Printable ModeMatei, 27
|
27:1 Cand s-a facut ziua, toti preotii cei mai de seama si batranii norodului au tinut sfat impotriva lui Isus, ca sa-L omoare. Cand s-a facut ziua. [Judecata din timpul zilei inaintea Sinedriului, Matei 27,1 = Marcu 15,1 = Luca 22,66-71. Comentariu major: Luca]. Matei si Marcu relateaza mai deplin judecata din timpul noptii inaintea Sinedriului, dar mentioneaza numai pe scurt judecata din timpul zilei. Dupa cum este evident din relatarea lui Luca cu privire la judecata din timpul zilei, procedurile au cuprins practic aceleasi lucrari ca si judecata din timpul noptii in ce priveste punctele esentiale. 27:2 Dupa ce L-au legat, L-au dus si L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. L-au legat. [Intaia judecata inaintea lui Pilat, Matei 27,2.11-14 = Marcu 15,2-5 = Luca 23,1-5 = Ioan 18,28-38. Comentariu major: Luca si Ioan]. Isus fusese legat in gradina de slujbasii care-L arestasera si a aparut legat inaintea lui Ana (Ioan 18,12.13.24) . S-ar parea ca la vreun timp oarecare in cursul judecatii inaintea Sinedriului mainile Lui fusesera dezlegate. L-au dus. Potrivit cu Iosif (Razboi V 4.2 [143, 144]) cladirea unde se aduna Sinedriul era la coltul de sud-vest al zonei Templului (vezi harta p. 225). De acolo, Isus a fost dus la Pretoriul roman, resedinta oficiala a lui Pilat. Acesta a fost identificat de unii cu Turnul Antonia, care era imediat la coltul de nord al zonei Templului; altii, cu fostul palat al lui Irod, la mai putin de jumatate de mila la vest de zona Templului. Este stiut ca guvernatorii romani de mai tarziu au locuit in palatul acesta cand erau in Ierusalim (vezi Iosif, Razboi ii 14.8; 15.5 [301; 328]). L-au dat. Se pare ca intregul Sinedriu L-a insotit pe Isus la palat (Marcu 15,1; Luca 23,1). Dregatorului. Gr. hegemon, mai exact tradus ,,procurator”. Un hegemon era un roman din ordinul eqvestra numit de catre Cezar si avand sa-i dea socoteala direct lui. Resedinta oficiala a procuratorului roman, sau ,,dregatorului” [,,guvernatorului”] era la Cezarea. Totusi, indeosebi la data marilor sarbatori, cand erau mii de peregrini in Ierusalim era practica ,,guvernatorului” sa se mute temporar la Ierusalim pentru a veghea ca nu cumva sa aiba loc vreun fel de dezordine. Era totdeauna posibilitatea unei revolte populare contra Romei si o ocazie ca aceea a Pastelui punea la indemana iudeilor un prilej de a porni o insurectie. Era de asteptat ca Pilat sa confirme sentinta de moarte si sa-L execute pe Isus (vezi DA 723). Pilat din Pont. Vezi la Luca 3,1. 27:3 Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor, Atunci Iuda. [Marturisirea lui Iuda si sinuciderea. Matei 27,3-10. Vezi diagrama 9, p. 233]. Iuda s-a infatisat pentru a-si face marturisirea sa pe cand judecata oficiala, sau din timpul zilei inaintea Sinedriului se apropia de sfarsit, probabil pe cand se dadea verdictul. Iuda sau a vazut ca Isus urma sa fie condamnat sau a auzit sentinta pronuntata. Osandit. Vezi la cap. 26,66. S-a cait. Gr. metamelomai, literal, ,,a-i parea rau”. Pavel foloseste pe metamelomai cu privire la regretul sau pentru faptul ca trimisese o mustrare aspra bisericii Corintene (2 Corinteni 7,8). Pocainta lui Iuda era asemenea aceleia a lui Esau. Ea consta din remuscare si nu era insotita de o schimbare a gandurilor. In cazul lui Iuda a dus la sinucidere. Nu era vreo schimbare fundamentala de caracter. Treizeci de arginti. Vezi la cap. 26,15. 27:4 si a zis: Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat. Ce ne pasa noua? i-au raspuns ei. Treaba ta. Am pacatuit. Iuda asteptase pe deplin ca Isus sa Se elibereze din mana chinuitorilor Sai (vezi DA 721). Descoperirea faptului ca Isus nu a facut lucrul acesta l-a condus pe Iuda la marturisire. Tradatorul se prezinta ca singurul martor care sa dea marturie de nevinovatia lui Isus. Despre reglementarile iudaice care aparau interesele unui om osandit, vezi Note aditionale la Capitolul 26, nota 2. Ce ne pasa noua? Sinedriul a ignorat cu totul noua marturie introdusa cu putere in proces de marturisirea lui Iuda. Marturia Lui trebuie sa fi pus in mare incurcatura pe conducatori, a caror complicitate la complot era facuta in felul acesta publica. Era evident ca ei il mituisera pe Iuda si fapta aceasta era o incalcare directa a legilor lui Moise (vezi Exod 23,8). 27:5 Iuda a aruncat argintii in Templu, si s-a dus de s-a spanzurat. In Templu. Sinedriul nu se aduna in Templul insusi, ci intr-o cladire alipita de Templu (vezi la v. 2). S-a spanzurat. Lucrul acesta trebuie sa se fi facut aproape imediat, deoarece aceia care L-au condus pe Isus la Golgota au descoperit trupul zdrobit al lui Iuda alaturi de drum cand ieseau din cetate (vezi DA 722; cf. Fapte 1,18). 27:6 Preotii cei mai de seama au strans argintii, si au zis: Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange. Nu este ingaduit. [,,Nu este legal”, KJV]. Restrictia era probabil bazata pe Deuteronom 23,18 Visteria. Gr. korbanas, transliterarea unui cuvant aramaic insemnand ,,dar”. Asa cum este folosit aici, korbanas inseamna probabil locul unde erau depozitate darurile. Pret de sange. Preotii se dadeau inapoi de la punerea celor treizeci de arginti inapoi in visteria Templului, dar erau nerabdatori sa verse sangele nevinovat pe care il cumparasera cu ei. Ei au dat pe fata o scrupulozitate asemanatoare cand au refuzat sa intre in sala de judecata a lui Pilat, ca nu cumva sa se intineze si sa nu poata manca Pastele (Ioan 18,28). 27:7 Si dupa ce s-au sfatuit, au cumparat cu banii aceia Tarina olarului, ca loc pentru ingroparea strainilor. S-au sfatuit. Nu se spune daca acum sau mai tarziu. Un lucru neinsemnat ca acesta probabil a fost amanat pana dupa Paste. Tarina olarului. Numita ,,Acheldama”, adica ,,Ogorul sangelui” (Fapte 1,19). ,,Tarina olarului” a devenit numele unui loc de ingropaciune pentru saraci si straini. Nu este cunoscuta amplasarea tarinei. 27:8 Iata de ce tarina aceea a fost numita pana in ziua de azi: Tarina sangelui. Ziua de azi. Adica, atunci cand Matei scria Evanghelia care-i poarta numele. 27:9 Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit unii din fiii lui Israel; S-a implinit. Cu privire la sensul in care Matei se refera la profetiile VT ca fiind implinite, vezi la cap. 1,22. Ieremia. Citatul este mai ales din Zaharia 11,13, cu aluzii posibile la Ieremia 18,2-12; 19,1-15; 32,6-9. Pentru comentariul faptului ca un citat poate fi derivat de la mai multi scriitori ai VT, dar pus in seama celui mai de frunte dintre ei, vezi la Marcu 1,2. Fii lui Israel. [,,Fiii lui Israel”, KJV]. Literal, ,,[Unii din] fiii lui Israel”. 