invataturile lui Hristos sunt demodate.
Ce v-am poruncit. Traditiile omenesti si cerintele omenesti sunt lipsite de valoare inaintea lui Dumnezeu. Orice invatatura care este fara autoritatea lui Hristos nu are loc in Biserica crestina. Pentru comentariul asupra deosebirii vitale pe care Isus a facut-o intre ,,porunca lui Dumnezeu” si ,,datina oamenilor”, vezi la Marcu. 7,7.8.13.
Eu sunt cu voi in toate zilele. La prima vedere pare ciudat ca Isus ar face o astfel de anuntare ca aceasta cand El era pe punctul de a Se inalta la cer si sa fie despartit in trup de ucenicii Sai pana in ziua revenirii Lui in putere si slava. Totusi, pe temeiul darului Duhului Sfant, Hristos urma sa fie mai aproape de credinciosi de pe intregul pamant de cum ar fi fost cu putinta daca ar fi ramas de fata in trup (vezi Ioan 16,7). Scripturile fac reala prezenta lui Hristos pentru fiecare credincios smerit. Prin darul si calauzirea Duhului Sfant, fiecare ucenic al Domnului poate afla partasie cu Hristos asa cum au facut ucenicii din vechime.
Sfarsitul veacului. [,,Sfarsitul lumii”, KJV]. Sau, ,,sfarsitul veacului” (vezi la cap. 13,39; 24,3). De la ,,intemeierea lumii” (cap. 25,34) Isus a lucrat pentru salvarea poporului Sau si El va ramane mai departe cu ei pana la sfarsitul timpului.
Amin. Vezi la cap. 5,18. Dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui cuvant. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 28
Din cauza faptului ca scriitorii Evangheliei ofera o relatare atat de scurta a evenimentelor diminetii invierii si noteaza detalii nementionate de altii, este dificil de stabilit ordinea exacta a evenimentelor de la mormant. Aranjamentul ipotetic urmator pare sa concorde cel mai bine cu toate informatiile disponibile asupra subiectului.
1. 1. In ultima ora a noptii, chiar inainte de zorii zilei de duminica dimineata, trupul lui Isus era inca in mormant (vezi DA 779; vezi harta p. 226).
2. 2. Pe cand era inca intuneric, Maria Magdalena a pornit in drumul ei spre mormant (Ioan 20,1). Celelalte femei par sa fi fost impreuna cand s-au apropiat de mormant (vezi DA 788). Poate ele fusesera de acord sa se intalneasca cu Maria la mormant pe la rasaritul soarelui (vezi Marcu 10,2).
3. 3. In timp ce era inca intuneric (vezi DA 779, 780) si in timp ce femeile erau in drum spre mormant (vezi DA 788), ,,un inger al Domnului s-a pogorat din cer”, ,,a pravalit piatra de la usa mormantului” (Matei 28,2) si a strigat: ,,Fiul lui Dumnezeu, vino afara; Tatal Tau Te cheama” (DA 780).
4. 4. Cand Hristos si ingerii s-au departat (vezi la cap. 28,2), ostasii romani care il vazusera pe inger pravalind piatra, il auzisera chemand pe Fiul lui Dumnezeu sa iasa afara si vazusera aievea pe Hristos iesind din mormant, au parasit mormantul si au alergat in cetate cu cea mai mare veste a timpului si a vesniciei (v. 3, 4, 11-15; cf. DA 780, 781).
5. 5. Maria Magdalena a sosit la mormant si, gasind piatra rostogolita (Ioan 20,1), a alergat sa spuna ucenicilor (Ioan 20,2; cf. DA 788).
6. 6. Celelalte femei, intre care Maria mama lui Iacob, impreuna cu Salomea si Ioana (vezi Marcu 16,1; Luca 24,1.10) au sosit la mormant. Ele l-au gasit pe ingerul care coborase din cer si Il chemase pe Hristos sa iasa din mormant, sezand pe piatra pe care o pravalise de la usa mormantului (Matei 28,2; cf. 788). Vazandu-l, femeile s-au intors ca sa fuga, dar au fost retinute prin solia convingatoare a ingerului, care le-a spus cuvintele relatate in v. 5-7 (cf. Marcu 16,6.7; DA 789). Intrand in mormant, ele au gasit un alt inger sezand pe lespedea de piatra pe care fusese asezat Isus (Marcu 16,5; cf. Ioan 20;12). El le-a spus cuvintele relatate in Luca 24,5-7 (cf. DA 789).
