26:51 Si unul din cei ce erau cu Isus, a intins mana, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea.
Unul din cei. [,,Unul din ei”, KJV]. Adica, Petru (Ioan 18,10). Matei, Marcu si Luca nu-l pomenesc pe nume, probabil pentru ca ei scriau pe cand Petru era inca in viata. Poate ca scopul lor era sa il crute pe Petru de rusinea – in prezenta tuturor acelora care ar fi citit relatarea – unei reamintiri directe a acestei fapte pripite. Ioan, scriind la multi ani dupa moartea lui Petru, il mentioneaza.
A scos sabia. Petru interpretase gresit cuvintele lui Isus ca insemnand ca El intentionase in realitate ca ucenicii sa foloseasca arme pentru autoaparare (vezi Luca 22,38). Zelul gresit dat aici pe fata de catre Petru reprezinta o avertizare pentru martorii lui Dumnezeu de astazi de a nu trece la actiuni drastice si necugetate pentru promovarea a ceea ce ei, la momentul acela, considera a fi interesele Imparatiei cerului.
Robul. [,,Un serv”, KJV]. Ioan, care il cunostea personal pe marele preot (vezi Ioan 18,15), identifica pe serv ca fiind Malhu (v. 10). Malhu se poate sa fi fost unul dintre aceia care ,,au pus mainile pe Isus” (Matei 26,50).
I-a taiat urechea. Petru poate intentiona sa taie capul omului. S-ar putea ca o mana nevazuta sa fi abatut lovitura. Numai Luca relateaza vindecarea minunata a urechii taiate (vezi la Luca 22,51).