27:10 si i-au dat pe Tarina olarului, dupa cum imi poruncise Domnul. Poruncise. [,,Randuise”, KJV]. Adica, ,,poruncise” sau ,,indrumase”. 27:11 Isus S-a infatisat inaintea dregatorului. Dregatorul L-a intrebat: Esti Tu Imparatul Iudeilor? Da, i-a raspuns Isus, sunt. Isus S-a infatisat [,,Isus a stat”, KJV]. Matei reia naratiunea inceputa in v. 2 (vezi comentariul acolo), dupa ce o intrerupsese pentru a relata ceea ce a facut Iuda la sfarsitul judecatii din timpul zilei inaintea Sinedriului (vezi la v. 3). Membrii Sinedriului au refuzat sa intre in sala de judecata ca nu cumva sa se intineze si sa nu poata fi in stare sa manance Pastele (Ioan 18,28). Dregatorul. [,,Guvernatorul”, KJV]. Vezi la v. 2. Esti Tu. Cuvantul tradus ,,Tu” este in pozitia emfatica, implicand ca Pilat nu putea sa creada ca o persoana ca Isus putea sa fie un revolutionar turbat, asa cum lasasera iudeii sa se inteleaga in acuzatiile lor contra lui (Luca 23,2.5.14). Luca (cap. 23,2) relateaza o intreita acuzatie pe care Caifa a proferat-o contra Lui: agitatie razvratitoare, oprirea de a plati impozitele si pretentia la un tron regal. Numai Ioan (cap. 18,28-38) da o relatare mai mult sau mai putin extinsa a primei judecati inaintea lui Pilat si substratul pentru intrebarea expusa aici in chip brusc de catre scriitorii sinoptici. Da,... sunt [,,Tu zici”, KJV]. Echivalent cu ,,Da” (vezi la cap. 26,64). In tot cursul judecatii Sale, fie inaintea iudeilor fie inaintea lui Pilat si a lui Irod, singurele intrebari la care Isus a raspuns au fost acelea care erau legate de mesianitatea Lui. El a pretins ca este atat Fiul lui Dumnezeu, cat si Imparatul iudeilor (Matei 28,63.64; Ioan 18,33-36). Intaia pretentie a fost considerata blasfemie de catre iudei si a doua un act de tradare al Romei. 27:12 Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. N-a raspuns nimic. Comparati cap. 26,63. 27:13 Atunci Pilat I-a zis: N-auzi de cate lucruri Te invinuiesc ei? N-auzi? De la oamenii obisnuiti s-ar fi asteptat sa-si apere zgomotos nevinovatia, fie ca erau nevinovati sau vinovati. Pilat s-a minunat de stapanirea de sine a lui Isus, deoarece pentru el aceasta era tot pe atat de inexplicabila, pe cat era de admirabila. De acum Pilat stia bine ca acuzatiile contra lui Isus erau cu totul din rautate (vezi Marcu 15,10). Nu era deci nevoie ca Isus sa vorbeasca in propria sa aparare. 27:14 Isus nu i-a raspuns la nici un cuvant, asa ca se mira foarte mult dregatorul. Se mira foarte mult. Vezi la v. 15. 27:15 La fiecare praznic al Pastelor, dregatorul avea obicei sa sloboada norodului un intemnitat, pe care-l voiau ei. Dregatorul. [,,Guvernatorul”, KJV]. [A doua judecata inaintea lui Pilat. Matei 27,15-31 = Marcu 15,6-19 = Luca 23;13-25 = Ioan 18,39 la 19,16. Comentariu major: Matei si Ioan. Vezi harta p.225, diagramele 9, 11, p.233, 234.]. Gr. hegemon (vezi la v. 2). Ioan ofera o relatare mai completa si mai apropiata din punct de vedere cronologic a judecatii a doua si finala de cat o fac sinopticii. Fara indoiala, relatarea lui Ioan ar trebui sa fie inserata intre v. 23 si 24 din Matei 27, inainte de punctul culminant al judecatii, asa cum este relatat in v. 24-26. Slobozeasca. [,,Elibereze”, KJV]. Amnistierea detinutilor politici la vreme de sarbatoare era o practica de origine pagana (DA 733). Ea era o demonstrare a politicii conciliatorii a Romei fata de populatia provinciilor supuse si era menita sa le castige favoarea. 27:16 Pe atunci aveau un intemnitat vestit, numit Baraba. Vestit. Gr. episemos, ,,insemnat”, ,,ilustru”, ,,notoriu”. Aici pare sa fie intentionat intelesul din urma. Baraba era probabil conducatorul sau unul dintre conducatorii unei revolte care avusese loc de curand la Ierusalim. Relatari istorice contemporane arata ca revoltele si insurectiile erau ceva obisnuit atat in Iudea, cat si in Galileea. Baraba. Sunt unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea “Isus Baraba”. Pilat a oferit poporului alegerea intre un pretins izbavitor politic (vezi DA 733), care fagaduia izbavirea de sub tirania Romei si Mantuitorul lumii, care venise sa mantuiasca pe oameni de sub tirania pacatului. Ei au preferat supunerea sub conducerea lui Baraba, decat supunerea sub conducerea lui Isus. 27:17 Cand erau adunati la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiti sa vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeste Hristos? Care se numeste Hristos. Membrii Sinedriului deja Il acuzasera pe Isus inaintea lui Pilat ca pe unul care pretindea a fi “Hristosul, Imparatul” (Luca 23,2). Titlul Hristos este de la echivalentul grec al cuvantului ebraic transliterat Mesia (vezi la Matei 1,1). Iudeii din timpul lui Hristos concepeau pe Mesia al profetiei ca pe un conducator militar destinat sa elibereze natiunea lor din sclavia Romei. Fara indoiala Pilat intelegea bine semnificatia titlului Mesia sau Hristos. Oferta de a-L elibera pe Isus lasa sa se inteleaga ca, pentru scopul targuielii, Pilat recunostea pe Isus ca detinut, probabil vinovat de acuzatiile prezentate contra Lui si ca atare era eligibil pentru amnistie pe baza datinii. 27:18 Caci stia ca din pizma dadusera pe Isus in mainile lui. Pizma. [,,Din invidie”, KJV]. Pilat deja ghicise motivele pizmase ale Sinedriului si se poate sa fi propus alegerea intre Hristos si Baraba cu intentia deliberata de a dovedi atat poporului, cat si pentru propria sa satisfactie, nesinceritatea pe care deja o descoperise la conducatorii lor. Iudeii il acuzasera pe Hristos ca este un razvratit contra Romei, dar doreau eliberarea lui Baraba, care era vadit vinovat de rebeliune. 27:19 Pe cand sta Pilat pe scaun la judecata, nevasta sa a trimis sa-i spuna: Sa n-ai nimic a face cu neprihanitul acesta; caci azi am suferit mult in vis din pricina lui. Nevasta-sa a trimis. Se pare ca scrisoarea de la sotia lui Pilat, pe care traditia a numit-o Claudia Procla, a sosit imediat inainte ca Pilat sa trimita dupa Baraba (vezi DA 732, 733). Pilat era deja convins de nevinovatia lui Isus si avertizarea din partea sotiei sale a oferit o confirmare supranaturala. In vis. [,,Intr-un vis”, KJV]. Comparati visurile date lui Nebucadnetar (vezi la Daniel 2,1) si magilor care venisera sa Il vada pe Isus (vezi la Matei 2,1). 