7. 7. Fara a mai zabovi, femeile au plecat de la mormant pentru a raporta ucenicilor, asa cum spusesera ingerii (Matei 28,8.9.11; cf. Marcu 16,8; Luca 24,9.10). Evenimentele de pana aici par ca au avut loc in succesiune rapida, deoarece in timp ce femeile erau pe drum spre a-i gasi pe ucenici, paznicii romani au sosit la resedinta ,,preotilor celor mai de seama” cu raportul lor (Matei 28,11).
8. 8. Intre timp, Maria Magdalena il gasise pe Petru si pe Ioan si le relatase ca a gasit mormantul gol (Ioan 20,2). Cei doi ucenici au alergat la mormant, dar Ioan a ajuns cel dintai (Ioan 20,3.4). Petru, si apoi Ioan, au intrat in mormant, dar nici unul dintre ei nu a vazut ingerii (Ioan 20,5-10; cf. Luca 24,12). Maria a mers dupa ei la mormant si a ramas dupa ce Petru si Ioan plecasera (Ioan 20,11; cf. DA 789).
9. 9. Maria s-a plecat sa priveasca in mormant si a vazut doi ingeri stand pe lespedea de piatra pe care zacuse trupul lui Hristos (Ioan 20,11-13; cf. DA 789).
10. 10. Ridicandu-se din pozitia ei plecata, Maria a auzit glasul lui Isus, care punea aceeasi intrebare exprimata mai inainte de catre ingeri, dar nu si-a dat seama ca era Isus (Ioan 20,14.15).
Atunci Isus i S-a descoperit, ea fiind cea dintai fiinta omeneasca – in afara de ostasii romani (vezi DA 790) – care L-a vazut inviat din mormant (Marcu 16,9). A avut loc conversatia din Ioan 20,15-17 si Maria s-a grabit sa povesteasca ucenicilor ca Il vazuse pe Domnul (Ioan 20,18).
1. 11. Dupa plecarea Mariei, Isus S-a inaltat pentru scurt timp la cer pentru asigurarea personala ca jertfa Lui era bine placuta si Tatal a ratificat (a acceptat sau aprobat), legamantul incheiat intre Sine si Hristos inainte de a fi lumea (Ioan 20,17; cf. DA 790).
2. 12. Dupa ce Se inaltase la Tatal, Isus S-a aratat celorlalte femei (DA 793) adresandu-li-Se cu cuvintele ,,Bucurati-va” (Matei 28,9.10; vezi DA 793). Aceasta avea loc pe cand femeile se duceau sa relateze ucenicilor (v. 9) si evenimentele trebuie sa fi urmat unele dupa altele intr-o succesiune rapida. Aceasta pare sa fi fost ultima aratare in legatura cu evenimentele diminetii invierii, afara de cazul ca aratarea lui Petru (Luca 24,34; 1 Corinteni 15,5) a avut loc curand dupa aceea a femeilor.
Ar trebui sa se retina ca, dupa inviere, Isus S-a aratat numai ucenicilor Lui personali (vezi Material suplimentar EGW la 1 Corinteni 15,6). Aratarile ulterioare in ziua invierii au fost:
1. Lui Petru (Luca 24,34; 1 Corinteni 15,5), inaintea drumului spre Emaus
1. 2. Celor doi ucenici pe drumul spre Emaus, dintre care unul era numit Cleopa (Luca 24,13-32;Marcu 16,12).
2. 3. Celor zece ucenici care erau in odaia de sus, dupa reintoarcerea celor doi ucenici de la Emaus (Marcu 16,14; Luca 24,33-48; Ioan 20,19-23; 1 Corinteni 15,5). Toma lipsea (Ioan 20,24.25).
Alte aratari intre ziua invierii si inaltare au fost:
1. 1. Celor unsprezece, Toma fiind prezent in odaia de sus, o saptamana mai tarziu, probabil duminica urmatoare (Ioan 20,26-29).
