26:65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui.
Si-a rupt hainele. [,,Si-a sfasiat hainele”, KJV]. Si anume, ca un semn de a fi coplesit de o dreapta indignare la presupusa blasfemie a lui Isus (vezi v. 64). Legea mozaica interzicea marelui preot sa-si sfasie hainele (Levitic 10,6; 21,10), motivul fiind ca vesmintele lui reprezentau caracterul desavarsit al lui Isus Hristos (DA 789). In felul acesta Caiafa aparea condamnat chiar in fata legii pe care el poza ca o apara si se descalifica de a servi ca mare preot (DA 708). Totusi, reglementarile rabinice permiteau ca cineva care auzea o hula sa-si rupa hainele (Talmud Mo’ed Katan 26, ed.
Soncino, p. 165, 166; cf. Misna, Sanhedrin 7,5, ed. Soncino a Talmudului, p. 378).
Hula. Vezi la Marcu 2,7. La iudei era considerata o hula ca un om sa se faca pe sine egal cu Dumnezeu (Ioan 10,29-33) si Caiafa a refuzat sa recunoasca ca Isus din Nazaret ca fiind deosebit de oricare alt om. Daca El ar fi fost doar un om, ar fi fost o hula ca sa ridice pretentia relatata in Matei 26,64. Isus sustinuse sub juramant ca este Mesia si consimtise la titlul “Fiul lui Dumnezeu” (vezi v. 63, 64). Sinedriul stiuse de doi ani ca Isus ridica pretentia aceasta in sensul cel mai inalt (vezi DA 207, 208; Ioan 5,17.18; cf. 10,29-36).