27:20 Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. Au induplecat noroadele. Eforturile conducatorilor de a influenta decizia gloatei nechibzuite au constituit dovada absoluta a nesinceritatii acuzatiilor lor contra lui Isus. Mare parte din sprijinul popular al lui Isus venise din Galileea si Perea, unde lucrase recent, si peregrinii din aceste regiuni dormisera probabil in afara cetatii si inca nu intrasera in cetate la ora aceasta timpurie. Un lucru de care se temeau foarte mult conducatorii era o incercare din partea unor asemenea peregrini favorabili ca sa-L elibereze pe Isus (vezi la cap. 26,59). Acesti conducatori vicleni intentionau ca problema sa fie rezolvata inainte de a fi facuta o astfel de incercare. Gloata din Ierusalim, pe care Iosif o descrie adesea ca razvratita, era cu totul sub stapanirea conducatorilor religiosi. Pilat anticipa ca unii din prietenii lui Isus urmau sa vorbeasca in favoarea detinutului. Se pare ca el nu stia ca multimea din fata scaunului lui de judecata era formata in cea mai mare parte, daca nu in totalitate, din oameni care erau nefavorabili sau cel putin indiferenti fata de Isus. Pentru motivul acesta, trucul lui Pilat a dat gres, fara indoiala spre marea lui surpriza si intristare. Ceara. Literal, ,,sa ceara pentru sine”. Conducatorii au propus eliberarea unui om vinovat chiar de crime – fiind un fals Mesia – si L-au acuzat pe Isus (vezi la v. 16) urgentand condamnarea adevaratului Mesia! Pentru a spune lucrurile altfel, daca Isus ar fi fost in realitate Mesia politic pe care il asteptau si daca El S-ar fi facut imparat al iudeilor si ar fi condus natiunea la revolta contra Romei, fara indoiala ca ei ar fi alergat cu gramada sub steagul Lui! 27:21 Dregatorul a luat cuvantul, si le-a zis: Pe care din amandoi voiti sa vi-l slobozesc? Pe Baraba, au raspuns ei. Verset ce nu a fost comentat. 27:22 Pilat le-a zis: Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Hristos? Sa fie rastignit, i-au raspuns cu totii. Ce sa fac? Lui Pilat ii lipsea curajul moral de a da verdictul pe care el il stia ca este drept. Ca si el, multi cauta astazi cai pentru a evita solutia problemei (vezi la v. 24), dar mai curand sau mai tarziu ei trebuie sa ia hotararea lor finala pentru sau contra lui Hristos. 27:23 Dregatorul a zis: Dar ce rau a facut? Ei au inceput sa strige si mai tare: Sa fie rastignit! Ce rau? Pilat, reprezentand puterea Romei imperiale, discuta chestiunea in contradictoriu cu gloata Ierusalimului! Nu numai atat; el era infrant de discutie. E adevarat, ei nu puteau raspunde la intrebarea lui, deoarece unicul raspuns valabil era ca Isus nu facuse nici un rau. Dar ceea ce le lipsea in logica, ei completau prin galagie salbatica. Au inceput sa strige si mai tare. Ca o haita de lupi urland dupa prada lor, gloata din Ierusalim literal ,,staruiau strigand tot mai tare”. Ar trebui sa se observe ca diferitele incidente relatate in Ioan 19,1-16 se incadreaza in naratiunea aproximativ la punctul acesta (vezi DA 736, 737). Aceste incidente constau din noi incercari din partea lui Pilat de a-L elibera pe Isus. 27:24 Cand a vazut Pilat ca n-ajunge la nimic, ci ca se face mai multa zarva, a luat apa, si-a spalat mainile inaintea norodului, si a zis: Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastra! Zarva. [,,Tumult”, KJV]. Gloata ajungea repede sa nu mai poata fi stapanita si era in dezvoltare o revolta, cu privire la care Pilat ar fi avut sa dea socoteala superiorilor sai din Roma (cf. Fapte 19,40). Pilat a inceput sa-si dea seama ca fiecare incercare pe care o facea pentru a asigura consimtamantul populatiei si al conducatorilor lor de a-L elibera pe Isus servea numai pentru a spori furia lor nejudecata. Si-a spalat mainile. Pentru strategia care in cele din urma a dus la actiunea lui Pilat, vezi Ioan 19,12-16. Pilat declarase de repetate ori nevinovatia lui Hristos si incercase, daca era cu putinta, sa elibereze pe Isus, si daca nu, sa se scuture de raspunderea de a pronunta judecata (Ioan 18,38; etc.). 1) El incercase sa-i determine pe iudei sa trateze ei insisi cazul, in cadrul Legii (Ioan 18,31). 2) Trimisese pe Isus la Irod (Luca 23,7). 3) Incercase sa elibereze pe Isus ca pe un detinut amnistiat de Paste (Ioan 18,39). 4) Batuse cu biciul pe Isus in nadejdea de a trezi mila pentru El si, in felul acesta, sa fie scutit de pedeapsa cu moartea (Luca 23,22). Comparati cu alte popoare din antichitate, romanii erau cunoscuti pentru simtul lor ascutit de dreptate in tratarea persoanelor acuzate, atitudine pe care, fara indoiala, Pilat o impartasea. Se stie despre imparatul Tiberiu ca a tratat cu severitate slujbasii romani care maltratau pe vreunul din supusii sai. Pilat deja avusese de suferit defavoarea imperiala din cauza tratarii iudeilor cu lipsa de consideratie si in mod brutal si, in parte, pentru acelasi motiv a fost demis cinci ani mai tarziu, iar la scurt timp dupa aceea s-a sinucis (DA 738; cf. Iosif, Antichitati XVIII 3.2; 4.1.2; etc.). Pilat ezita sa se faca neplacut iudeilor si, totusi, daca ordona executarea lui Isus stiind ca este nevinovat, de asemenea ar fi putut sa fie chemat sa dea socoteala imparatului. Spalarea simbolica a mainilor ca dovada a nevinovatei era ceva binecunoscut la iudei si in unele cazuri era prescrisa de lege (vezi Deuteronom 21,6.7; cf. Psalmii 26,6; 73,13). Totusi, oricat de mult ar fi cautat Pilat sa fuga de raspunderea pentru moartea lui Isus, vinovatia lui ramanea. 27:25 Si tot norodul a raspuns: Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri. Sangele Lui sa fie asupra noastra. Iudeii au primit cu graba raspunderea pentru moartea lui Isus; si aproape se parea ca se falesc cu purtarea lor. Apostolii i-au acuzat mai tarziu pe conducatorii natiunii ca ucigasi ai lui Hristos (Fapte 2,23; 3,14.15; 7,52), iar pe conducatori, uitand acceptarea mai timpurie din partea lor a responsabilitatii, acuzatia aceasta i-a durut Fapte 5,28). Asupra copiilor nostri. Dumnezeu nu pedepseste pe copii pentru pacatele lor; totusi, rezultatele unor decizii rele si ale unor actiuni rele au efectul lor natural asupra generatiilor ulterioare (vezi Exod 20,5; vezi la Ezechiel 18,2). In grozavul asediu al Ierusalimului din anul 70 d.Hr., la o generatie dupa crucificare (vezi la Matei 24,15-20), iudeii au suferit rezultatul inevitabil al deciziei lor fatale din ziua cand s-au retras din legamant (vezi DA 739) prin declaratia lor: ,,N-avem alt imparat decat pe Cezarul” Ioan 19,15), iar ca popor au suferit fara incetare de atunci aproape 19 secole. 