2. 2. La scurt timp dupa incheierea saptamanii Pastelui (DA 809; vezi nota aditionala la capitolul 26, nota 1) ucenicii au plecat in Galileea pentru intalnirea pe care le-o daduse Isus (Matei 28,7; Marcu 16,7). Aratarile din Galileea au avut loc aproximativ intre vineri, 28 Nisan si duminica, 21 Iyyar. Limitele acestea sunt bazate pe durata calatoriei catre si de la Galileea. Ucenicii au fost inapoi in Ierusalim la timp pentru inaltare. Ucenicii au ramas in felul acesta in Galileea cam trei saptamani si in cursul acestor trei saptamani Isus S-a intalnit cu ei de doua ori. Cea dintai din aceste intalniri a fost la sapte din ucenici pe cand pescuiau pe Lacul Galileii (Ioan 21,1-23). Vezi diagrama 10, pg.123.
3. 3. Aratarea la aproape 500 de persoane pe un munte in Galileea, locul si timpul fiind fixate de Isus inainte de moartea Lui (Matei 28,16; Marcu 16,7; 1 Corinteni 15,6; DA 812). Cu prilejul acesta Isus a vorbit cuvintele din Matei 22,17-20 (vezi DA 819). Fratii lui Isus s-au convertit la data aceasta (vezi Materialul suplimentar EGW la Fapte 1,14)
4. 4. Isus S-a aratat si lui Iacob, dar nu este descoperit daca in Galileea sau la Ierusalim (1 Corinteni 15,7)
5. 5. Aratarea celor unsprezece in Ierusalim, joi, 25 Iyyar, cand Isus i-a condus la Muntele Maslinilor, in vecinatatea Betleemului si S-a inaltat la cer (Marcu 16,19-20; Luca 24,50-52; Fapte 1,4-12). Aceasta este probabil adunarea cu apostolii care este mentionata in 1 Corinteni 15,7
Aratarile repetate de dupa inviere ale lui Isus erau menite sa-i convinga pe ucenici si pe altii de realitatea invierii, sa le dea prilej sa se familiarizeze cu Domnul lor in trupul Lui proslavit si sa dea prilej lui Isus sa-i pregateasca pentru sarcina de a proclama lumii vestea cea buna a mantuirii (vezi DA 829). Eforturi de a preveni invierea si de a raspandi un zvon fals cu privire la ea (Matei 27,62-66) au slujit numai pentru a procura o confirmare in plus a ei ca un fapt istoric.
Tocmai certitudinea unui Domn inviat si viu insufla convingere in solia apostolilor cand au pornit sa proclame vestea cea buna a mantuirii. Despre certitudinea aceasta ei au vorbit de repetate ori in cuvinte pline de putere si inspirate de Duhul Sfant (vezi Fapte 3,12-21; 4,8-13, 20; 5,29-32; 1 Corinteni 15,1-23; 1Tesaloniceni 1,10.17; I Ioan 1,1-3). Faptul dinamic al religiei crestine este ca Fondatorul ei este ,,viu in vecii vecilor” si are ,,cheile mortii si ale Locuintei Mortilor” (Apocalipsa 1,18). Adevarului acestuia transcendent ii aduc marturie multele aratari de dupa inviere ale Domnului nostru. Inspiratia a certificat acest maret eveniment intr-un mod care sa-i convinga pe toti cei care sunt dispusi sa cerceteze dovezile.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 DA 779, 788; EW 181, 186 2 GC 631
3, 4 DA 779; EW 182; GC 512
5–8 DA 789
7 DA 794, 818; EW 186, 189
9, 10 DA 793
11–15 DA 781; EW 183
13 AA 60; EW 189
16–20 DA 818–828
17–20 DA 819
18 AA 122; CE 34; CM 108; DA 25, 319, 800; Ev 224; EW 187; ML 47; PK 73, 586; 5T 471; 7T 31; 8T 14; 9T 107, 186, 190
18, 19 AA 282; DA 818; MH 106
18–20 TM 417; 6T 447; 8T 204; 9T 63
19 AA 105, 174; DA 823; Ev 307, 615; EW 101; 6T 99
19, 20 AA 28, 30; CH 316; Ev 15; FE 121; GW 314; TM 65; 4T 401; 9T 20; WM 193
20 AA 33, 65; CE 31; CH 211, 248, 545; ChS 23; CM 38; CS 349; CT 540; DA 166, 224, 825, 826, 830, 831; Ed 94, 96, 282; Ev 544; FE 452, 535; GC viii, 351; GW 17, 469; MH 107; ML 158, 238; MM 196, 304, 319, 327; SC 74; TM 144, 311, 330, 380, 391; 1T 504; 2T 122, 271; 3T 406; 4T 393, 529; 5T 454; 6T 228, 335, 399; 7T 32; 8T 17, 46; 9T 34, 107, 123; WM 70