26:5 Dar ziceau: Nu in timpul praznicului, ca sa nu se faca tulburare in norod.
Nu in timpul praznicului. Sentimentul popular in mijlocul multimilor adunate in Ierusalim pentru a sarbatori Pastele, evenimentul care marca intaia eliberare a lui Israel ca natiune, era puternic in favoarea proclamarii lui Isus ca Imparat–Mesia (vezi la v. 4). N-ar fi fost prudent, rationau conducatorii, sa se ocupe de Isus pana cand aceste multimi n-ar fi plecat din cetate. Dar, cand deliberarile lor ajunsesera la punctul acesta, Iuda a venit cu o propunere care aparent le-a schimbat planurile (v. 14,15). Se pare ca Matei insereaza aici naratiunea ospatului din casa lui Simon (v. 6-13), care a avut loc in Betania, in timp ce preotii si Fariseii erau in sedinta in palatul lui Caiafa in Ierusalim, ca explicatie a schimbarii de planuri. Dupa mustrarea primita la ospat, Iuda s-a dus direct la palat si acolo a facut aranjamentul tradarii lui Isus.
Turburare. Vezi la v. 4. Aceasta a fost probabil sambata noaptea inainte de rastignire (vezi la
v. 3). Ziua urmatoare a fost martora la marea demonstratie populara care-L aclama pe Isus, Imparat-Mesia, cand a intrat in Ierusalim in triumf (vezi la cap. 21,1-11; DA 570-572). Fara indoiala, cand preotii au pornit sa-L intimpine pe Isus pe creasta Muntelui Maslinilor si-au dat seama ca banuielile lor cele mai rele s-au implinit (vezi DA 578, 580, 581).