27:26 Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupa ce a pus sa-L bata cu nuiele, L-a dat in mainile lor, ca sa fie rastignit. Pe Isus,... a pus sa-L bata cu biciul. In v. 26-31, ca adesea in alta parte (vezi p. 191, 192). Matei se abate de la ordinea strict cronologica, scopul sau fiind de a completa partea lui Pilat din naratiune inainte de a se ocupa de aceea a ostasilor (v. 26; cf. v. 31). Batjocorirea din v. 27-31 a precedat de fapt biciuirea si predarea pentru crucificare din v. 26,31. Au avut loc doua biciuiri, scopul celei dintai fiind de a obtine aprobarea gloatei de a-L elibera pe Isus (Luca 23,16.20.22; Ioan 19,1; DA 734, 735), iar al celei de a doua, pedeapsa preliminara la crucificare (Matei 27,26; Marcu 15,15; DA 738; 742). Iosif (Razboi, ii 14.9 [306]) afirma ca Florus, un guvernator roman ulterior al Iudeii, a batut cu biciul pe anumiti locuitori ai Ierusalimului inainte de executarea lor. Pentru o descriere a biciuirii asa cum era aplicata de catre iudei, vezi la Matei 10,17. L-a dat. Pilat a cedat la cererea ca Isus sa fie crucificat si a dat sentinta in consecinta (vezi Luca 23,24). Facand asa, Pilat a predat fiecare iota a dreptatii si milei conducatorilor insetati de sange si celor care le urmau. 27:27 Ostasii dregatorului au dus pe Isus in pretoriu, si au adunat in jurul Lui toata ceata ostasilor. Ostasii. Adica ostasii romani, deoarece aceasta avea loc sub imediata jurisdictie a lui Pilat. Pe atunci era stationata in Palestina cohorta a doua Italiana. Pretoriu. [,,Sala comuna”, KJV]. Gr. praitorion, ,,pretoriul” (Marcu 15,16; vezi la Matei 27,2). Referirea poate fi la cladirea insasi sau la curtea alaturata. 27:28 L-au dezbracat de hainele Lui, si L-au imbracat cu o haina stacojie. L-au dezbracat de hainele Lui. Gr. ekduo. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.146) intre exprimarea aceasta si exprimarea enduo, “imbracat”. Stacojie. Gr. kokkine, o substanta coloranta facuta din corpurile uscate ale unor insecte. Marcu (cap. 15,17), foloseste “purpura”; gr. porphura. Anumite nuante de stacojiu si de purpura din vechime se contopeau aproape imperceptibil una in alta, asa ca era cu putinta ca doi observatori sa foloseasca cei doi termeni la descrierea culorii. ,,Haina” [,,hlamida”], s-ar putea sa fi fost o mantie ostaseasca, poate o haina lepadata purtata mai inainte de Pilat. Ea fusese aruncata pe umerii lui Hristos in imitatie batjocoritoare a unei hlamide regale. 27:29 Au impletit o cununa de spini, pe care I-au pus-o pe cap, si I-au pus o trestie in mana dreapta. Apoi ingenuncheau inaintea Lui, isi bateau joc de El, si ziceau: Plecaciune, Imparatul Iudeilor! O cununa. Gr. stephanos, in general o ,,coroana” de biruitor. Stephanos-ul consta de obicei dintr-o ghirlanda de frunze sau de flori, de felul celor care erau acordate biruitorilor la intrecerile atletice si in razboi. Chinuitorii lui Isus nu-si dadeau seama cat de nimerita era cununa de biruitor, deoarece in cazul acesta, purtatorul, prin moartea Sa a biruit “domniile si stapanirile” (Coloseni 2,15) si a castigat cea mai mare victorie a timpului si a vesniciei. Spini. Posibil, un tufis cu ramuri flexibile si numerosi ghimpi ascutiti, in mod obisnuit aflat in partile mai calde ale Palestinei si cunoscuta tehnic ca Zizyphus spina Christi. Trestie. Aceasta era o imitatie a unui sceptru domnesc. Ingenuncheau. [,,Isi plecau genunchiul”, KJV]. Pentru a aduce o falsa inchinare. Imparatul iudeilor. O aluzie la acuzatia pe temeiul careia Isus a fost condamnat si executat (vezi la v. 11,37). 27:30 Si scuipau asupra Lui, si luau trestia si-L bateau in cap. Scuipau asupra Lui. Comparati abuzul pe care Isus l-a suferit dupa judecarea Lui inaintea Sinedriului (vezi cap. 26,67). 27:31 Dupa ce si-au batut astfel joc de El, L-au dezbracat de haina stacojie, L-au imbracat cu hainele Lui, si L-au dus sa-L rastigneasca. L-au dus. [Rastignirea, Matei 27,31b-56 = Marcu 15,20-41 = Luca 23,26-49 = Ioan 19,17- 37. Comentariu major: Matei si Ioan. Vezi harta p. 225; diagramele 8, 9, p. 232, 233]. Timpul era poate intre 8 si 9 dimineata. Pentru amplasarea probabila a salii de judecata a lui Pilat, vezi la v. 2. Drumul urmat de la sala de judecata a lui Pilat la Golgota nu este cunoscut, datorita faptului ca nu poate fi identificata cu certitudine amplasarea nici a uneia, nici a celeilalte. Moderna Via Dolorosa din Ierusalim este calea traditionala la cruce. Traditia aceasta afirma ca judecata inaintea lui Pilat a avut loc in Turnul Antonia, imediat la nord de zona Templului (vezi Razboi ii 15.5 [328]) si ca Biserica moderna a Sfantului Mormant se gaseste pe locul vechii Golgote (vezi la v. 33). Aceasta identificare traditionala nu poate fi urmarita mai departe de timpul lui Constantin in secolul al IV-lea. Comparati la cap. 26,36; 27,33. 27:32 Pe cand ieseau afara din cetate, au intalnit pe un om din Cirene numit Simon, si l-au silit sa duca crucea lui Isus. Cirene. O cetate din Libia, din Africa de nord. In vremurile vechi era o mare colonie de iudei in Cirene. Era o sinagoga in Ierusalim identificata cu cirenieni si altii (Fapte 6,9). Silit. Lesinat din cauza chinurilor lui recente, Isus era neinstare sa-Si poarte crucea, asa cum cerea datina. Ucenicii lui Isus ar fi putut sa se prezinte si sa se ofere sa faca lucrul acesta, dar teama ii retinea de la orice demonstrare de supunere fata de El. Ce privilegiu a fost pentru Simon sa poarte crucea aceea si astfel sa impartaseasca cu Isus suferintele Lui! Astazi este privilegiul nostru sa purtam crucea lui Isus ramanand credinciosi la principii in fata nepopularitatii, observatiilor dispretuitoare si a abuzului. 27:33 Cand au ajuns la un loc numit Golgota, care inseamna: Locul capatanii, Golgota. O transliterare a grecescului Golgotha, care la randul sau era o transliterare a aramaicului Golgotha’ (ebr. Gulgoleth ), insemnand “capatana”. Vulgata latina reda cuvantul pentru teasta drept Calvaria; de unde, numele de Calvar (Luca 23,33). Biserica Sfantului Mormant, considerata de unii a fi pe locul vechii Golgota, este prea mult in interiorul cetatii vechi a Ierusalimului, dar s-ar fi putut sa fie situata in afara de zidul al doilea al Ierusalimului de pe vremea lui Hristos. Dovada pentru aceasta amplasare a Golgotei este o traditie din secolul al V-lea. Isus ,,a patimit dincolo de poarta” (Evrei 13,12). Locul nu era departe de cetate (Ioan 19,20). Poarta Oilor era considerata ca fiind la coltul de nord-est al cetatii, nu departe de Templu (vezi la harta, vol. III, p.406), iar Golgota pare sa fi fost aproape de poarta aceasta (vezi DA 576). Comparati cele de la cap. 26,36; 27,31. Capatanii. Aceasta probabil se refera la forma dealului pe care a avut loc crucificarea si nu la teste omenesti de care unii si-au inchipuit ca zaceau expuse la vedere in locul acela. Aceia care atrag atentia la formatiunea asemanatoare unei capatani a unei anumite inaltimi a Ierusalimului modern, la cateva sute de picioare dincolo de zidul de nord, ca identificand locul Golgotei, nu iau de ajuns in seama faptul ca vechea suprafata a zonei in discutie a fost probabil foarte mult schimbata in decursul secolelor din cauza intemperiilor si a schimbarilor facute de mana omeneasca. Incercarile de a identifica locul cu un anumit loc cunoscut astazi sunt cu totul neconcludente. 27:34 I-au dat sa bea vin amestecat cu fiere; dar, cand l-a gustat, n-a vrut sa bea. Vin. [,,Otet”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza expresia oinos, ,,vin”, in loc de onos, ,,otet”. Potrivit cu Rabi Hisda (c. anul 309 d.Hr.): ,,Cand cineva este dus la executie, i se da o cupa cu vin amestecat cu tamaie, pentru a-i amorti simturile” (Talmud Sanhedrin 43 a, ed. Soncino, p. 279). Obiceiul acesta era menit sa calmeze suferinta celui condamnat la moarte. Fiere. Marcu (cap. 15,23) afirma ca ,,vinul” era amestecat cu smirna (vezi la Luca 7,37). N-a vrut sa bea. In ce priveste motivul, vezi DA 746. 27:35 Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti, pentru ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la sorti. L-au rastignit. Asa cum prezisese (vezi cap. 20,19; 26,2). Actul crucificarii a fost savarsit de catre ostasi romani (Ioan 19,23). Se spune ca cei crucificati mureau uneori din cauza chinului si a istovirii dupa vreo 12 ore, desi in alte cazuri moartea nu survenea decat dupa doua sau trei zile. Marcu (cap. 15,25) spune ca Isus a fost crucificat la ceasul al treilea, dupa calculul iudaic sau pe la ora 9 a.m. I-au impartit hainele. Hainele Lui au fost impartite in patru parti, una pentru fiecare ostas care participase la executie; pentru camasa Lui au tras la sorti (Ioan 19,23.24), asa cum era prezis in Psalmii 22,18. 27:36 Apoi au sezut jos, si-L pazeau. Il pazeau. Adica, au fost de garda. Autoritatea romana decretase sentinta cu moartea si ostasi romani au executat sentinta. 27:37 Si I-au scris deasupra capului vina: Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor. Vina. [,,Acuzatia Lui”, KJV]. Ioan (cap. 19,20) afirma ca incriminarea lui era scrisa in ebraica (aramaica), limba obisnuita a poporului, greaca, limba stiintei si culturii, si in latina, limba oficiala a Imperiului roman. El afirma de asemenea (v. 19) ca redactarea ,,insemnarii” [,,titlului”] era a lui Pilat. Iudeii au protestat (v.21), pe cat se pare pentru ca titlul parea sa fie o insulta pentru natiunea lor. Pilat, din resentiment fata de presiunea pe care conducatorii iudei o exercitasera in proces – pana acolo incat sa-l ameninte pe el – a refuzat sa o schimbe (v. 22). Imparatul iudeilor. Ioan (cap. 19,19) fara indoiala da ,,titlul” in intregime, in timp ce fiecare dintre sinoptici da o prescurtare (Matei 27,37; Marcu 15,26; Luca 23,38; vezi Note aditionale la Matei 3, nota 2). ,,Titlul” care era si o acuzatie, consta din numele condamnatului, locul de resedinta si vina. Iudeii au fost iritati de faptul ca aceasta acuzatie constituia o avertizare romana ca orice om care lua pozitia de imparat al iudeilor putea sa astepte o soarta asemanatoare. Aceasta implica supunere perpetua fata de Roma, o perspectiva foarte iritanta pentru mandria iudeilor. 27:38 Impreuna cu El, au fost rastigniti doi talhari: unul la dreapta si celalalt la stanga Lui. Talhari [,,Hoti”, KJV]. Gr. lestai , ,,talhari”, sau ,,briganzi” (vezi la cap. 26,55). Crucea lui Isus a fost inaltata in centru, loc rezervat pentru capetenia unui grup de criminali. 27:39 Trecatorii isi bateau joc de El, dadeau din cap, Dadeau din cap. Ca un gest de dispret si batjocura (vezi Psalmii 22,7; 109,25; Isaia 37,22; Ieremia 18,16). 27:40 si ziceau: Tu, care strici Templul, si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine insuti! Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce! Tu, care strici. Aceasta era o reafirmare a unei acuzatii proferate impotriva lui Isus de catre Sinedriu (cap. 26,61). Daca esti. Aceste cuvinte reamintesc provocarea rostita de Satana cand s-a apropiat de Hristos in pustia ispitei (vezi la cap. 4,3). Dupa toate aparentele, Isus nu putea sa fie Fiul lui Dumnezeu. Chiar si ucenicii Lui pierdusera deplin orice nadejde ca El ar putea fi (vezi Luca 24,21; cf. DA 772). Inca o data, vorbind prin oamenii posedati de demoni, Satana indreapta sageata lui cea mai ascutita inspre credinta lui Isus in Parintele Sau ceresc (vezi DA 733, 746, 760). Aceasta luare in ras pe cruce reflecteaza intrebarea pusa lui Isus de marele preot inaintea Sinedriului (Matei 26,63). Fiul lui Dumnezeu. Vezi la Luca 1,35. 27:41 Preotii cei mai de seama, impreuna cu carturarii si batranii, isi bateau si ei joc de El, si ziceau: Preotii cei mai de seama. Membrii din cele trei clase numite aici alcatuiau Sinedriul, dintre care multi, pe cat se pare, erau de fata la rastignirea pentru a fi martori la punctul culminant al complotului lor setos de sange. Ce oameni pentru a conduce natiunea! Cat de cruzi, fara inima si cu totul lipsiti de mila si compatimire erau ei, tresaltand de bucurie la suferinta victimei lor! Asa a fost cu conducatorii religiosi apostati in cursul Evului mediu; asa este astazi in tarile unde persecutia este in putere. 27:42 Pe altii i-a mantuit iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El! Pe altii i-a mantuit. Isus mantuise pe oameni de boala, de posesiune demonica si de moarte. Poate ca aceia care isi bateau joc de Isus se gandeau la invierea recenta a lui Lazar. Pe Sine nu Se poate mantui. Daca Isus S-ar fi mantuit acum pe Sine ar fi pierdut puterea de a mantui pe altii. Planul mantuirii ar fi fost ruinat. Desi nu stiau, conducatorii iudei au dat glas unui profund adevar. Refuzul lui Hristos de a se mantui pe Sine era demonstratia puternica a iubirii divine (vezi Ioan 15,13). Tocmai pentru ca Isus a ales sa nu Se mantuiasca pe Sine in momentul acela, El poate sa mantuiasca pe altii. Pe cruce, Hristos a dat un exemplu de principiul enuntat in Matei 19,39. In pustia ispitei Isus a fost pus in fata problemei de a folosi puterea Sa divina pentru beneficiul personal si a luat hotararea de a nu face asa ceva. Daca este El. El pretinsese ca este (Ioan 18,33-37). Asa cum anunta inscriptia de deasupra capului Lui, El fusese condamnat din cauza acestei pretentii. Daca nu era in stare sa coboare de pe cruce, lasau vorbitorii sa se inteleaga, aceasta urma sa fie dovada ca Isus nu era ceea ce pretindea ca este si ca merita soarta care venise asupra lui. Vom crede. Potrivit cu gandirea iudaica, prosperitatea era dovada favorii divine, iar necazul, de dezaprobare divina. Invatatura exemplificata in experienta lui Iov nu schimbase filozofia lor cu privire la suferinta (vezi la Iov 42,5; Psalmii 38,3.9). La diferite momente in cursul lucrarii Lui Isus cautase sa respinga falsa lor conceptie, dar fara succes (vezi la Marcu 1,40; 2,5; Ioan 9,2). Aceasta conceptie gresita cu privire la suferinta era o nascocire prin care Satana intentiona sa intunece mintea acelora care erau martori la suferinta lui Isus pe cruce. Pentru iudeul de rand era de neconceput ca Dumnezeu sa permita ca Mesia sa sufere asa cum suferea Isus; de aceea Isus nu putea sa fie ceea ce pretindea ca este. 27:43 S-a increzut in Dumnezeu: sa-l scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste. Caci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! S-a increzut in Dumnezeu. Prin fatarnici vicleni Satana a atacat credinta lui Hristos in Tatal Sau (vezi la v. 40). Cand Isus a trecut prin experienta din Ghetsemani si acum cand atarna pe cruce, Satana n-a crutat nici un mijloc, oricat de crud si fals, de a zgudui increderea Mantuitorului in iubirea Tatalui Sau si in providenta Lui atotstapanitoare. Tocmai iubirea aceasta era cetatuia tariei Mantuitorului pentru a rabda si a victoriei Lui contra sagetilor arzatoare ale celui rau (vezi DA 119). Sa-L scape. Fara sa-si dea seama, chinuitorii lui Isus foloseau exact cuvintele profetiei (Psalmii 22,8). Iubeste. [,,Daca-L vrea”, KJV]. Gr. thelo, aici insemnand, ,,a dori”. A zis: ,,Eu sunt”. Vezi la v. 40. 27:44 Talharii care erau rastigniti impreuna cu El, ii aruncau aceleasi cuvinte de batjocura. Talharii. Vezi la v. 38. Pentru raportul despre talharul pocait, vezi la Luca 23,40-43. 27:45 De la ceasul al saselea pana la ceasul al noualea s-a facut intuneric peste toata tara. Ceasul al saselea. Adica, amiaza, potrivit cu calculul iudaic. ,,Ceasul al saselea” din Ioan 19,14 este timpul roman, cam pe la 6 a.m. Evanghelia necanonica a lui Petru (sec. V; vezi p. 128 ) spune ca ,,era amiaza si intuneric a venit asupra intregii Iudei”. Potrivit cu Marcu 15,25 era cam pe la ,,ceasul al treilea” sau 9 a.m. cand Isus a fost crucificat. De aceea El fusese pana acum pe cruce timp de aproximativ doua sau trei ore. Al noualea. Cam pe la ora 3 p.m. Intuneric. Acesta era un intuneric supranatural (vezi la Luca 23;45). In nici un caz nu ar fi putut sa fie cauzat de o eclipsa a soarelui, deoarece luna era deja plina. Tara. Nu este evident din cuvintele acestea cat de departe s-a extins intunericul acesta. 27:46 Si pe la ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? Isus a strigat. In ce priveste un rezumat al celor sapte declaratii ale lui Isus pe cruce, vezi la Luca 23,34. Aceasta este singura declaratie dintre cele sapte relatata de Matei sau de Marcu. Luca si Ioan prezinta fiecare trei, desi nu aceleasi trei. Eli. Vezi la Psalmii 22;1. Forma Eloi (Marcu 15,34) este o transliterare a echivalentului aramaic al celui ebraic. 27:47 Unii din cei ce stateau acolo, cand au auzit aceste vorbe, au zis: Striga pe Ilie! Striga pe Ilie. Poate ca suferinta si oboseala facusera glasul lui Isus nedistinct. Traditia iudaica facuse din Ilie sfantul patron al oamenilor evlaviosi in ceasul necazului lor cel mai mare (Talmud, Sanhedrin, 109 a, ed. Soncino, p. 747, 748; Shabbath 33b, ed. Soncino, p. 157; Abodah Zarah 17b, 18b, ed. Soncino, p.90, 94). 27:48 Si indata, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu otet, l-a pus intr-o trestie, si i-a dat sa bea. Otet. Gr. oxos (vezi la v. 34). Oxos era vin devenit acru prin fermentatie (vezi la Numeri 6,3). Vezi Psalmii 69,21 in ce priveste o prezicere chiar a acestui incident. 27:49 Dar ceilalti ziceau: Lasa, sa vedem daca va veni Ilie sa-L mantuiasca. Lasa, sa vedem. In deradere, preotii propuneau sa astepte pentru a vedea daca ceea ce ei interpretau gresit a fi chemarea lui Ilie de catre Isus va capata raspuns prin venirea lui Ilie pentru a alina suferinta lui Isus sau a-L elibera. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p.146) pentru adaugarea: ,,si un altul a luat o sulita si i-a impuns coasta, si a iesit apa si sange”. 27:50 Isus a strigat iarasi cu glas tare, si Si-a dat duhul. Glas tare. Comparati Luca 23-46; Psalmii 31,5. Si-a dat duhul. Gr. apheken to pneuma, literal, “a scoate respiratie” (vezi la Luca 8,55). Marcu si Luca foloseau cuvantul ekpneo, literal, “a expira” (Marcu 15,37; Luca 23,46). El a murit biruitor asupra mormantului (Apocalipsa 1,18) si asupra tuturor puterilor raului (Coloseni 2,15). Desi simtul prezentei Tatalui Sau se retrasese, asa ca atunci cand atarna pe cruce El ,,nu putea sa vada prin portile mormantului” (DA 753) ,,simtul pierderii favorii Tatalui Sau a fost [acum] retras” (DA 756). Isus nu a murit in infrangere. El era pe deplin constient de triumful care-I apartinea si era plin de incredere in ce priveste propria Sa inviere. 27:51 Si indata perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua, de sus pana jos, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat, Perdeaua. Perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor (vezi la Exod 26,31-33; 2 Cronici 3,14). Accesul la Sfanta Sfintelor era restrans la marele preot, iar el putea sa intre numai o data pe an. Sfasierea perdelei si lasarea libera la vedere a locului pana atunci sacrosanct, era semnalul Cerului ca serviciul tipic se sfarsise – tipul si antitipul se intalnisera. Lucrul acesta a avut loc la ceasul sacrificiului obisnuit de seara, cand preotul era gata sa junghie mielul arderii de tot zilnice. Timpul era probabil 2,30 dupa amiaza, sau cam pe la “ceasul al noualea” potrivit cu calculul iudaic (vezi Note aditionale la capitolul 26, nota 1; cf. DA 756, 757; GC 399). De sus. Indicand ca nu a fost facuta de maini omenesti. 27:52 mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor care murisera, au inviat. Multe trupuri. Numai Matei relateaza acest incident legat de rastignirea si invierea lui Isus. Comparati Psalmii 68,18; Efeseni 4,8. Ar trebui s se observe ca, in timp ce mormintele erau deschise la data mortii lui Hristos, sfintii inviati nu s-au inaltat decat dupa ce S-a inaltat Isus (Matei 27,53). Cat de potrivit era ca Hristos sa scoata cu Sine din mormant cativa dintre captivii pe care Satana ii tinea in inchisoarea mortii! Martorii acestia au iesit cu Isus, au fost facuti nemuritori si mai apoi s-au inaltat la cer (vezi DA 786). 27:53 Ei au iesit din morminte, dupa invierea lui, au intrat in sfanta cetate, si s-au aratat multora. Verset ce nu a fost comentat. 27:54 Sutasul, si cei ce pazeau pe Isus impreuna cu el, cand au vazut cutremurul de pamant si cele intamplate, s-au infricosat foarte tare, si au zis: Cu adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! Sutasul. Adica, cel cu raspunderea crucificarii. Pentru comentariul la cuvantul “sutas”, vezi la Luca 7,2. Potrivit cu traditia, numelui acestui sutas era Petroniu, unii zic Longin (Acta Pilati XVI, 7; Evanghelia lui Petru, Fragmentul 1.31). Fiul lui Dumnezeu. Textul grec nu prezinta aici nici un articol; de aceea expresia ar fi mai exact tradusa: ,,Al lui Dumnezeu Fiu”. Traducerea ,,un Fiu al lui Dumnezeu” este oarecum vaga. Vezi Problems in Bible Translations, p. 191, 192; cf. DA 770; vezi la Daniel 7,13; Luca 1,35. 27:55 Acolo erau si multe femei, care priveau de departe; ele urmasera pe Isus din Galilea, ca sa-I slujeasca. Multe femei. Erau numeroase femei ucenice care credeau in Isus, dintre care unele L-au insotit si au slujit nevoilor micii grupe (vezi la Luca 8,2.3). Ioan (cap. 19,27) o mentioneaza si pe mama lui Isus. 27:56 Intre ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iose, si mama fiilor lui Zebedei. Maria Magdalena. Vezi Nota aditionala la Luca 7; vezi la Luca 8,2. Mama lui Iacov. Posibil, ,,Maria, nevasta lui Cleopa” (Ioan 19,25). Mama fiilor lui Zebedei. Posibil, Salomea din Marcu 15,40 (Matei 20,20). 27:57 Spre seara, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era si el ucenic al lui Isus. Spre seara. [,,Cand venise seara”, KJV]. [Inmormantarea, Matei 27,57-61 = Marcu 15,42-47 = Luca 23,50-56 = Ioan 19,38-42. Comentariu major: Matei si Marcu. Vezi harta p. 225; diagramele 8, 9, p. 232, 233]. Adica, orele tarzii de dupa amiaza de vineri, ziua crucificarii. Isus a murit cam pe la ora 3 p.m. (vezi Marcu 15,34-37) si soarele a apus pe la 6,30 in anotimpul acesta al anului, la latitudinea Ierusalimului. Un om bogat. Marcu il descrie pe Iosif din Arimatea ca pe ,,un sfetnic cu vaza al Soborului, care si el astepta imparatia lui Dumnezeu” (Marcu 15,43). Luca adauga ca el era un ,,barbat bun si drept”, ,,care nu luase parte la sfatul si hotararea” conducatorilor (Luca 23,50.51). Ioan il descrie ca fiind ,,ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19,38). Masurile pentru inhumarea lui Isus, luate de catre Iosif din Arimatea, au implinit prezicerea lui Isaia (cap. 53,9) ca Mesia urma sa-si puna ,,mormantul … cu cel bogat in moarte”. Arimatea. Forma greaca a lui Rama. Erau mai multe orase cu numele Rama, dar nu se stie care trebuie sa fie identificat cu Arimatea din NT. Vezi Nota aditionala la 1 Samuel 1. Iosif. Ioan adauga ca Nicodim (vezi Ioan 3,1; 7,50) era asociat cu Iosif la aranjarea celor pentru ingroparea lui Isus (cap. 19,39). Ucenic al lui Isus. Atat Iosif, cat si Nicodim fusesera intentionat exclusi de la judecarile lui Isus de catre Sinedriu, deoarece la ocaziile anterioare ei vorbisera in favoarea lui Isus si dejucasera planurile de a aduce la tacere pe Mantuitorul (vezi la cap. 26,66; cf. DA 773). Acum ei au pasit curajos in fata pentru a face ceea ce nici unul din ceilalti prieteni ai lui Isus nu erau in situatia de a face. In crucificare, Nicodim vedea implinirea a ceea ce Isus spusese cu trei ani mai inainte cu privire la inaltarea Fiului Omului (Ioan 3,14.15) si pentru el scenele vii ale acestei zile constituiau dovada vie a divinitatii lui Hristos (vezi DA 775, 776). 27:58 El s-a dus la Pilat, si a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit sa i-l dea. S-a dus la Pilat. Nicodim s-a dus sa cumpere mirodenii pentru imbalsamarea trupului lui Isus (vezi la Ioan 19,39.40), probabil in acelasi timp Iosif s-a dus sa il vada pe Pilat. Timpul era scurt, intrucat sarcina trebuia implinita inainte de apusul soarelui (vezi la Matei 27,57). Trebuie sa se fi cerut curaj pentru a iesi in fata si a manifesta simpatie pentru un om care fusese condamnat si executat ca tratator al Romei si care fusese stigmatizat de cea mai inalta curte iudaica ca hulitor. Curajul lui Iosif si al lui Nicodim straluceste si mai puternic in contrast cu lasitatea ucenicilor. A cerut. Cam in acelasi timp conducatorii iudei au venit la Pilat cu cererea ca trupul lui Isus si al celor doi talhari sa fie date jos de pe cruce inainte de Sabat (Ioan 19,31). Legea lui Moise cerea ca trupurile criminalilor spanzurati sa fie indepartate inainte de apusul soarelui (Deuteronom 21,22.23). Ar fi fost considerat ca deosebit de jignitor ca trupurile sa ramana pe cruce in timpul Sabatului, mai ales avand in vedere faptul ca acest Sabat era ,, zi mare” (Ioan 19,31.42). Comparati Iosif, Razboi, iv 5.2 (317, 318). In cursul normal al lucrurilor, lui Isus, ca tradator al Romei, i s-ar fi facut o inmormantare dezonoranta in campul rezervat pentru cei mai josnici criminali (vezi DA 773). Pilat a poruncit. Inainte de a dispune ca Iosif sa aiba grija de trupul lui Isus, Pilat a obtinut de la sutas confirmarea oficiala a mortii Lui (Marcu 15,44.45). Era ceva neobisnuit ca o persoana crucificata sa moara in decurs de sase ore. De obicei agonia mortii continua mult mai multe ore, uneori mai multe zile. 27:59 Iosif a luat trupul, l-a infasurat intr-o panza curata de in, Panza... de in. Comparati Marcu 15,46. 27:60 si l-a pus intr-un mormant nou al lui insusi, pe care-l sapase in stanca. Apoi a pravalit o piatra mare la usa mormantului, si a plecat. Un mormant nou al lui insusi. Luca (cap. 23,53) lamureste ca nimeni nu mai fusese inmormantat in mormantul acela. Faptul ca Iosif poseda acest mormant atat de aproape de Ierusalim sugereaza ca Arimatea nu mai era locul lui de resedinta. Ea era probabil cetatea lui de nastere, locul unde familia lui poseda pamant. Sapase. Pesteri naturale si morminte sapate in stanca abunda in vecinatatea Ierusalimului. Ele erau locurile obisnuite de ingropaciune in Palestina din vechime. Intrand intr-un mormant tipic, probabil se gasea o scobitura in peretii fiecarei laturi, in care erau depuse trupurile. Adesea era o mica incapere dincolo de partea principala a mormantului unde erau adunate oasele generatiilor anterioare, pentru a face loc noilor sositi la mormant. Darul generos al lui Iosif, constand dintr-un loc de ingropaciune, a rezolvat o problema pentru care ucenicii nu aveau nici o solutie. A pravalit o piatra mare. Probabil o piatra asemanatoare la forma cu o piatra de moara, asa fel plasata incat prin rostogolire sa intre intr-un locas pentru a inchide usa mormantului. 27:61 Maria Magdalena si cealalta Marie erau acolo, si sedeau in fata mormantului. Maria Magdalena. Adica, Maria sora Martei. (Nota aditionala la Luca 7; cf. DA 558-560, 568). Maria a fost una dintre ultimele persoane care au parasit mormantul vineri dupa amiaza, dupa cum ea a fost cea dintai care a revenit acolo duminica dimineata (Matei 28,1; cf. DA 568, 788 ). Cealalta Marie. Probabil, ,,Maria, mama lui Iose” (Marcu 15,47) si a lui Iacob (Marcu 16,1). Pentru comentariul la femeile evlavioase care Il insoteau pe Isus si pe ucenicii Lui si le slujeau in nevoile lor, vezi la Luca 8,2.3. ,,Cealalta Marie” a fost cu Maria Magdalena la mormant devreme in dimineata invierii (Matei 28,1) 27:62 A doua zi care vine dupa ziua Pregatirii, preotii cei mai de seama si Fariseii, s-au dus impreuna la Pilat, A doua zi. [Garda la mormant, Matei 27,62-66. Vezi harta p. 225; diagrama 9, p. 233]. Incidentul acesta este relatat numai de catre Matei, desi apare si in Evanghelia necanonica a lui Petru (sectiunile 8-11; vezi p. 128). ,,A doua zi” era ziua saptamanala de Sabat (vezi Luca 23,54.56). Criticii au facut eforturi elaborate pentru a discredita intamplarea pe care o relateaza aici Matei. Criticii au declarat ca fiind de necrezut faptul ca autoritatile iudaice stiau ca Isus prezisese invierea Sa, ca ei ar fi mers la Pilat in ziua de Sabat, ca Pilat le-ar fi aprobat cererea, ca ostasii romani ar fi conspirat sa dea un raport fals, chiar si pentru mita, si ca ei au fost ingroziti si au cazut la pamant cand s-a aratat ingerul pentru a rostogoli piatra. De fapt, in masura in care se intinde raportul sacru, Matei este singura noastra sursa. Dar poate fi atrasa atentia ca atat Pilat, cat si autoritatile iudaice se gasesc aici actionand cu totul in conformitate cu rolul lor, iar faptul acesta constituie dovezi interne puternice pentru autenticitatea naratiunii. Raportul Evangheliei lamureste ca nu erau extreme la care preotii si conducatorii sa nu recurga. In plus, adanca lor teama in tot cursul celor doua zile precedente, ca nu ar putea izbuti in complotul lor sinistru de a-L distruge pe Isus (vezi Note aditionale la Matei 26, nota 2), impreuna cu banuiala lor ca El era intr-adevar Mesia, i-ar fi determinat sa faca exact lucrul pe care Matei il pune pe socoteala lor. Pilat cedase cu usurinta la cererile lor insistente dupa sangele lui Isus (vezi Ioan 19,12) si ei aveau toate motivele sa creada ca el se va conforma si la cererea aceasta. Era vremea Pastelui si, avand in vedere dificultatile trecute de care avusese parte cu iudeii, fara indoiala ca el ar fi mers pana la extreme rationale pentru a-i domoli (vezi la Matei 27,24). Ziua Pregatirii. [,,Pregatirea”, KJV]. Vezi la Marcu 15,42. Preotii cei mai de seama. vezi la cap. 26,59. Fariseii. Vezi p. 51, 52. 27:63 si i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: Dupa trei zile voi invia. Ne-am adus aminte. Isus lasase sa se inteleaga aceasta cand a vorbit in public (cap. 12,40) si a enuntat aceasta si mai clar, desi criptic, in raspunsul la o cerere pentru un semn (Ioan 2,19). Se pare ca ei au inteles ce vrea sa spuna Isus, desi la judecarea Lui ei erau gata sa rastalmaceasca cuvintele Lui (vezi la Matei 28,61). Inselatorul acela. Sau, “impostor” (RSV). Vezi Ioan 7,47. Atat criticii iudei, cat si cei pagani ai crestinismului, au adus adesea acuzatia in decursul secolelor al II-lea si al III-lea ca Isus era un inselator. Trei zile. Vezi p. 248-250. 27:64 Da porunca dar ca mormantul sa fie pazit bine pana a treia zi, ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea sa-I fure trupul, si sa spuna norodului: A inviat din morti! Atunci inselaciunea aceasta din urma ar fi mai rea decat cea dintai. A treia zi. Aici (v. 63, 64), termenii ,,dupa trei zile” si ,,a treia zi” sunt evident sinonimi. Vezi p. 249. Inselaciunea. [,,Eroarea”, KJV ]. Dupa ei, intaia ,,eroare” [,,inselaciune”] era ideea ca Isus era Mesia al profetiei (vezi la cap. 26,63-66). ,,Eroarea din urma” ar fi fost pretentia ca El inviase din morti. 27:65 Pilat le-a zis: Aveti o straja; duceti-va de paziti cum puteti. O straja. Gr. koustodia , ,,garda”, un cuvant de imprumut din latina. Paziti cum stiti. Aceste cuvinte ironice amintesc despre declaratia lui anterioara: ,,Ce am scris, am scris”. Pilat vorbeste aici dupa caracterul lui. El ii dispretuia pe conducatorii iudei si s-a conformat cererii lor din dispret pentru ei. Eforturile autoritatilor iudaice de a impiedica invierea a avut drept rezultat numai o si mai pozitiva si mai concludenta dovada a realitatii acelui mare eveniment. 27:66 Ei au plecat, si au intarit mormantul, pecetluind piatra si punand straja. Au intarit mormintele. Despre metoda sigilarii, vezi DA 778. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 DA 723 3-5 DA 722; EW 172 4 SC 24; 5T 637 11 DA 726 11-31 DA 723-740 17 AA 43; DA 733; TM 38 19 DA 732; EW 173 21, 22 TM 38 22 COL 294 22,23 DA 733 24,25 AA 43; COL 294; DA 738; EW 174 25 DA 739, 785; EW 178, 195, 212; GC 32; SR 256, 424 28-30 EW 170 28-31 1T 241 29 EW 170; 3T 379 31-53 DA 741-757 32 DA 742; EW 575; SR 221 34 EW 177 35 DA 746, 751; SR 223 38 DA 744; EW 176 40 EW 177 40, 41 DA 748 40-43 2T 208 42 AA 25; DA 780; EW 177; GC 630; TM 67 42, 43 GC 643 43 DA 749 45 DA 753; EW 177; SR 226 45,46 4T 374 46 PP 476; SR 225; 1T 138; 2T 209, 210, 212, 215 47 DA 755 48 DA 746 49 DA 755 50 DA 722 51 DA 757, 775; EW 184, 209, 253; PK 699; SR 226; 2T 211 52 DA 756 52,53 DA 785, 786; EW 184, 189, 208 54 DA 770 57, 58 DA 773; SR 227 57-61 EW 180 59-61 DA 774; SR 228 60 DA 769; ML 184 62,63 DA 796 62-66 DA 778 63,64 SR 228 64, 65 EW 181 65,66 SR 229 _______________________ |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: