Printable ModeMatei, 26
|
26:1 Dupa ce a ispravit Isus toate cuvantarile acestea, a zis ucenicilor Sai: Toate cuvantarile acestea. [Uneltirea tradarii. Matei 26,1-5.14-16 = Marcu 14,1.2.10.11 = Luca 22,1-6 = Ioan 12,10.11. Comentariu major: Matei. Vezi diagrama 9, p. 233]. Adica discursul asupra semnelor fagaduitei Lui reveniri si parabolele, asa cum sunt relatate in cap. 24 si 25. 26:2 Stiti ca dupa doua zile vor fi Pastele; si Fiul omului va fi dat ca sa fie rastignit! Dupa doua zile. Enuntarea din v. 1 plaseaza aceasta prezicere cu privire la tradare si rastignire la catva timp dupa discursul relatat in cap. 24 si 25 (vezi la cap. 24,1). Nu este sigur daca aceasta era tarziu in noaptea zilei de marti sau miercuri. Comentatorii, gandindu-se la tradarea de joi noaptea si la cele ,,doua zile” in termeni ai socotirii occidentale, plaseaza in general enuntarea aceasta marti noaptea. Totusi s-ar putea ca perioada desemnata sa fie mai scurta. De pilda, potrivit cu terminologia NT, ,,dupa trei zile” si ,,a treia zi” sunt echivalente (vezi p. 248–251) si s-ar putea ca ,,dupa trei zile” sa fie inteleasa la fel. Cu tradarea cazand joi noaptea, in consecinta, calculul iudaic ar indica miercuri ca zi in care Hristos a rostit cuvintele acestea. In anul 31 d.Hr., ziua de 14 Nisan, ziua in care a fost junghiat Pastele, a cazut in ziua de vineri (vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 1). Pastele. Vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 1. Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10. Va fi dat. [,,Tradat”, KJV]. Gr. paradidomi ,,a da la”, ,,a preda la”. Isus specifica timpul arestarii Sale. 26:3 Atunci preotii cei mai de seama, carturarii si batranii norodului s-au strans in curtea marelui preot care se numea Caiafa; Preotii cei mai de seama. Barbatii mentionati aici erau fara indoiala cu totii membri ai Sinedriului, consiliul national al iudeilor. Cu cateva saptamani mai inainte, la scurt timp dupa invierea lui Lazar, consiliul hotarase sa dea pe Isus la moarte la cea dintai ocazie favorabila (Ioan 11,47-53; DA 537-541). Acum, sentimentul popular in favoarea Lui facuse chestiunea si mai presanta (DA 557). Cat priveste expresia ,,preotii cei mai de seama”, vezi la Matei 2,4. Avand in vedere faptul ca diferiti mari preoti traiau la data aceea, se poate ca ei erau mentionati aici ca ,,preotii cei mai de seama.” Carturarii. Vezi p.55. Dovezi textuale atesta (cf. p 146) omiterea acestor cuvinte. S-au strans. Nu se poate spune cu certitudine daca Matei urmeaza o ordine strict cronologica si intentioneaza astfel sa arate ca adunarea preotilor si batranilor a avut loc cu ,,doua zile” inainte de Pasti, sau daca el dezvolta subiectul pe teme. S-ar putea ca el doar sa redea o exprimare a lui Isus (v. 2) inainte ca sa relateze adunarea preotilor si batranilor (v. 4,5). Faptul ca Matei a grupat diferite evenimente din viata lui Hristos pe subiecte si nu cronologic (vezi la cap. 8,2; 12,1; 13,1; 26,6; etc.) lasa ca o intrebare nerezolvata daca el a facut asa aici. Matei foloseste cuvantul tote, ,,atunci”, de vreo 90 de ori (mai mult decat toti ceilalti scriitori NT la un loc), dar nu totdeauna in sensul unei legaturi strict cronologice intre incidentul acesta, astfel introdus, si cel imediat precedent. Vezi p. 274. S-ar putea retine ca ospatul din casa lui Simon relatat mai departe in capitolul acesta (v. 6-13) a avut loc aparent in Sabatul precedent, probabil seara (Ioan 12;1.2.12.13; vezi DA 557, 563 [cuvantul deipnon, ,,cina”, se refera de obicei la o masa de seara, ca in Ioan 13,2; vezi la Luca 14;12]). Cronologic, ar fi trebuit sa fie relatata inainte de naratiunea din Matei 21 (vezi la cap. 26,5). Adunarea de preoti si batrani mentionati aici pare sa fi avut loc in aceeasi sambata noaptea (vezi DA 558), si tocmai de la cina lui Simon, Iuda s-a dus la ei cu oferta sa de a-L trada pe Domnul sau (v. 14,15; DA 563, 564). Cel mai probabil, deci, incidentele relatate in v. 3-15 au avut loc sambata noaptea precedenta, dar Matei le plaseaza aici datorita legaturii lor insemnate cu relatarea tradarii lui Isus. Pentru o tratare a ocaziei imediate care a dat nastere acestei adunari a conducatorilor iudei, vezi DA 557, 558. Aceasta pare sa fi fost cea dintai adunare secreta a lui Iuda cu conducatorii iudei (DA 563, 564). El pare sa se fi intalnit cu ei a doua oara inainte de Sfanta Cina, joi noaptea (DA 720), poate marti noaptea. Curtea. [,,Palatul”, KJV]. Acolo unde Isus a aparut mai tarziu inaintea lui Ana si Caiafa (vezi v. 58), probabil langa curtea Templului sau inauntrul ei. Vezi harta in fata p. 545. Caiafa. Vezi la Luca 3,2. 26:4 si s-au sfatuit impreuna, cum sa prinda pe Isus cu viclesug, si sa-L omoare. S-au sfatuit. Cea dintai consfatuire serioasa a lor cu privire la Isus avusese loc cu doi ani mai inainte (Ioan 5,16; DA 213). O alta sesiune de felul acesta fusese tinuta mai recent, imediat dupa invierea lui Lazar (DA 558; Ioan 11,47-53). Consultarea din Matei 26,4 pare sa se fi tinut sambata noaptea inainte de rastignire (vezi la v. 3), iar alta a urmat marti dimineata (DA 593). Cu viclesug. Mai ales dupa invierea lui Lazar, popularitatea sporita a lui Isus i-a umplut pe conducatorii iudei de teama (DA 558). Evenimentele primelor cateva zile ale saptamanii servisera numai pentru a intensifica sentimentul poporului ca in Isus natiunea gasise Conducatorul de care vorbisera profetii, iar Fariseii exclamasera in adevarata incurcatura: ,,Vedeti ca nu castigati nimic; iata ca lumea se duce dupa El!” (Ioan 12,19; DA 570, 572, 590, 594). O criza era iminenta si, daca nu puteau sa-L inlature, propria lor cadere aparea ca sigura. Ei simteau ca trebuia sa lucreze repede si in taina. In plus, o rascoala populara in sprijinul lui Isus ca Imparat-Mesia (vezi DA 558, 570-572, 590) ar fi atras puterea oprimanta a Romei cu si mai mare fermitate asupra natiunii. Pe de alta parte, arestarea fatisa a lui Isus ar fi putut sa aprinda o revolta populara in favoarea Lui. 26:5 Dar ziceau: Nu in timpul praznicului, ca sa nu se faca tulburare in norod. Nu in timpul praznicului. Sentimentul popular in mijlocul multimilor adunate in Ierusalim pentru a sarbatori Pastele, evenimentul care marca intaia eliberare a lui Israel ca natiune, era puternic in favoarea proclamarii lui Isus ca Imparat–Mesia (vezi la v. 4). N-ar fi fost prudent, rationau conducatorii, sa se ocupe de Isus pana cand aceste multimi n-ar fi plecat din cetate. Dar, cand deliberarile lor ajunsesera la punctul acesta, Iuda a venit cu o propunere care aparent le-a schimbat planurile (v. 14,15). Se pare ca Matei insereaza aici naratiunea ospatului din casa lui Simon (v. 6-13), care a avut loc in Betania, in timp ce preotii si Fariseii erau in sedinta in palatul lui Caiafa in Ierusalim, ca explicatie a schimbarii de planuri. Dupa mustrarea primita la ospat, Iuda s-a dus direct la palat si acolo a facut aranjamentul tradarii lui Isus. Turburare. Vezi la v. 4. Aceasta a fost probabil sambata noaptea inainte de rastignire (vezi la v. 3). Ziua urmatoare a fost martora la marea demonstratie populara care-L aclama pe Isus, Imparat-Mesia, cand a intrat in Ierusalim in triumf (vezi la cap. 21,1-11; DA 570-572). Fara indoiala, cand preotii au pornit sa-L intimpine pe Isus pe creasta Muntelui Maslinilor si-au dat seama ca banuielile lor cele mai rele s-au implinit (vezi DA 578, 580, 581). 26:6 Cand era Isus in Betania, in casa lui Simon leprosul, Betania. [Ospatul lui Simon, Matei 26,6-13 = Marcu 14,3-9 = Luca 7,36-50 = Ioan 12,1-9. Comentariu major: Matei si Luca. Vezi harta de la p. 224; diagramele 7, 9, p.231, 238]. Cu privire la timpul ospatului, vezi DA 557. Comentatorii neaga in general faptul ca ospatul din Luca 7,36-50 trebuie sa fie identificat cu cel relatat aici de catre Matei (precum si de catre Marcu si Ioan) si-l atribuie lucrarii galileene, cu peste un an si jumatate mai inainte. Pentru o expunere a motivelor pentru care comentariul acesta crede ca un singur ospat este descris de catre toti patru scriitori ai Evangheliei, vezi Nota aditionala la Luca 7. Simon. Un Fariseu (Luca 7,36-40) pe care Isus il vindecase de inspaimantatoarea lepra. El se considera ucenic, se asociase pe fata cu discipolii lui Isus, dar nu era cu totul convins de mesianitatea Lui (DA 557, 566; Luca 7,39). Ospatul a fost tinut in cinstea lui Isus. Lazar era si el un oaspete de onoare, Marta servea, iar Maria Magdalena pe care Simon o dusese in pacat si pe care Isus o vindecase de posesiunea demonica, era si ea de fata (DA 558, 559; vezi Nota aditionala la Luca 7). Leprosul. Nu ca era lepros la data aceea, deoarece atunci ar fi fost exclus din societate (vezi la Marcu 1,40). Isus il vindecase cu catva timp mai inainte de lepra, iar el, la randul lui, a dat ospatul acesta ca o expresie a aprecierii pentru ceea ce facuse Isus pentru el (DA 557). 26:7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe cand sta El la masa, ea a turnat mirul pe capul Lui. O femeie. Aceasta era Maria, sora Martei si a lui Lazar (Ioan 12,1-3; vezi Nota aditionala la Luca 7). Un vas de alabastru. [,,O cutie de alabastru”, KJV]. Vezi la Luca 7,37. Potrivit cu Marcu 14,3, ,,vasul” [,,cutia”] sau butelia, trebuia sa fie sparta pentru ca ceea ce continea sa fie eliberat. Mir. Gr. muron, ,,alifie”. Marcu il identifica numindu-l nard (vezi la Luca 7,37). Scump. [,,Pretios”, KJV]. Adica, ,,costisitor”, un inteles atasat mai inainte la cuvantul ,,pretios”. Sta. Literal, “inclinat” (vezi la Marcu 2,15). Pe capul Lui. Matei si Marcu vorbesc si unul si altul despre ungerea capului lui Isus, in timp ce Luca si Ioan mentioneaza ungerea picioarelor. La prima vedere aceasta ar parea sa fie o discrepanta intre cele doua relatari; totusi, nu exista motiv temeinic pentru a pune la indoiala faptul ca si una si cealalta a fost facuta (cf. Psalmii 133,2). 26:8 Ucenicilor le-a fost necaz, cand au vazut lucrul acesta, si au zis: Ce rost are risipa aceasta? Ucenicilor. Potrivit cu Ioan 12,4.5, protestul a inceput cu Iuda. Ceilalti ucenici pare sa nu i se fi alaturat la critica, care era probabil exprimata in soapte care circulau in jurul mesei. Risipa aceasta. Iuda a luat in nume de rau faptul ca parfumul nu fusese vandut si banii pusi in tezaurul comun, unde el ar fi putut sa aiba personal acces la ei, ,,pentru ca era un hot” (Ioan 12,6). 26:9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sa se dea saracilor. Vinde foarte scump. Potrivit cu Marcu 14,5, valoarea apreciata era de peste 300 de dinari. In argint actual, la greutate, 350 de dinari ar valora astazi 33,94 dolari (vezi p.49). Dar un dinar era salariul pe o zi (vezi la Matei 20,2); in felul acesta 300 de dinari ar fi practic echivalent cu venitul anual al unui muncitor obisnuit. Saracilor. Iuda, cel care vorbea (vezi la v. 8), stia foarte bine ca legea iudaica facea din ingrijirea saracilor o raspundere hotarata a acelora care se bucurau de imprejurari mai bune (Deuteronom 15,7-11; etc.) si ca atentia fata de nevoile lor era privita ca meritorie. Vezi la Matei 5,3. 26:10 Cand a auzit Isus, le-a zis: De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine. A auzit. [,,A inteles”, KJV]. Adica, Isus Si-a dat seama. Vezi la Marcu 2,8. 26:11 Pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Pe saraci ii aveti totdeauna. Isus nu pune la indoiala datoria noastra fata de saraci, El doar spune ca sunt datorii care o intrec pe aceasta. Nu ma aveti totdeauna. Nici chiar cei mai intimi asociati ai lui Isus nu-si dadeau seama de ceea ce va aduce o noua saptamana! Numai Maria parea sa inteleaga, desi neclar, ceea ce statea inainte (vezi DA 559). Dorinta ei fierbinte de a face ,,ce a putut” (Marcu 14,8), a fost foarte mult apreciata de Isus cand era pe punctul de a intimpina ceasul crizei care-I statea inainte. 26:12 Daca a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a facut lucrul acesta in vederea pregatirii Mele pentru ingropare. In vederea pregatirii Mele pentru ingropare. [,,Pentru ingroparea Mea”, KJV].Intentia originara a Mariei fusese de a folosi nardul pentru pregatirea trupului lui Isus pentru ingropare (DA 559, 560; cf. Marcu 16,1), dar evident Duhul lui Dumnezeu a impresionat pe Maria sa-l foloseasca in schimb cu prilejul acesta. 26:13 Adevarat va spun ca oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei. Adevarat. Vezi la cap. 5,18. Evanghelia aceasta. Isus a anticipat clar proclamarea ,,Evangheliei” Sale (vezi la Marcu 1,1) pretutindeni (vezi la Matei 24,14). Aceia care afirma ca Isus nu a intentionat sa infiinteze o religie ar face bine sa mediteze la afirmatia aceasta. Pomenirea ei. Sau ,,in amintirea ei” (RSV). Actul de devotiune al Mariei reflecta exact acelasi spirit care L-a manat pe Isus sa coboare pe acest pamant intunecat (Filipeni. 2,6-8). 26:14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama, Iuda Iscarioteanul. In ce priveste o schita a lui Iuda, vezi la Marcu 3,19 (cf. DA 716-722). S-a dus la. In privinta legaturii acestui eveniment cu acelea prezentate mai inainte in acest capitol, vezi la v. 3, 5. Predica din sinagoga de la Capernaum cu vreun an mai inainte (Ioan 6,22-65), fusese momentul critic din istoria lui Iuda (DA 719). Desi pe dinafara a ramas cu cei doisprezece, in inima el Il parasise pe Isus. Acum laudarea de catre Isus a actului de devotiune a Mariei la ospatul lui Simon, care era o condamnare indirecta a propriei sale atitudini, a imboldit pe Iuda la actiune (DA 563, 564, 720). Cat de straniu ca actul suprem de iubire al Mariei pentru Isus a provocat pe Iuda la fapta lui suprema de neloialitate! Ducandu-se la “preotii cei mai de seama”, Iuda a actionat sub inspiratia celui rau (Luca 22,3) 26:15 si le-a zis: Ce vreti sa-mi dati, si-L voi da in mainile voastre? Ei i-au cantarit treizeci de arginti. Ce vreti sa-mi dati ? Avantajul personal era pe locul cel mai de sus in mintea lui atunci cand Iuda se oferea sa-L tradeze pe Domnul sau. De fapt, folosul personal ajunsese sa devina motivul dominant al intregii sale vieti. Si-L voi da in mainile voastre. Oferta lui Iuda a rezolvat dilema conducatorilor din Ierusalim. Ei doreau sa-L aduca la tacere pe Isus, dar erau paralizati de teama de popor (vezi la v. 5). Problema lor era cum sa aresteze pe Isus fara sa provoace o revolta populara in favoarea Lui. Vezi la v. 16. Treizeci de arginti. Gr. arguria, considerate aici a se referi la sicli, care in zilele lui Hristos, erau echivalenti stateres-ilor grecesti (vezi la cap. 17,24.27) si tirianei tetradrachma. Cel din urma cantarea atunci cam 46 oz troy, si ar valora astazi cam 42 centi. Prin urmare, ,,treizeci de arginti” ar valora astazi cam 12,60 dolari. Treizeci de sicli de argint era pretul traditional al unui sclav (Exod 21,32). Comparati prezicerea din Zaharia 11,12. 26:16 Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in mainile lor. Prilej nimerit. Gr. eukairia, ,,un timp favorabil”, adica, unul corespunzator cu cerintele conducatorilor natiunii (vezi la v. 4, 5). Iuda procura veriga lipsa din complotul preotesc contra lui Isus – un mijloc convenabil (Marcu 14,11) pentru arestarea lui Isus ,,fara stirea norodului [,,in absenta poporului”] (Luca 22,6; cf. Marcu 14,1.2). Nu este de mirare ca preotii si batranii ,,s-au bucurat” (Marcu 14,11). 26:17 In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, si I-au zis: Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci Pastele? Ziua intai [Pregatirea pentru Paste, Matei 26,17-19 = Marcu 14,12-16 = Luca 22,7-13. Comentariu major: Matei]. Marcu face observatia in plus ca era ,,ziua intaia a praznicului Azimilor, cand jertfeau Pastele” (Marcu 14,12 ). Luca identifica ziua ca fiind timpul “in care trebuia jerfite Pastele”. Denumirea ,,ziua intaia a praznicului Azimilor”, pentru ziua cand Pastele era jertfit, este oarecum neobisnuita. In mod normal, ziua de 14 Nisan este desemnata ca ziua pentru jertfirea mielului Pascal si ziua de 15 Nisan, ca ziua intaia a Azimilor (Levitic 23;5.6; vezi vol. II, p.105). Din cauza stransei legaturi dintre Paste si Praznicul Azimilor, cei doi termeni erau uneori folositi unul in locul altuia, iar intreaga sarbatoare, numita prin unul sau altul dintre cele doua nume (vezi Talmud Pesahim 5, ed. Soncino, p. 15-17; cf. Iosif, Antichitati ii 15.1 [ 315-317 ]). Incidentul de fata a avut loc joi. Cu privire la legatura dintre acest eveniment si Paste, si pentru aparenta discrepanta dintre scriitorii sinoptici si Ioan cu privire la data Pastelui, vezi Note aditionale de la sfarsitul capitolului, nota 1. Azimilor. Vezi la Exod 12,8; Levitic 23,6, Numeri 28,17; Deuteronom 16,3.8; vezi vol. I, p. 709, vol. II, p. 108. Ucenicii au venit. Capul gospodariei avea raspunderea de a face aranjamente pentru celebrarea Pastelor, asa cum avea pentru toate celelalte interese religioase ale familiei. El era, intrun anumit sens, preotul familiei. Fiind, din punct de vedere spiritual, ,,membri ai familiei lui Isus” (DA 349), ucenicii s-au adresat in mod natural Lui pentru instructiuni cu privire la pregatirea lor pentru Paste. Pe cat se pare, era joi dimineata, 13 Nisan, cand ei au venit la Isus (vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 1), deoarece ei au serbat Pastele impreuna in aceeasi noapte (vezi Matei 26,17; Marcu 14,12.16-18; Luca 22,7.8.13-15). Unde vrei�? Se pare ca nici ucenicii cei mai intimi ai lui Hristos (Luca 22,8; cf. DA 292) inca nu stiau in amanunt, cel putin, ce planuri avea Isus pentru cina Pastelor. Pare evident, deci, ca Iuda nu cunostea nici el nimic. Fara incetare, de la intaia lui legatura cu Sinedriul, sambata noaptea trecuta (vezi la Matei 26,3.5) si mai ales de la al doilea contact al sau cu ei, care probabil a avut loc marti noaptea (DA 645, 655, 716, 720), Iuda cauta un prilej nimerit pentru a-L trada pe Hristos (vezi la v. 16). Unii au sugerat ca situatia aceasta poate ar fi explicat faptul ca Isus a asteptat pana aproape in ultimul moment inainte de a face aranjamente pentru Paste. Totusi, chiar si atunci, instructiunile pe care El le-a dat lui Petru si Ioan, erau de asa natura incat nici ei si nici restul celor doisprezece nu stiau unde vor celebra Pastele. Numai ceva mai tarziu in aceeasi zi, la reintoarcerea lui Petru si a lui Ioan, toti au stiut unde urmau sp fie, iar Iuda ar fi avut putin timp de a face planuri pentru tradarea lui Isus in mana conducatorilor in timpul orei linistite pe care El a petrecut-o cu ucenicii Sai in odaia de sus. Precautiunile acestea poate au fost luate deoarece Isus a ales sa nu fie molestat in timpul ocaziei aceleia sacre, ultima data cand El urma sa fie impreuna cu cei doisprezece, deoarece avea sa le dea instructiuni foarte importante. Pastele. Vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului. Nota 1. 26:18 El le-a raspuns: Duceti-va in cetate la cutare om, si spuneti-i: Invatatorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Pastele cu ucenicii Mei in casa ta. Duceti-va in cetate. S-ar parea ca Isus petrecuse noaptea, adica noaptea de miercuri, afara din Ierusalim. De vineri pana marti petrecuse noptile in Betania, probabil in casa lui Lazar (DA 557; vezi la cap. 21,17). Marti noaptea a ramas pe Muntele Maslinilor (vezi DA 674, 685). Nu ni se spune unde a petrecut miercurea si noaptea de miercuri (vezi la cap. 21,17; 26,2). Iuda a mers a doua oara la conducatorii iudei probabil marti, a completat aranjamentele pentru vinderea Domnului sau si a cazut de acord sa o faca la unul din locurile in care Se retragea El (DA 645, 716; vezi la v. 4). Isus cunostea conspiratia secreta a lui Iuda contra Lui si unii au sugerat ca se poate ca El sa fi schimbat in mod deliberat locul sau de odihna pentru a dejuca planurile lui Iuda (vezi Ioan 6,64). La cutare om. Gr. deina, ,,un astfel”, sau ,,asa si asa”, o desemnare pentru un om pe care cel care vorbeste nu doreste sa-l numeasca. Isus nu a numit persoana. El avea in minte, dar a dat un semn dupa care cei doi ucenici trimisi la lucrarea aceasta puteau sa-l recunoasca atunci cand il intalneau. Pe temeiul textului din Fapte 12,12 (cf. Fapte 1,13), traditia a facut presupunerea ca tatal lui Ioan Marcu era proprietarul casei si ca in casa lui era odaia de sus care a devenit locuinta celor doisprezece si sediul bisericii in Ierusalim la data aceea. Vezi la Marcu 14,51. Invatatorul zice. Cuvintele acestea sugereaza ca proprietarul casei Il cunostea pe Isus si Ii era prozelit. Poate, ca Simon din Betania (DA 557), Nicodim (Ioan 19,39; DA 177) si Iosif din Arimatea (Matei 27,57), omul acesta era deja un discipol al lui Isus. Vremea Mea. La inceputul lucrarii Sale Isus comentase asupra faptului ca ,,timpul”, sau ,,ceasul” Lui inca nu venise (vezi Ioan 2,4; 7,6.8.30; cf. cap. 8,20). Prin aceasta, Isus vrea sa spuna in general ca inca nu venise timpul ca lucrarea Lui sa se sfarseasca si moartea Lui sa aiba loc. Acum, cand ziua tradarii Lui se aratase, a spus, in cuvinte pline de o nemarginita insemnatate, ca ,,vremea” Lui era aproape. Mai tarziu, chiar in noaptea aceea, El a spus: ,,A sosit ceasul” (Ioan 17,1). In casa ta. In vremea lui Isus, Pastele era serbat in cuprinsul cetatii Ierusalim si toate casele de acolo trebuiau sa fie puse la dispozitia peregrinilor care luau parte la sarbatoare. Pentru un timp, in conformitate cu instructiunile date cand a fost instituit primul Paste (Exod 12,22), participantilor la masa de Paste li s-a cerut sa ramana pana dimineata in casa in care luasera parte la ea. Numarul crescand al peregrinilor care luau parte la Paste a facut necesara cu timpul permisiunea de a se retrage de la masa de Pasti la locuri de gazduit intr-o zona linistita si precis definita in imediata vecinatate a Ierusalimului. 26:19 Ucenicii au facut cum le poruncise Isus, si au pregatit Pastele. Au pregatit Pastele. Pregatirea cuprindea probabil urmatoarele: controlarea incaperii in privinta a ceea ce era dospit, maturarea odaii si mobilarea ei cu o masa, paturi sau perne si unelte necesare pentru servirea mesei. Desi Inspiratia nu spune nimic specific cu privire la un miel in legatura cu cina pe care a mancat-o Isus impreuna cu ucenicii Sai, pare indoielnic sa fi celebrat masa pascala fara miel (vezi Marcu 14,12.16.17.18; Luca 22,7.8.13-15). In acord cu aceasta, Petru si Ioan trebuie sa fi cumparat un miel, sa-l fi junghiat si sa-l fi fript. De asemenea, trebuie sa fi pregatit azime, ierburi amare, sos si vin. Pregatirile acestea, fara indoiala, trebuie sa fi ocupat o parte considerabila a zilei si poate ca Petru si Ioan s-au reintors catre seara. 26:20 Seara, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici ai Sai. Seara [,,Cand a venit seara”, KJV]. [Celebrarea Pastelui, Matei 26,20 = Marcu 14,17.18 = Luca 22,14-16. Comentariu major: Luca]. Aceasta avea loc joi noaptea, in cursul primelor ore ale zilei de 14 Nisan (vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 1). 26:21 Pe cand mancau, El a zis: Adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde. Pe cand mancau. [Tradarea demascata, Matei 26,21-25 = Marcu 14,18b-21 = Luca 22;21-23 = Ioan 13,21-30. Comentariu major: Matei si Ioan]. Evanghelistii Matei si Marcu nu pomenesc intamplarea cu spalarea picioarelor ucenicilor (Ioan 13,1-17). De asemenea, in naratiunile lor, Matei si Marcu inverseaza ordinea Cinei Domnului si identificarea tradatorului. Relatarea din Luca este mai apropiata de ordinea cronologica, deoarece Iuda, inainte de a parasi odaia de sus a luat si din paine si din vin, asa cum a instituit Isus Cina Domnului (DA 653). In conformitate cu Misna (vezi Pesahim 10, ed. Soncino a Talmudului, p. 532-623), ritualul mesei de Paste era urmatorul: 1) Capul familiei sau al grupului care celebra cina laolalta amesteca primul pahar de vin si-l dadea celorlalti rostind o binecuvantare asupra zilei si asupra vinului. 2) Apoi savarsea o spalare rituala a mainilor sale. 3) Apoi era intinsa masa. Alimentele servite la masa pascala constau din mielul pascal, azime, ierburi amare, laptuci si alte zarzavaturi si un sos condimentat numit charoseth, facut din migdale, curmale, masline, stafide, mirodenii si otet. La momentul acesta unele zarzavaturi erau mancate ca aperitive. 4) Un al doilea pahar de vin era facut sa treaca de la persoana la persoana facand parte din cerc, si capul familiei explica insemnatatea Pastelui. 5) Prima parte a cantarii de Paste, care consta din Psalmii 113 si 114, era cantata. 6) Participantii mancau apoi mancarea de Paste. Capul familiei multumea pentru painile nedospite, le frangea si dadea cate o parte fiecarui oaspete. Apoi erau mancate bucati din mielul Pascal. 7) Al treilea pahar de vin era apoi dat si era rostita binecuvantarea asupra mancarii. 8) Un al patrulea pahar de vin era dat, dupa care toti se uneau in a doua parte a cantarii solemne, constand din Psalmii 115 la 118. Adevarat. Vezi la cap. 5,18. Unul din voi. Potrivit cu relatarea, aceasta este prima data cand Isus a anuntat ca unul din cei doisprezece urma sa fie tratatorul Lui. Toti au fost surprinsi, dar inca nimeni nu il banuia pe Iuda. Cel din urma, insa, a inceput sa-si dea seama acum ca Isus citea taina lui intunecata ca pe o carte deschisa. In acord cu DA 653, 654, cele cinci afirmatii ale lui Isus care il descopereau pe conspirator au fost pronuntate in urmatoarea ordine progresiva: 1) Cuvintele: ,,Nu toti sunteti curati” (Ioan 13,11) au fost rostite in cursul spalarii picioarelor. 2) Afirmatia urmatoare: ,,Cel ce-Mi mananca painea si-a ridicat calcaiul impotriva Mea” (Ioan 13,18), a fost facuta atunci cand ucenicii si-au luat din nou locul la masa. 3) Anuntarea din Matei 26,21: ,,Unul din voi Ma va vinde”, a urmat cateva minute mai tarziu. 4) Cuvintele: ,,Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde” ( v. 23 ), probabil au venit la vre-un punct in cursul Cinei Domnului. 5) Recunoasterea finala: ,,Da, … tu esti” [,,Tu ai zis”] (v. 25), a venit la sfarsitul Cinei Domnului si L-a facut pe Iuda sa paraseasca imediat odaia. Comparati Psalmii 41,9. Vinde. Gr. paradidomi , ,,a da la”, sau ,,a preda la “. In cel putin patru ocazii inainte de aceasta, Isus a amintit de tradarea Sa (vezi Matei 17,22; 20,18; 26,2; Ioan 6,64.70.71). 26:22 Ei s-au intristat foarte mult, si au inceput sa-I zica unul dupa altul: Nu cumva sunt eu, Doamne? Nu cumva sunt eu, Doamne? Forma intrebarii in textul grec implica faptul ca era asteptat un raspuns negativ, ca si cum ar fi zis: ,,Nu este asa, Doamne, ca nu sunt eu?” Din partea lui Iuda, desigur, forma aceasta de intrebare era folosita ca o inselaciune. 26:23 Drept raspuns, El le-a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde. Cel ce a intins cu Mine mana in blid. Vezi la v. 21. Isus a facut afirmatia aceasta ca raspuns la o intrebare pusa Lui de catre Ioan (Ioan 13,23-26), dar Iuda nu auzise intrebarea (DA 654). Degetele erau folosite pentru a manca mancarea de Paste. ,,Blidul” la care se refera aici, era charoseth-ul sau sosul folosit impreuna cu azimile si cu ierburile amare (vezi la Matei 26,21). Acela. In vechime, incalcarea drepturilor ospitalitatii caracteriza pe un om ca fiind cu totul dincolo de marginile respectabilitatii. In tarile orientale, chiar si azi, un om va evita sa manance la aceeasi masa cu cineva de la care ar vrea sa traga vreun folos, sau chiar cu cineva pe care nu vrea sa-l aiba ca prieten. 26:24 Negresit, Fiul omului Se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut! Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10. Se duce. [,,Merge”, KJV ]. Gr. hupago , un bland sinonim al mortii. Dupa cum este scris. Isus probabil Se refera la pasaje ca Psalmii 22 si Isaia 53. Vai. Faptul ca inspiratia a prezis conspiratia lui Iuda, nu-l absolva in nici un fel pe acesta de raspunderea lui personala in aceasta problema. Dumnezeu nu-l predestinase sa-si tradeze Domnul. Decizia lui Iuda constituia o alegere deliberata din partea lui. Sa nu se fi nascut. Comparati cap. 18,5. 26:25 Iuda, vanzatorul, a luat cuvantul, si I-a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Da, i-a raspuns Isus, tu esti! Iuda. Vezi la Marcu 3,19. Iuda nu auzise cele spuse de Hristos cu privire la el ca fiind tradatorul (vezi la Matei 26,23). In confuzie, el tacuse in timp ce ceilalti intrebau: ,,Nu cumva sunt eu ?” si tacerea lui l-a facut sa fie remarcat (DA 654). Da, … tu esti. [,,Tu ai spus”, KJV]. Vezi la v. 21. Afirmatia aceasta era un fel indirect, poate usor ambiguu, de a zice “Da” (cf. v. 64). Ceilalti ucenici, cu exceptia posibila a lui Ioan (vezi Ioan 13,25-27), n-au prins importanta afirmatiei finale a lui Isus catre Iuda (vezi Ioan 13,28). Dar Iuda si-a dat seama pe deplin ca Isus ii intelesese secretul si a plecat imediat pentru a treia lui consfatuire cu conducatorii iudei (Ioan 13,31; DA 654, 655). 26:26 Pe cand mancau ei, Isus a luat o paine; si dupa ce a binecuvantat, a frant-o, si a dat-o ucenicilor, zicand: Luati, mancati; acesta este trupul Meu. Pe cand mancau. [Cina Domnului. Matei 26,26-29 = Marcu 14,22-25 = Luca 22,17-20. Comentariu major: Matei. Vezi harta p. 225; diagramele p. 232, 233 ]. Adica, Cina pascala. Isus a luat o paine. [,,Isus a luat paine”, KJV]. Evident, o paine nedospita, de Paste. A binecuvantat. [,,A binecuvantat-o”, KJV]. Unii au sugerat ca Isus se poate sa fi rostit binecuvantarea iudaica: ,,Binecuvantat esti tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Imparatul lumii, care faci sa iasa paine din pamant”. Luati, mancati. Asa cum trupul afla hrana in painea literala, tot asa sufletul urmeaza sa afle hrana spirituala in adevarurile rostite de Hristos. Acesta este trupul Meu. Unii au interpretat literal aceasta enuntare figurata a lui Isus, uitand se pare, ca El adesea a vorbit figurat despre Sine. De pilda: Isus a zis: ,,Eu sunt usa” (Ioan 10,7) si ,,calea” (Ioan 14,6). Dar toti sunt de acord ca prin aceasta El nu se transforma in usa sau cale. Ca Isus vorbea figurat despre ,,paine”, devine destul de clar din Luca 22,20 (cf. 1 Corinteni 11,25): ,,Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu”. Daca painea devenea faptic insusi trupul Lui, prin acelasi proces, ,,paharul” trebuia ca sa devina literal ,,legamantul cel nou”. Verbul ,,este” din propozitia ,,acesta este trupul Meu” este folosit in sensul de ,,reprezinta” asa cum este in Marcu 4,15-18; Luca 12,1; Galateni 4,24. 26:27 Apoi a luat un pahar, si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: Beti toti din el; Un pahar. [,,Paharul”, KJV]. Acesta era paharul folosit la celebrarea serviciului pascal. Paharul continea must curat de struguri (vezi DA 653), neatins de fermentare si probabil diluat cu apa in acord cu obiceiul iudaic contemporan. Nu este cunoscuta metoda folosita in vechime pentru a pastra mustul de struguri in stare nefermentata, de la culesul viilor cu vreo sase luni inainte de sezonul Pastelui. In anumite parti ale Orientului antic de astazi, totusi aceasta se face prin deshidratarea partiala a mustului de struguri si pastrarea lui intr-o stare semi-inchegata. Adaugarea cantitatii cerute de apa il readuce la starea lui originara. Suc de struguri se poate face si din stafide. A multumit. Vezi la v. 21. Beti toti. Traducerea engleza lasa neclar faptul daca Isus a spus literal: ,,Beti din el, voi toti”. Cuvantul ,,toti” se refera la ucenici, nu la vin. Nimeni nu trebuia sa-l treaca cu vederea. 26:28 caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor. Acesta este sangele Meu. Dupa cum painea reprezenta trupul lui Isus, tot asa vinul reprezenta sangele Lui (vezi la v. 26). Legamantului. [,,Testamentului”, KJV; ,,Legii”, G. Gal.]. Sangele lui Isus varsat pe Golgota a ratificat, sau a facut valabil, noul legamant, sau ,,testament”, la fel cum sangele de boi a reprezentat ratificarea vechiului legamant (Exod 24,5-8; Evrei 9,15-23; cf. Galateni3,15). Daca nu ar fi avut loc moartea inlocuitoare a lui Hristos, planul mantuirii nu ar fi devenit o realitate. Chiar si cei mantuiti in timpurile VT erau mantuiti in virtutea jertfei viitoare (Evrei 9,15). Ei erau mantuiti cand priveau inainte in credinta, tot asa cum oamenii afla mantuire astazi privind inapoi la moartea lui Hristos. Pentru o tratarea mai amanuntita a naturii ,,noului legamant”, vezi la Evrei 8,8-11. Se varsa pentru multi. [,,Varsat pentru multi”, KJV]. Natura inlocuitoare a mortii ispasitoare a lui Hristos, este clar afirmata (cf. Isaia 53,4-6.8.10-12). Luca zice: ,,se varsa [,,varsat”] pentru voi”, adica, ,,varsat in favoarea voastra” (cap. 22,20). Comparati si Matei 20,28. Ieremiatarea. Gr. aphesis ,,eliberare”, ,,iertare”, ,,scuzare”, de la verbul aphiemi, ,,a trimite”, “a da drumul”, ,,a ierta” (vezi la cap. 6,12). Cuvantul este folosit in papirusuri pentru ,,eliberarea” captivilor si pentru iertarea de datorie sau de pedeapsa. Aici, intelesul ,,iertare” este de preferat (vezi Ioan 3,16; cf. Matei 20,28). 26:29 Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu. Nu voi mai bea. Cuvantul ,,de acum incolo” lasa sa se inteleaga ca Isus a baut din pahar cu ocazia aceasta. Asa cum ucenicii urmau sa bea din pahar ,,in amintirea” lui Isus ,,pana va veni El” (1 Corinteni 11,25.26), El Insusi urma sa Se abtina de la el pana Il va ,,bea… nou” cu ei in Imparatia Tatalui Sau. Pana in ziua cand. [,,Pana in ziua aceea”, KJV]. S-ar putea ca Isus sa Se refere aici la ,,ospatul nuntii Mielului” (Apocalipsa 19,9). Dupa cum Ultima Cina era strans legata de marele eveniment care a facut cu putinta planul mantuirii, tot asa cina nuntii Mielului va celebra triumful acelui plan. Nou. Aceasta nu se refera la vin nou in contrast cu vinul fermentat, ci la faptul ca totul in imparatie va fi ,,nou” (Apocalipsa 21,5). Imparatia Tatalui Meu. Sorbirea din paharul impartasirii urma sa vesteasca [,,arate” ,,moartea Domnului pana va veni El” (1 Corinteni 11,26). El este o chezasie din partea lui Dumnezeu ca imparatia va deveni candva o realitate si din partea noastra, de credinta in fagaduinta ca asa va fi. Randuiala mesei Domnului leaga intaia venire cu a doua. Serviciul impartasirii era menit sa pastreze vie nadejdea celei de a doua veniri in mintea ucenicilor, ca si amintirea mortii Lui inlocuitoare (vezi 1 Corinteni 11,25.26; cf. DA 659). 26:30 Dupa ce au cantat cantarea, au iesit in muntele Maslinilor. Au cantat cantarea. [,,Au cantat o cantare”, KJV]. [Retragerea in Ghetsemani, Matei 26,30 = Marcu 14,26 = Luca 22,39. Comentariu major: Matei. Vezi harta p. 225; diagramele p. 232, 233]. Psalmii 115 la 118 erau de obicei cantati la sfarsitul mesei pascale. Cu privire la relatarea sfatului dat de Isus ucenicilor in odaia de sus si pe calea spre Ghetsemani, vezi Ioan 14 la 17. Muntele Maslinilor. Numit asa din cauza livezilor de maslini de pe pantele lui. Iosif se refera la el prin numele acesta ( Antichitati VII 9.2 [ 202 ]; XX 8.6; Razboi V 2.3 [ 70 ]; etc. ). Muntele Maslinilor este numele in general aplicat la partea apuseana a masei muntoase direct dincolo de Valea Chedronului, la est de Ierusalim. Varful nordic al Muntelui Maslinilor ajunge la o inaltime de 2.723 picioare, cam cu 350 de picioare mai inalt decat nivelul zonei Templului din cetate. Vezi la cap. 21,1; 24,1. Se crede ca, inainte ca Titus sa fi distrus orice pom din jurul Ierusalimului, Muntele Maslinilor era acoperit cu livezi de maslini, livezi de smochini cu mirti si alte tufisuri. Betania, cam la 2 mile la est de cetate, era situata pe panta sud-estica a muntelui. Vezi ilustratia din fata p. 513. 26:31 Atunci Isus le-a zis: In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire; caci este scris: Voi bate Pastorul, si oile turmei vor fi risipite. O pricina de poticnire. [O avertizare pentru Petru si cei zece, Matei 26,31-35 = Marcu 14,27-31 = Luca 22,31-38 ( = Ioan 13,36-38 ). Comentariu major: Matei. Vezi harta p. 225 ]. Gr. skandalizo (vezi la cap. 5,29). Isus a spus cuvintele acestea de avertizare si indemn cand El si ucenicii Sai au inceput sa coboare din cetate catre Valea Chedron in drum spre Muntele Maslinilor (DA 672, 673). Observati, insa, ca avertizarea din Ioan 13,36-38 a fost data in camera de sus. Noaptea aceasta. Timpul era probabil o ora sau mai mult inainte de miezul noptii, in cursul primelor ore ale lui 14 Nisan vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 1). Este scris. Isus citeaza Zaharia 13,7. Oile. Isus aplica prezicerea aceasta la fuga ucenicilor in clipa arestarii Lui, o ora sau mai mult, mai tarziu (v. 56). 26:32 Dar, dupa ce voi invia, voi merge inaintea voastra in Galilea. Dupa ce voi invia. Avand sa dea piept cu tradarea, condamnarea si moartea, Isus vorbeste cu asigurare plina de incredere despre invierea Sa. Stabilirea precisa facuta cu ucenicii de a-i intalni din nou in Galileea, ar fi putut sa fie pentru ucenici o sursa de incurajare in timpul orelor amare de dezamagire care stateau chiar in fata lor, dar se pare ca ei au uitat-o (vezi la v. 33). 26:33 Petru a luat cuvantul, si I-a zis: Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire. Petru. Petru a fost adesea purtator de cuvant pentru ucenici (vezi cap. 14,28; 16,16.22; 17,4.24). Aici insa, se pare ca el a vorbit numai pentru sine, ca simtindu-se superior colegilor sai ucenici. Cuvintele lui Isus relatate in cap. 26,31.32 pare ca n-au facut impresie reala asupra lui. Raspunsul lui impulsiv era caracteristic (vezi la Marcu 3,16), dar nu prea bine cugetat. 26:34 Adevarat iti spun, i-a zis Isus, ca tu, chiar in noaptea aceasta, inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. Adevarat. Pentru comentariu, vezi la cap. 5,18. In noaptea aceasta. Vezi la v. 31. Avertizarea asa cum este relatata in Ioan 13,38 a fost data pe cand Isus si cei doisprezece erau inca in camera de sus; aici este data din nou pe drumul catre Ghetsemani (DA 673). Atat prezicerea, cat si implinirea ei sunt relatate in toate cele patru Evanghelii. Inainte de a canta cocosul. Marcu zice: ,,inainte de a canta cocosul de doua ori” (Marcu 14,30). ,,Cantatul cocosilor” era denumirea obisnuita pentru zorii diminetii. De exemplu, Misna (Tamid 1.2, ed. Soncino a Talmudului, p.2 ) lamureste ca ,,oricine dorea sa indeparteze cenusa de la altar, obisnuia sa se scoale de dimineata si sa se imbaieze inainte ca sa vina supraveghetorul. La ce ora venea supraveghetorul? El nu venea totdeauna la aceeasi ora; uneori venea la cantatul cocosilor, alteori putin mai devreme sau putin mai tarziu”. In ce priveste relatia dintre cantatul cocosilor si strajile de noapte, vezi p. 50. 26:35 Petru I-a raspuns: Chiar daca ar trebui sa mor cu Tine, tot nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au spus acelasi lucru. Chiar daca ar trebui sa mor. De fapt Petru avea o intentie buna, dar nu stia despre ce vorbeste. Comparati nobila marturisire de credinciosie a lui Rut fata de Naomi (Rut 1,16.17) si admirabila ei credinciosie in trairea potrivit cu ea. Au spus acelasi lucru. Cat de putin cunosteau ucenicii imprejurarile care aveau sa se dezvolte in curand si care aveau sa-i faca sa Il paraseasca pe Isus si sa fuga pentru a-si scapa viata (Marcu 14,50). 26:36 Atunci Isus a venit cu ei intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani, si a zis ucenicilor: Sedeti aici pana Ma voi duce colo sa Ma rog. Atunci Isus a venit. [Ghetsemani, Matei 26,36-56 = Marcu 14,32-52 = Luca 22,40-53 = Ioan 18,1-12. Comentariu major: Matei. Vezi harta p. 225; diagrama 9, p. 233 ]. Ghetsemani. De la un cuvant aramaic insemnand ,,teasc de ulei”. In locul acesta Mantuitorul se retrasese adesea pentru meditatie, rugaciune si odihna si aici petrecuse adesea noaptea (Luca 22,39; Ioan 18,2; DA 685, 686). Pare probabil ca acesta a fost locul Sau de retragere in noptile de marti si miercuri inainte de crucificarea Sa (vezi Luca 21,37; vezi la Matei 21,17; 24,1.3; 26,17.18). Amplasarea exacta a gradinii din timpurile biblice nu este cunoscuta. Locul acesta linistit era probabil situat undeva pe panta mai de jos a Muntelui Maslinilor (vezi la cap. 21,1; 26,30), direct peste Valea Chedron, fata in fata cu Templul si cam la departare de vreo zece minute de cetate. Locul aratat de obicei vizitatorilor astazi se sprijina pe o traditie care nu poate fi urmarita mai inainte de zilele lui Constantin cel Mare, la trei secole dupa Hristos. Dupa parerea multor comentatori si calatori in Palestina, Ghetsemani-ul originar era situat ceva mai sus, pe panta. Vezi ilustratia din fata p. 513. Sedeti aici. Opt dintre ucenici au fost invitati sa ramana aproape, probabil chiar inauntru, de poarta gradinii. 26:37 A luat cu El pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zebedei, si a inceput sa Se intristeze si sa se mahneasca foarte tare. A luat cu El. Petru, Iacob si Ioan s-au bucurat de privilegiul unei asociatii mai intime cu Isus decat ceilalti ucenici. Ei fusesera cu El la invierea fiicei lui Iair (Luca 8,51) si iarasi pe Muntele schimbarii la fata (Matei 17,1). In ora aceasta suprema Isus tanjea dupa intovarasire omeneasca, dupa simpatie si intelegere din partea unor suflete inrudite. Sa Se intristeze si sa Se mahneasca foarte tare. Vezi la v. 38. 26:38 Isus le-a zis atunci: Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici, si vegheati impreuna cu Mine. Sufletul Meu. Echivalentul unui idiom insemnand ,,eu” (vezi la Psalmii 16,10; Matei 10,28). Cuprins de intristare. [,,Peste masura de intristat”, KJV]. Este cu neputinta ca noi sa intelegem intristarea adanca, necazul tainic, care s-a lasat asupra lui Isus cand a intrat in Gradina Ghetsemani. Tristetea stranie care L-a cuprins i-a pus in nedumerire pe ucenici. Iata pe Fiul divino-uman al lui Dumnezeu, Fiul Omului (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10; Luca 1,35), suferind o mahnire de o intensitate pe care ei nu o mai vazusera inainte. In parte, suferinta era fizica, dar aceasta era numai reflectarea vizibila a suferintei nemarginite a lui Hristos ca purtator de pacat al lumii. Pentru comentariul la suferintele Mantuitorului in Ghetsemani si cu privire la ispitele pe care Satana le-a ingramadit acolo asupra Lui, vezi DA 685–694 (cf. la Matei 4,1-11; Luca 2,40.52; Evrei 2;17; vezi E.G.White Material suplimentar la Matei 26,36-46. 42; vezi Nota aditionala la Ioan 1). De moarte. [,,Chiar pana la moarte”, KJV]. Este cu neputinta pentru noi, ca fiinte pacatoase, sa pricepem intensitatea chinului Mantuitorului cand purta povara pacatelor lumii (vezi la Luca 22,43). Vegheati impreuna cu Mine. O cerere de simpatie si partasie omeneasca in lupta cu puterile intunericului. A ,,veghea” inseamna literal ,,a sta treaz”, dar aici inseamna a ramane treaz pentru un scop si scopul acela este de a fi partas la vegherea lui Hristos. 26:39 Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, si S-a rugat, zicand: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu. A mers. Luca adauga ca distanta era ca la o aruncatura cu piatra (Luca 22,41). El era in raza de vedere si de auzire a lui Petru, a lui Iacob si a lui Ioan; ei au vazut ingerul (Luca 22,43) si au auzit glasul lui (DA 686, 694). S-a rugat. Cu privire la viata de rugaciune a lui Isus vezi la Marcu 1,35; 3,13; Luca 6,12. Tata. Vezi la cap. 6,9. Paharul acesta. ,,Paharul” este o expresie biblica obisnuita denotand experientele vietii, bune sau rele (vezi la cap. 20,22 ). Totusi. In ciuda intregii suferinte si a ispitelor cumplite pe care Satana le apasa asupra sufletului Lui, Isus S-a supus fara intrebare sau ezitare voii Tatalui. Supunerea Lui desavarsita fata de voia lui Dumnezeu ne ofera un exemplu desavarsit pe care noi sa-l urmam. Cum voiesti Tu. Vezi la Matei 6,10; Luca 2,49; vezi Evrei 5,8. 26:40 Apoi a venit la ucenici, i-a gasit dormind, si a zis lui Petru: Ce, un ceas n-ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! La ucenici. Se pare ca Isus a venit in cautare de simpatie si partasie omeneasca. Dormind. [,,Adormiti”, KJV]. Pentru o vreme au ramas treji si si-au unit rugaciunile lor cu ale Lui, dar dupa un timp o amortire paralizatoare s-a abatut asupra lor. Ei ar fi putut sa se scuture de ea daca ar fi staruit in rugaciune. Vezi la cap. 24,42.44. A zis lui Petru. Petru era acela care exprimase laudarosenia aceea excesiva ca el Il va insoti pe Isus la inchisoare si la moarte (vezi la v. 33,35). Acum, pe cat se pare, el nu putea nici macar sa ramana treaz, cu atat mai putin sa faca vreo fapta vitejeasca dificila. Ce? Gr. houtos, ,,astfel” sau ,,asa”. Via dezamagire pe care Isus a simtit-o gasindu-i prea somnorosi pentru a se ruga cu El ,,un ceas”, isi gaseste exprimare in aceasta exclamatie, pe jumatate mustrare, jumatate dezamagire. Un ceas. Aceasta poate lasa sa se inteleaga ca Hristos a petrecut aproximativ un ceas in Gradina Ghetsemani. 26:41 Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa. Vegheati si va rugati. Pentru comentariul cu privire la ceea ce este cuprins in ,,vegherea” pe care crestinul trebuie sa o exercite, vezi la cap. 24,42. Cu privire la felul in care Hristos S-a pregatit sa intimpine ispita, vezi 2T 200-213 – El a postit, S-a rugat in cea mai calduroasa rugaciune si S-a incredintat cu totul lui Dumnezeu. Pentru comentariul la rugaciunea eficienta, vezi la Matei 6,5-13; Luca 11,1-9; 18,1-8. In ispita. Vezi la cap. 6,13. Duhul. Adica, puterile superioare ale mintii. Comparati experienta lui Pavel asa cum este relatata in Romani. 7,15 la 8,6. Plin de ravna. [,,Osanduitor”, G. Gal.]. Gr. prothumos, ,,gata”, ,,inclinat”, ,,dispus”. Mai de vreme chiar in aceeasi noapte ei dadusera dovada de vointa mintii si sufletului lor (vezi la v. 33-35). Carnea. Adica, tendintele si dorintele firesti stimulate de simturi. Prin ,,carne”, scriitorii NT se refera in general la natura inferioara a omului, reprezentata de diferitele apetituri si pofte (vezi Romani. 8,3; etc.). Neputincioasa. [,,Slaba”, KJV]. Isus nu scuza ,,carnea” pentru faptul ca este ,,neputincioasa”, ci prezinta aceasta slabiciune ca motiv pentru nevoia de a ,,veghea si a se ruga”. Usurinta relativa cu care ucenicii au adormit de repetate ori in aceste ceasuri de criza este slabiciunea la care Hristos Se refera aici indeosebi (vezi la v. 40). 26:42 S-a departat a doua oara, si S-a rugat, zicand: Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta! Daca... paharul acesta. Forma acestei enuntari in textul grec presupune ca sugestia facuta astfel fie ca nu poate, fie ca nu va fi implinita. 26:43 S-a intors iarasi la ucenici, si i-a gasit dormind; pentru ca li se ingreuiasera ochii de somn. Li se ingreuiasera ochii. Ca pe Muntele schimbarii la fata (Luca 9,32; vezi DA 425). 26:44 I-a lasat din nou, S-a departat, si S-a rugat a treia oara, zicand aceleasi cuvinte. A treia oara. Acum a venit momentul crizei, cand soarta omenirii si destinul lumii atarnau in cumpana. 26:45 Apoi a venit la ucenici, si le-a zis: Dormiti de acum si odihniti-va! Iata ca a venit ceasul ca Fiul omului sa fie dat in mainile pacatosilor. Dormiti de acum. Nu este clar motivul pentru care Isus sa fi spus ucenicilor: ,,Dormiti de acum si odihniti-va” si apoi, in aparenta fara intrerupere, sa le spuna: ,,Sculati-va, haidem sa mergem” (v. 46). Unii sugereaza ca aceasta era o mustrare indirecta pentru ei datorita faptului ca adormisera de repetate ori, o remarca ironica, implicand ca timpul pentru veghere si rugaciune trecuse. Totusi, ironia pare nelalocul ei intr-o ocazie de felul acesta, iar altii sugereaza traducerea posibila: ,,Mai dormiti si va mai odihniti?” ( RSV ). Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10. Sa fie dat. [,,Tradat”, KJV]. Literal, ,,predat” (vezi la Luca 6,16). In mainile. Iov fusese candva predat lui Satana, cu conditia ca viata sa-i fie crutata (Iov 2,6). Acum totusi, Isus a fost predat cu totul oamenilor care erau tot atat de pe deplin sub controlul demonilor ca si demonizatii carora El le adusese o refacere a mintii si a trupului (vezi DA 256, 323; cf. DA 746, 749). 26:46 Sculati-va, haidem sa mergem; iata ca se apropie vanzatorul. Sa mergem. In loc sa se ascunda sau sa caute sa scape de gloata care era pe punctul de a-L aresta, Isus a pornit in intimpinarea ei. El ar fi putut sa evite sa Se retraga intr-un loc pe care Iuda il cunostea ca fiind locul Sau obisnuit de retragere (Luca 22,39; Ioan 18,2; vezi la Matei 26,36; cf. DA 685, 716) sau ar fi putut pleca inainte ca vrajmasii Sai sa fi sosit. Dar El nu a plecat, chiar si cand a auzit ca pasii lor se apropie. 26:47 Pe cand vorbea El inca, iata ca vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloata mare, cu sabii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seama si de batranii norodului. Iuda. Tratatorul stia unde sa Il gaseasca pe Isus (Ioan 18,2). Se facusera aranjamente ca El sa fie arestat la ,,unul din locurile Sale de retragere pentru meditatie si rugaciune” (DA 716), iar Ghetsemani era un loc pe care El adesea il vizitase in scopul acesta, uneori petrecand noaptea acolo (vezi DA 685, 686). Sarcina lui Iuda era de a-i conduce pe conducatori la Isus cand era in linistea si izolarea unui astfel de loc de retragere si de a-L identifica pentru cei care veneau sa-L aresteze (vezi Fapte 1,16). Unul din cei doisprezece. Acest comentariu aditional este adaugat fara indoiala pentru a face si mai vie natura atroce a actului de tradare al lui Iuda (vezi la v. 21,23). El intensifica oroarea acestei tradari. O gloata mare. In mijlocul acestei multimi pestrite era marele preot insusi, insotit de diferiti conducatori iudei (vezi DA 695, 696), unii dintre Farisei (Ioan 18,3), politia Templului, care erau iudei (Ioan 18,12; cf. DA 696) si un detasament de ostasi romani (vezi DA 694, 695). In plus, era o gloata de oameni de rand, dintre care fara indoiala unii erau brute, care venisera pentru a fi de fata la agitatie (vezi DA 696). Ciomege. Sau, ,,bate”. Trimesi de preotii cei mai de seama. Aceasta actiune era intreprinsa de autoritatea Sinedriului, care era alcatuit din “preotii cei mai de seama, carturari si batrani” (cf. Marcu 14,43). Ioan (cf. 18,6) relateaza faptul ca atunci cand conducatorii gloatei s-au apropriat de Isus, o putere supranaturala i-a facut sa cada la pamant. Ingerul care doar cu putin timp mai inainte Il sprijinise pe Mantuitorul cand cazuse la pamant in agonie (Luca 22,43) s-a interpus vizibil intre Hristos si ei (vezi DA 694). S-ar parea ca scopul acestei manifestari de putere si slava divina era de a da celor care venisera sa Il aresteze pe Isus dovada ca fapta pe care ei erau pe punctul de a o face intimpina dezaprobarea Cerului. Ei luptau impotriva lui Dumnezeu. O a doua descoperire a puterii divine a fost data gloatei cand Isus a vindecat urechea taiata a lui Malhu (Luca 22,51; Ioan 18,10). 26:48 Vanzatorul le daduse semnul acesta: Pe care-l voi saruta eu, acela este; sa puneti mana pe el! Semnul [,,Un semn”, KJV]. Gr. semeion. Marcu foloseste cuvantul sussemon, un cuvant obisnuit in greaca veche insemnand un semnal asupra caruia s-a convenit mai inainte. Noaptea si intr-o mare multime, iudeii se temeau ca ar putea sa aresteze o persoana gresita, iar Acela pe care ei cautau sa-L aresteze ar fi putut sa scape. La fel, poate, se temeau de o lupta. Saruta. Un fel obisnuit de salutare in vechime, asa cum in unele parti ale lumii este chiar si astazi (vezi Luca 7,45; Fapte 20,37; 1 Corinteni 16,20; 1 Tesaloniceni 5,26; 1 Petru 5,14; etc.). Fara indoiala era potrivit ca un ucenic sa salute in felul acesta pe invatatorul sau. Vezi Proverbele 27,6. Sa puneti mana pe El. Aceasta ar putea sa lase sa se inteleaga ca Iuda nu avea intentia sa asiste la arestarea propriu-zisa a lui Isus, ca odata cu sarutarea identificatoare el considera implinita partea lui din invoiala si ca el nu ar fi fost considerat raspunzator pentru ceea ce s-ar fi putut intampla dupa punctul acela. Unii au sugerat intelesul “tineti-l teafar”, adica fara a-I face ceva rau. 26:49 Indata, Iuda s-a apropiat de Isus, si I-a zis: Plecaciune, Invatatorule! Si L-a sarutat. L-a sarutat. Gr. kataphileo, aparent o forma intensiva a lui phileo , ,,a saruta”, deci, ,,a saruta cu infocare”. Timpul verbului denota actiune de durata. Comparati expresia, ,,el Il saruta de repetate ori” (DA 696). 26:50 Isus i-a zis: Prietene, ce ai venit sa faci, fa! Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mainile pe Isus, si L-au prins. Prietene. Gr. hetairos, ,,camarad”, ,,partener”, ,,tovaras”. Numai Matei relateaza acest raspuns al lui Isus. Hetairos era uneori folosit pentru a se adresa unei persoane al carei nume era necunoscut. Isus poate a evitat anume folosirea numelui personal al lui Iuda, pentru a atrage atentia la pretinsa prietenie a tradatorului. Ce ai venit sa faci. [,,Pentru ce ai venit?”, KJV; G. Gal.]. Mai curand: ,,De ce esti aici ?” Potrivit cu Luca, Isus l-a intrebat pe Iuda: ,,Cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?” ( Luca 22,48 ). 26:51 Si unul din cei ce erau cu Isus, a intins mana, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea. Unul din cei. [,,Unul din ei”, KJV]. Adica, Petru (Ioan 18,10). Matei, Marcu si Luca nu-l pomenesc pe nume, probabil pentru ca ei scriau pe cand Petru era inca in viata. Poate ca scopul lor era sa il crute pe Petru de rusinea – in prezenta tuturor acelora care ar fi citit relatarea – unei reamintiri directe a acestei fapte pripite. Ioan, scriind la multi ani dupa moartea lui Petru, il mentioneaza. A scos sabia. Petru interpretase gresit cuvintele lui Isus ca insemnand ca El intentionase in realitate ca ucenicii sa foloseasca arme pentru autoaparare (vezi Luca 22,38). Zelul gresit dat aici pe fata de catre Petru reprezinta o avertizare pentru martorii lui Dumnezeu de astazi de a nu trece la actiuni drastice si necugetate pentru promovarea a ceea ce ei, la momentul acela, considera a fi interesele Imparatiei cerului. Robul. [,,Un serv”, KJV]. Ioan, care il cunostea personal pe marele preot (vezi Ioan 18,15), identifica pe serv ca fiind Malhu (v. 10). Malhu se poate sa fi fost unul dintre aceia care ,,au pus mainile pe Isus” (Matei 26,50). I-a taiat urechea. Petru poate intentiona sa taie capul omului. S-ar putea ca o mana nevazuta sa fi abatut lovitura. Numai Luca relateaza vindecarea minunata a urechii taiate (vezi la Luca 22,51). 26:52 Atunci Isus i-a zis: Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Pune-ti sabia la locul ei. [,,Intoarce sabia ta la locul ei”, G. Gal.]. Aceste cuvinte ale lui Isus fac foarte clar faptul ca vorbele Lui de mai inainte (vezi Luca 22,36.38) nu trebuiau sa fie interpretate ca aprobare de a folosi forta la promovarea intereselor Imparatiei Sale. In timpul judecarii Lui, Isus a spus: ,,Daca Imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat” (Ioan 18,36). Numai atunci cand, in mod gresit, crestinii ajung sa creada ca imparatia lui Hristos este din lumea aceasta, recurg la forta pentru apararea a ceea ce ei considera ca fiind interesele ei. Fapta pripita a lui Petru ar fi putut sa fie interpretata de conducatorii iudei ca o dovada ca Isus si ucenicii Lui erau o banda de revolutionari primejdiosi si acuzatia aceasta ar fi putut sa fie folosita cu tarie impotriva Lui ca o dovada valabila ca moartea Lui era in interesul public. Dar, dupa cate se relateaza, nu s-a spus nimic cu privire la acest incident nefericit. Daca nu ar fi avut loc vindecarea instantanee, lucrurile ar fi putut sa fie altfel. Toti cei ce scot sabia. Aceia care recurg la forta, mai curand sau mai tarziu, s-ar putea sa fie la cheremul unor oameni cruzi si fara mila. In plus, intrucat Cerul nu aproba recurgerea la forta, aceia care se recunosc a fi slujitori ai lui Dumnezeu nu pot astepta protectie si ajutor divin cand calca principiile Cerului. Puterea Evangheliei este puterea iubirii. Biruintele castigate prin forta sau prin alte metode viclene sunt, in cel mai bun caz, trecatoare si pana la urma au ca rezultat final o paguba mai mare decat pot sa contrabalanseze castigurile imediate. Cu privire la experienta unei organizatii religioase apostate care a recurs la folosirea sabiei, vezi la Daniel 7,25; Apocalipsa 13,10. 26:53 Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Rog pe Tatal Meu. Isus Se sprijina pe asigurarea iubirii si purtarii de grija a tatalui Sau, adusa Lui de ingerul din cer (vezi Luca 22,43). Prin propria Sa alegere, Isus ingaduie sa fie arestat. El nu este neajutorat; El nu trebuie sa treaca prin aceasta experienta amara decat daca alege sa faca asa. Douasprezece legiuni. Pentru comentariul in legatura cu legiunea romana, vezi la Marcu 5,9. 26:54 Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se intample? Scripturile. Isus probabil gandeste la pasaje din Scriptura ca Psalmii 22 si Isaia 53, care preziceau moartea Lui. 26:55 In clipa aceea, Isus a zis gloatelor: Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru, si invatam norodul in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Talhar. [,,Hot”, KJV]. Gr. lestes, ,,talhar de drumul mare”. O forta ca cea reprezentata de aceasta gloata n-ar fi fost necesara pentru a aresta un simplu ,,hot”. Lestes este redat ,,talhar” si ,,talhari” in Ioan 10,1.8; 18,40; 2 Corinteni 11,26. Conducatorii iudei actionau contra lui Isus ca si cum ar fi fost un om ca Baraba, un ,,ticalos impietrit” (vezi DA 735). Ciomege. Sau, ,,bate”. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru. Isus atrage atentia la faptul ca purtarea lui tagaduieste acuzatia ca El este un ,,ticalos impietrit” care trebuie sa fie prins, pana in cele din urma, cu forta si sila. El nu lucrase in ascuns, ci in vazul oricui (vezi Ioan 18,19-21). El nu adusese nici o scuza la acuzatia ca uneltea in ascuns fie contra autoritatilor iudaice, fie contra celor romane. N-ati pus mana. Faptul ca autoritatile nu facusera nici o incercare de a-L aresta pe Isus public era dovada ca ei nu aveau un motiv temeinic contra Lui. Arestarea secreta dovedea ca ei nu lucrau cu buna credinta si ca stiau ca propriile lor motive erau rele. 26:56 Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca cele scrise prin proroci. Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit. Cele scrise. [,,Scripturile”, KJV]. Ca de pilda Psalmii 22 si Isaia 53. L-au parasit. Isus ceruse ca ucenicii sa nu fie molestati (Ioan 18,8). Preotii si conducatorii fusesera legati printr-o fagaduinta sa nu molesteze pe urmasii lui Isus (DA 741). Ucenicii au ramas cu Isus pana cand a fost clar ca El nu avea intentia de a Se elibera de gloata. Daca El nu rezista, ce nadejde ar fi fost pentru ei? Ei nu erau dispusi sa se supuna la experienta pe care Hristos era pe punctul sa o sufere. Tocmai Petru, ucenicul care fusese cel mai vehement in protestul lui de loialitate (Matei 26,33-35) a propus celorlalti sa se salveze (vezi DA 69 ). 26:57 Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii. L-au dus. [Judecata din timpul noptii inaintea Sinedriului, Matei 26,57-75 = Marcu 14,53-72 = Luca 22,54-65 = Ioan 18,25-27. Comentariu major: Matei. Vezi harta p.225; diagrama p. 233]. Isus a fost arestat la miezul noptii (vezi DA 698, 699, 760). Judecarea Lui a constat din doua faze, cea dintai fiind judecata eclesiastica inaintea autoritatilor religioase iudaice si a doua judecata civila inaintea lui Pilat si a lui Irod. El a fost audiat preliminar de doua ori, odata inaintea lui Ana si a doua oara inaintea lui Ana si a lui Caiafa (cf. 698, 703, 760) si a fost acuzat de doua ori inaintea Sinedriului, intai noaptea si a doua oara ziua (cf. DA 703, 714, 760). El a aparut de doua ori inaintea lui Pilat (cf. DA 723, 760 . Pentru o tratare a scopului fiecaruia dintre stadiile acestea de judecata si condamnare a lui Isus, vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 2. Caiafa. Vezi la Luca 3,2. Caiafa servise ca mare preot cam de la anul 18-36 d.Hr., fiind numit de Valerius Gratus, predecesor al lui Pilat din Pont (Iosif, Antichitati, XVIII, 2.2). Vezi diagramele 3,11, p. 228, 234. Carturarii si Batranii. Sinedriul era alcatuit din membri ai acestor doua grupe si din preoti. Toate cele trei grupe sunt enumerate in pasajul paralel din Marcu (cap. 14,53). Cu privire la carturari, vezi p.55; vezi la Matei 2,4; Marcu 1,22. Adunati. Si anume, pentru judecata lui Isus din timpul noptii cam la ora 3 a.m. Membrii Sinedriului care Ii erau favorabili lui Isus sau cel putin interesati in a-I da un prilej de audiere cinstita, nu fusesera invitati in mod deliberat (vezi la v. 16). 26:58 Petru L-a urmat de departe, pana la curtea marelui preot; apoi a intrat inauntru, si a sezut jos cu aprozii, ca sa vada sfarsitul. Petru L-a urmat Cum a facut si Ioan (vezi Ioan 18,15). Toti ucenicii Il parasisera pe Isus din clipa cand a devenit clar ca El nu va rezista (Matei 26,56). Dar acesti doi barbati si-au recastigat sangele rece, cel putin in oarecare masura si au urmat gloata la palatul marelui preot. Ceilalti erau, pe cat se pare, mai putin indrazneti. De departe. Sau, ,,de la distanta” ( RSV ). Lui Petru i-a lipsit curaj indestulator pentru a lua pozitie pe fata cu Isus, dar s-a dovedit mai curajos, intr-un anumit fel, decat cei mai multi dintre colegii sai ucenici. Curtea [,,Palatul”, KJV]. Gr. aule, ,,curtea” neacoperita a unei case sau a unei alte cladiri. Cuvantul apare adesea in papirusuri in sensul acesta. O astfel de curte era complet inconjurata de cladire sau de un zid. Vezi la v. 71. A intrat inlauntru. Lui Petru i s-a acordat intrare la cererea lui Ioan, care se cunostea cu familia preoteasca (vezi Ioan 18,16). A sezut jos. S-a asezat si el sa se incalzeasca (Ioan 18,25). Sfarsitul. Petru dorea sa stie personal ce a avut loc in cursul judecatii si care avea sa fie verdictul. 26:59 Preotii cei mai de seama, batranii si tot Soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-L poata omori. Preotii cei mai de seama. Probabil marele preot Caiafa, impreuna cu Ana, un ex-mare preot si alti barbati in viata care detinusera aceasta functie la un timp sau altul. Vezi la Luca 3,2; Matei 2,4. Tot Soborul. Adica, cu exceptia membrilor consiliului care-I erau favorabili lui Isus. Acestia fusesera in mod deliberat exclusi de la planul de a pune mana pe Isus si a-L condamna si astfel nu fusesera invitati cu ocazia aceasta (vezi la v.66). ,,Soborul” acesta era Marele Sinedriu, care in mod normal consta din 71 de membri si care, la data aceasta, era organul suprem executiv, legislativ si judecatoresc ( vezi p.67). Cautau. [,,Au cautat”, KJV]. Sau, ,,cautau”. Timpul verbului in textul grec sugereaza ca acesti conducatori au avut o mare dificultate in a gasi felul de martori de care aveau nevoie si ca ei au trebuit sa-i caute. Marturie mincinoasa. Timp de doi ani, Sinedriul a avut spioni care Il urmareau pe Isus, pentru ca tot ce spunea si facea El sa poata fi raportat (vezi DA 213, 699). Dar spionii acestia nu se inapoiasera cu nici o informatie folositoare pentru scopurile rele ale conducatorilor. Pentru raportul unui grup trimis sa Il aresteze pe Isus, vezi Ioan 7,32.45-48. In ce priveste o discutare a aspectelor ilegale ale judecarii Domnului si in ce priveste temerile conducatorilor iudei ca n-ar putea fi in stare sa realizeze condamnarea Lui, vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 2. Sa-L poata omori. [,,Sa-l dea la moarte”, KJV]. Lucrul acesta era deja hotarat. Dar ei nu aveau cap de acuzatie impotriva Lui, oricat le era El de neplacut si, in graba lor, nu avusesera timp sa fabrice unul. Ei nadajduiau sa Il discrediteze pe Isus in ochii concetatenilor Lui dovedind acuzatia de hula si sa-L invinuiasca inaintea romanilor cu acuzatia de razvratire (vezi DA 699). Ei nadajduiau sa rezolve cazul imediat si sa-L dea pe Isus in mainile romanilor, unde, acuzat de rebeliune, nu ar fi avut sansa de scapare prin interventia prietenilor Lui. Iudeii obiectau impotriva sustinerii Lui ca este Fiul lui Dumnezeu, iar romanii, gandeau ei, vor obiecta impotriva Lui ca fiind Imparatul iudeilor. 26:60 Dar n-au gasit nici una, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi, N-au gasit niciuna. Ei n-au fost in stare sa gaseasca martori mincinosi a caror povestiri sa poata fi facute sa concorde. Ei cautasera o dovada pe care sa construiasca o acuzatie, dar stradaniile lor se dovedisera, evident, cu totul zadarnice. Potrivit cu Misna toti martorii trebuiau sa fie confruntati pentru a cerceta acuratetea afirmatiilor lor si acolo unde martorii se contrazic unul pe altul, dovada lor devine nevalabila (Sanhedrin 5.1.2, ed. Soncino a Talmudului, p. 255, 256). Marturia acestor martori mincinosi, pe cat se pare, se prabusea la confruntare. Au venit doi. [,,Doi martori mincinosi”, KJV]. Marturia acestor doi parea sa concorde, si potrivit legii mozaice (Deuteronom 17,6; 19,15) ceea ce au relatat ei a fost luat ca fiind adevarat. Judecatorii – in cazul acesta Sinedriul – erau obligati sa faca orice efort pentru a se asigura ca se face dreptate (Deuteronom 25,1). Ei trebuiau sa confrunte sarguincios martorii pentru a determina daca ceea ce spuneau martorii era adevarat sau nu (Deuteronom 19,16-19). Dar aici oamenii din curtea suprema a lui Israel erau complici cu martorii mincinosi in sperjurul lor, in directa calcare a legii lui Moise (vezi Exod 23,1) si a poruncii a noua a Decalogului (Exod 20,16). Chiar si acesti ultimi doi martori erau de fapt in dezacord (Marcu 14,59) asupra unor puncte esentiale, iar marturia lor era vaga si contradictorie. Totusi, marele preot pretindea ca accepta marturia lor (Matei 26,62), desi stia bine ca Isus nu putea sa fie condamnat pe temeiul ei. Aceasta o da pe fata purtarea lui ulterioara (v. 62, 63). 26:61 si au spus: Acesta a zis: Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile. Acesta [,,Omul acesta”, KJV]. Un fel contemporan de a se referi la Isus. Cuvantul ,,omul” este adaugat. Stric Templul. [,,Distrug Templul”, KJV]. Martorii pare sa se fi referit la o declaratie facuta la inceputul lucrarii lui Isus (vezi Ioan 2,19.21; cf. Matei 24,2; Marcu 13,1.2; Fapte 6,14 . Dar numai scotand declaratia din contextul ei, putea fi facuta sa apara ca un afront pentru Templu. Totusi, in inteles strict, legal, nici aceasta nu Il putea face pe Isus vrednic de moarte. Zidesc in trei zile. Isus Se referea la templul trupului (cf. 1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20) si indeosebi la propria Sa inviere (vezi Ioan 2,19.21). Cu privire la expresia ,,trei zile”, vezi p.248-250. 26:62 Marele preot s-a sculat in picioare, si I-a zis: Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta? Marele preot s-a sculat. Stiind bine ca nu avea un cap de acuzare impotriva lui Isus, a cautat sa pretinda prin galagie ca are unul. 26:63 Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Isus tacea. [,,Ramanea in pace”, KJV]. Sau ,,staruia sa taca”. El a refuzat staruitor sa vorbeasca. Caracteristica aceasta fusese subiectul profetiei timp de peste sapte secole (Isaia 53,7). Te jur. Caiafa a cerut ca Isus sa raspunda sub juramant la intrebarea pusa Lui acum. In ciuda marturiei tuturor martorilor mincinosi, Sinedriul inca nu avea un cap de acuzatie impotriva lui Isus. Caiafa nadajduia sa Il faca pe Isus sa Se acuze El Insusi. Chiar si aceasta era ilegal. Un om nu putea sa fie condamnat pe propria sa marturie (vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 2; vezi la v. 59). Dumnezeul cel viu. Caiafa pretindea ca aduce pe Hristos inaintea barei justitiei lui Dumnezeu. Hristosul. Adica, Mesia (vezi la cap. 1,1). Isus evitase sa ridice o pretentie directa ca este Mesia sau Hristosul, poate in parte datorita faptului ca in fantezia populara Mesia urma sa conduca pe iudei intr-o revolta armata impotriva Romei. Isus interzisese ucenicilor Sai sa ridice pretentia aceasta cu privire la El (cap. 16,20). Aceasta nu era prima data cand intrebarea Ii fusese pusa lui Isus (vezi Ioan 10,24). Fiul lui Dumnezeu. Vezi la Luca 1,35. Isus Se referea de obicei la Sine ca ,,Fiul Omului” (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10). Expresia ,,Fiul Celui Binecuvantat” (Marcu 14,61) este o perifraza folosita de obicei pentru a evita rostirea numelui divin. Vezi Note aditionale la Ioan 1. 26:64 Da, i-a raspuns Isus, sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului. Da,... sunt. [,,Tu ai zis”, KJV; ,,Tu ai zis-o”, G.Gal.]. Echivalent cu ,,Da”. Marcu (cap. 14,62) zice: ,,Da, sunt”. Cand a fost pus sub juramant, Isus nu a refuzat sa marturiseasca; de fapt, aceasta este precis cand a marturisit. Reiese ca instructiunea din Matei 5,34 nu se aplica la juramintele juridice. Aici Isus a dat un exemplu al instructiunii Lui data celor doisprezece, relatata in cap. 10,32. Ba mai mult. [,,Totusi”, KJV]. Gr. plen, ,,mai mult”, sau ,,dar”. Veti vedea. Isus atrage atentia la viitor, cand, ca Judecator al universului, El va apare ca sa dea “fiecaruia dupa fapta lui” (Apocalipsa 22,12). Comparati Apocalipsa 1,7. Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1, Marcu 2,10. Marele preot folosise expresia ,,Fiul lui Dumnezeu”, dar in raspunsul Sau, Isus, ca de obicei, S-a referit la Sine ca ,,Fiul Omului”. Dreapta. Scriitorii mai tarzii vorbesc adesea despre Isus ca fiind la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 2,33; 7,55; Efeseni 1,20; Coloseni 3,1; Evrei 1,3; 8,1; 10,12; 12,2; 1 Petru 3,22). Vezi la Psalmii 16,8; Luca 1,11. Puterii. Aici folosit ca loctiitor al numelui sacru Yahweh (vezi vol. I, p.171, 172). 26:65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui. Si-a rupt hainele. [,,Si-a sfasiat hainele”, KJV]. Si anume, ca un semn de a fi coplesit de o dreapta indignare la presupusa blasfemie a lui Isus (vezi v. 64). Legea mozaica interzicea marelui preot sa-si sfasie hainele (Levitic 10,6; 21,10), motivul fiind ca vesmintele lui reprezentau caracterul desavarsit al lui Isus Hristos (DA 789). In felul acesta Caiafa aparea condamnat chiar in fata legii pe care el poza ca o apara si se descalifica de a servi ca mare preot (DA 708). Totusi, reglementarile rabinice permiteau ca cineva care auzea o hula sa-si rupa hainele (Talmud Mo’ed Katan 26, ed. Soncino, p. 165, 166; cf. Misna, Sanhedrin 7,5, ed. Soncino a Talmudului, p. 378). Hula. Vezi la Marcu 2,7. La iudei era considerata o hula ca un om sa se faca pe sine egal cu Dumnezeu (Ioan 10,29-33) si Caiafa a refuzat sa recunoasca ca Isus din Nazaret ca fiind deosebit de oricare alt om. Daca El ar fi fost doar un om, ar fi fost o hula ca sa ridice pretentia relatata in Matei 26,64. Isus sustinuse sub juramant ca este Mesia si consimtise la titlul “Fiul lui Dumnezeu” (vezi v. 63, 64). Sinedriul stiuse de doi ani ca Isus ridica pretentia aceasta in sensul cel mai inalt (vezi DA 207, 208; Ioan 5,17.18; cf. 10,29-36). 26:66 Ce credeti? Ei au raspuns: Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea. Ce credeti? [,,Ce ganditi?”, KJV]. Caiafa a supus acum decizia votului membrilor prezenti ai Sinedriului. El a cerut verdictul lor ca judecatori care faceau parte din cel mai inalt tribunal din tara. Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea. [,,Este vinovat de moarte”, KJV; G.Gal.]. Moartea era pedeapsa mozaica pentru hula (Levitic 24,15.16). Dar Isus nu hulise, nici in realitate si nici potrivit cu definitia rabinica acceptata (vezi la Matei 26,65). Acesta era un vot ilegal, deoarece fusese luat noaptea (Vezi Note aditionale la sfarsitul capitolului, nota 2). Chiar daca era votat, verdictul nu avea putere in drept decat daca, si numai de cand, era ratificat de romani (vezi DA 698; cf. Iosif, Razboi ii.8.1 [ 117, 118]). Potrivit cu Marcu 14,64 ,,toti L-au osandit sa fie pedepsit cu moartea”. Si anume, toti cei care erau de fata. Nicodim, Iosif din Arimatea si altii cunoscuti ca fiind favorabili lui Isus, sau cel putin ca sunt constiinciosi in dorinta lor ca sa I se faca dreptate, nu fusesera convocati (vezi DA 699). Luca (cap. 23,51) spune in mod specific ca Iosif nu a consimtit la executarea lui Isus. Nicodim, in ocaziile anterioare, impiedicase condamnarea lui Isus (Ioan 7,50.51; cf. DA 539, 699). Conducatorii considerau ca oameni ca Iosif si Nicodim erau inclinati in favoarea lui Hristos. Ei au ales sa uite ca ei insisi erau inclinati contra lui Isus. 26:67 Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii, si L-au palmuit, L-au scuipat in fata. Lucrul acesta il prezisese profetul Isaia (vezi Isaia 50,6). Marcu si Luca adauga ca lui Isus I s-a acoperit fata (Marcu 14,65; Luca 22,64). Jignirea mentionata in Matei 26,67.68 a avut loc dupa incheierea judecatii din timpul noptii, intr-o camera de garda (vezi DA 710) de langa sala in care se intrunise Sinedriul, unde Isus a fost tinut pentru judecata formala din timpul zilei (vezi la v. 57). 26:68 zicand: Hristoase, proroceste-ne cine Te-a lovit? Hristoase. Titlul acesta ei il foloseau intr-un fel ca sa ia in ras raspunsul pe care Isus il daduse la juramantul solemn al marelui preot (v. 63, 64). 26:69 Petru insa sedea afara in curte. O slujnica a venit la el, si i-a zis: Si tu erai cu Isus Galileanul! Petru insa sedea afara. Pentru intrarea lui Petru in curte, vezi la v. 58. El sedea in curtea din afara cladirii in care era tinuta judecata. Potrivit cu Marcu 14,66, curtea era la un nivel mai jos decat podeaua salii consiliului. Curte. [,,Palat”, KJV]. Adica, in curtea palatului (vezi la v. 58). Marcu (cap. 14,67), Luca (cap. 22;55) si Ioan (cap. 18,18.25), mentioneaza faptul ca Petru se incalzea la un foc aprins in curte. O slujnica. Aceasta era portareasa care il lasase pe Petru sa intre (Ioan 18,16.17; DA 710, 711). 26:70 Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, si i-a zis: Nu stiu ce vrei sa zici. S-a lepadat. [,,A tagaduit”, KJV]. Se pare ca Petru uitase cu totul avertismentul dat numai cu cateva ore mai inainte (vezi la v. 31-35). El nadajduia ca nu va fi recunoscut si chiar s-a alaturat multimii in glumele lor obraznice cu privire la Isus (DA 712). Aceasta a fost intaia tagaduire a lui Petru. Raportul arata ca toate trei tagaduirile au fost facute in timpul celei dintai judecari inaintea Sinedriului, care a avut loc intre orele 3 si 5 a.m. Prima lucire a zorilor ar fi devenit vizibila cam pe la 4 in acest anotimp al anului, la latitudinea Ierusalimului, iar rasaritul soarelui ar fi fost pe la 5,30. Nu stiu. Diferitii scriitori ai Evangheliei sunt de acord cu ideea pe care Petru a exprimat-o, dar prezinta raspunsul in diferite forme (Marcu 14,68; Luca 22,57; Ioan 18,17). Vezi Note aditionale la capitolul 3, nota2. 26:71 Cand a iesit in pridvor, l-a vazut o alta slujnica, si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Isus din Nazaret. Pridvor. [,,Portic”, KJV]. Gr. pulon, ,,poarta”, sau ,,portic”. Aici pulon poate se refera la pasajul ce ducea din curte in strada si, astfel, chiar inauntru de poarta. Petru poate se temea ca va fi el insusi arestat daca i s-ar fi descoperit identitatea. Alta slujnica. A doua persoana care l-a identificat pe Petru. 26:72 El s-a lepadat iarasi, cu un juramant, si a zis: Nu cunosc pe omul acesta! El s-a lepadat iarasi cu un juramant. A doua lui tagaduire este mai emfatica decat prima. 26:73 Peste putin, cei ce stateau acolo, s-au apropiat, si au zis lui Petru: Nu mai incape indoiala ca si tu esti unul din oamenii aceia, caci si vorba te da de gol. Peste putin. Potrivit cu Luca 22,59, intre primele doua tagaduiri si a treia a trecut aproximativ o ora. Cei ce stateau acolo. Ioan (cap. 18,26) il identifica pe acuzatorul al treilea al lui Petru ca fiind un serv al marelui preot, o ruda a lui Malhu, a carui ureche fusese taiata de Petru. Petru si-a dat imediat seama de seriozitatea situatiei. Daca ar fi fost identificat ca omul care-l lovise pe Malhu, exista primejdia de a fi tras la judecata ca unul care incercase sa comita un omor. Vorba. Se pare ca se refera la accentul galileean al lui Petru sau la pronuntarea lui galileeana (vezi Marcu 14,70). Dialectul galileean era mai vulgar si mai aspru decat acela al Iudeii si, fara indoiala, populatia Ierusalimului asculta cu condescendenta la vorbirea nerafinata a provincialilor. Pronuntarea galileeana a guturalelor se spune ca nu era atat de catifelata ca aceea a iudeilor. Te da de gol. Un cuvant englez vechi pentru ,,trada”. Textul grec zice literal ,,te face evident”. 26:74 Atunci el a inceput sa se blestem si sa se jure, zicand: Nu cunosc pe omul acesta! In clipa aceea a cantat cocosul. Blesteme. Aceasta era o directa incalcare a principiului vorbirii curate si simple trasat de catre Isus in Predica de pe munte (vezi la cap. 5,33-37). Juramantul fals al lui Petru nu era o garantie a adevarului cuvintelor sale si tocmai contra acestui rau avertizase Hristos. Pentru moment, Petru nu era cu nimic mai bun decat martorii mincinosi care marturiseau contra lui Isus. 26:75 Si Petru si-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: Inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. Si a iesit afara si a plans cu amar. Petru si-a adus aminte. Mult prea evident Petru uitase avertizarile repetate ale lui Isus, spuse intaia data in odaia de sus si din nou pe drumul catre Ghetsemani (vezi la v. 34). Radacina acestei greseli era in propria sa incredere in sine si lauda de sine (v. 35). Acum, prea tarziu, el si-a adus aminte. Inconstient el implinise cuvintele lui Isus. Umilinta si bunavointa de a asculta de sfatul bun sunt adesea cea mai buna ocrotire contra savarsirii unor greseli nechibzuite. A iesit afara. Si anume, din curtea in care intrase cu vreo doua sau trei ore mai inainte. Potrivit cu Luca 22,61, Isus Si-a indreptat privirea in directia lui Petru chiar inainte de plecarea lui grabita. Dupa ce a umblat un timp incoace si incolo fara nici o tinta, Petru s-a aflat in Ghetsemani chiar in locul unde recent Domnul sau zacuse intins la pamant (vezi DA 713). A plans cu amar. Sau, ,,a izbucnit in lacrami”. Daca Petru ar fi fost tot atat de zelos in a tine seama de indemnul lui Isus la ,,veghere si rugaciune” (v. 41) cum era acum la varsarea de lacrimi pentru cuvintele sale de tradare, nu le-ar fi rostit niciodata. Dar, desi fara indoiala, lui Petru i se parea ca totul era pierdut – inclusiv el insusi – iubirea Mantuitorului l-a sustinut si l-a trecut cu bine prin aceasta tragica experienta. La fel poate fi si cu noi. Nici o ora nu este atat de intunecoasa, nici o experienta de intristare si infrangere atat de amara, incat lumina lui Isus sa nu poata da putere si izbanda. Vezi DA 382. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 26 Nota 1 Toti cei patru evanghelisti sunt de acord ca Isus si ucenicii Lui au celebrat Ultima Cina in noaptea care a precedat rastignirea pe cruce, ca El a zacut in mormant in timpul Sabatului, si ca a inviat duminica dimineata devreme. Totusi sinopticii numesc Ultima Cina, din noaptea care a precedat crucificarea, ,,Pastele”, in timp ce, potrivit cu Ioan, iudeii au celebrat cina pascala in noaptea care a urmat dupa crucificare. Afirmatiile lui Ioan si ale sinopticilor par astfel sa fie in conflict. Cei mai multi comentatori critici inlatura acest conflict aparent cu observatia facuta in treacat ca, evident, sau Ioan sau scriitorii sinoptici erau gresiti. Dar aceia care cred in inspiratia Scripturilor, resping o astfel de explicatie si propun, in schimb, una din diferitele solutii posibile ale problemei. Pentru a evalua inteligent aceste solutii este necesar, mai intai, sa revizuim datele biblice si seculare cu privire la data si insemnatatea tipica a Pastelui, cu factorii timp legati de Ultima Cina si crucificare. Timpul Pastelui. Mielul pascal era junghiat tarziu in dupa amiaza lui 14 Nisan, dupa sacrificiul obisnuit de seara si mancat cu paine nedospita, dupa apusul soarelui in aceeasi noapte, in decursul primelor ore ale lui 15 Nisan (Exod 12,6-14.29.33.42.51; 13,3-7; Numeri 9,1-5; 33,3; Deuteronom 16,1-7; Iosif, Antichitati, ii 14.6; iii 10.5; xi 4.8 [ 311, 312; 248, 249; 109; 110 ]; Razboi 4.3.1 [98, 99]; vi 9.3 [423]; Filo De septenario, sec. 18; Misna, Pesahim 5.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 287). 15 Nisan, un sabat ceremonial, marca si inceputul Sarbatorii Azimilor (Exod 12,8.18.34.39; Levitic 23,5.6; Numeri 28,16.17; Deuteronom 16,3.4.8, Antichitati iii 10.5 [249]; cf. ii 15.2 [318]). La 16 Nisan, a doua zi a sarbatorii, era prezentat la Templu snopul de leganat al primelor roade (vezi Levitic 23,10-14; Antichitati, iii 10.5 [250, 251]). Termenul ,,Paste” a fost aplicat originar numai la 14 Nisan, dar pe vremea lui Hristos era uneori folosit si pentru Sarbatoarea Azimilor (Antichitati ii 14.6; xi 4.8; xiv 2.1 [311-313; 109-111; 21]; xvii 9.3; Razboi ii 1.3; v 3.1 [10; 99]. Aparent, la fel, termenul Sarbatoarea Azimilor era folosit pentru a cuprinde Pastele (Luca 22,7; Fapte 12,3.4; cf. cap. 20,6). Tabelele care pretind a da date pentru era crestina, pentru fiecare luna noua pascala, in timpul lucrarii Domnului, nu sunt de un real ajutor in problema aceasta, deoarece toate aceste tabele sunt bazate pe metode iudaice moderne de calculare a timpului Pastelui. Nu se stie astazi cum coordonau iudeii de pe vremea lui Hristos calendarul lor lunar cu anul solar, cu toate presupusele afirmatii savante contrarii. Deci, este imposibil de determinat cu certitudine absoluta ziua saptamanii sau chiar, totdeauna, luna in care a cazut Pastele vreunui an din timpul lucrarii Domnului. Pentru o discutare a acestei probleme, vezi vol. II, p. 100-105; vol. V, p. 250-264. O pervertire demna de luat in seama a datelor biblice cu privire la timpul Ultimei Cine este teoria crucificarii in ziua de miercuri, care sustine: 1) ca data erei crestine a lunii pline pascale a anului crucificarii poate fi determinata cu absoluta exactitate (vezi p. 258), 2) ca expresia idiomatica ebraica ,,trei zile si trei nopti” arata o perioada de 72 de ore intregi (vezi vol. I, p.182; vol. II, p.136, 137; vol. V, p. 248-251) si 3) ca textul grec din Matei 28,1 (vezi comentariul acolo), atribuie invierea in Sabat dupa-amiaza. Teoria aceasta nu poarta semnele stiintei temeinice si este cu totul in contradictie cu intelesurile biblice ale termenilor. De aceea nu rezista. Unii au sustinut ca expresia “seara”, din Exod 12,6, literal ,,intre cele doua seri”, denota momentul apunerii soarelui cu care se incepe 14 Nisan sau perioada dintre apus si intuneric. Desi unii comentatori moderni au adoptat teoria aceasta, o cercetare atenta a altor pasaje biblice, a scrierilor lui Iosif si ale lui Filo si a tratatului Pesahim (vezi Misna, Pesahim 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 243; 5.1.10. ed Soncino a Talmudului, p. 287-, 325, Talmud Pesahim 58a, ed. Soncino, p. 287-290; si alte referiri citate mai sus) nu ofera nici o dovada clara in sprijinul ei. Vezi p.265. Semnificatia tipica a Pastelui – Mielul pascal Il preinchipuia pe Hristos, ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii” (Ioan 1,29), ,,Hristos Pastele nostru”, care trebuia sa fie ,,jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). La fel, snopul de leganat al Sarbatorii Azimilor preinchipuia pe ,,Hristos... inviat din morti, parga celor adormiti” (1 Corinteni 15,20.23). Ultima Cina si rastignirea – Urmatoarele afirmatii cronologice par sa fie sau explicite sau implicite in naratiunea Evangheliei si sunt oarecum general acceptate de catre cercetatorii Bibliei. Solutii propuse ale problemei – In lumina celor de mai inainte, sa examinam timpul Pastelui in anul crucificarii. Comentatorii conservatori au cautat in general sa rezolve problema pe temeiul uneia dintre cele patru presupuneri urmatoare: d. Ca pe vremea lui Hristos, deosebiri sectare cu privire la calcularea calendaristica, cu privire la faptul daca 14 si 16 Nisan trebuiau sa fie corelate cu anumite zile ale saptamanii, dusese, in practica, la o celebrare a Pastelui in doua zile succesive, adica, o dubla celebrare. Potrivit cu presupunerea aceasta, o partida religioasa (Fariseii si alti conservatori) ar fi considerat ca 14 Nisan cadea joia in anul rastignirii, iar cealalta (Saducheii Boethusiani si alti liberali) ca ea cadea vinerea. In felul acesta Hristos si ucenicii au celebrat probabil Pastele cu intaia grupa – ,,Pastele” sinopticilor – iar conducatorii iudei l-au celebrat noaptea urmatoare – ,,Pastele” lui Ioan. Presupunerea aceasta difera de cea precedenta prin aceea ca nici Hristos, nici ucenicii nu erau singuri in celebrarea din partea lor a Pastelui. In ce priveste o tratare a mai detailata au fost facute incercari de a armoniza afirmatiile lui Ioan si ale sinopticilor cu privire la timpul Ultimei Cine in legatura cu Pastele, cititorul este indrumat de urmatoarele: Grace Amadon, ,,Calendaristica iudaica veche”, Jurnal de literatura biblica, vol. 61, partea 4, 1942, p.227-280; CK Barrett, Evanghelia Dupa Sf. Ioan, p. 39-41; J.H.Bernard, Comentariu critic international la Sf. Ioan, vol.1, p.cvi-cviii; D. Chwolson, Ultima masa pascala a lui Hristos si ziua mortii Lui; Enciclopedia biblica internationala standard, art. “Cronologia Noului Testament”; J.K.Klausner, Isus din Nazaret, tr. Herbert Danielby, p. 326-329; AT Robertson, Tablouri verbale in Noul Testament, la Matei 26,17; Ioan 18,28; H.L.Strack si Paul Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol.2, p.812, 813. (Vezi note bibliografice la p. 82, 102, 265). In ce priveste o tratare deplina a problemelor calendaristice implicate, vezi p. 248-264. Aprecierea solutiilor propuse – Aceste patru solutii propuse pot fi apreciate dupa cum urmeaza: lui Hristos. 2) Exprimarea cea mai naturala si mai evidenta a acestor pasaje in contextul lor (vezi referirile expuse la p. 534, paragraful e indreapta atentia la concluzia ca scriitorii sinoptici vorbesc consistent si de repetate ori despre Ultima Cina ca fiind ,,Pastele. 3) Atat comentariul lui Marcu (cap. 14,12), cat si a lui Luca (cap. 22,7), ca si ziua care a precedat Ultima Cina a fost ,,ziua intaia a Azimilor, cand ei junghiau Pastele” (vezi Marcu 14,12), ar parea sa inlature orice posibilitate ca ,,Pastele” sinopticilor n-ar fi putut sa fie decat o adevarata masa pascala (cf. DA 642, 646, 652, 653; EW 165; GC 39 ). Se pare ca ucenicii au lua ca de la sine inteles ca joia era ziua de pregatire pentru Paste, adica, ziua in care mielul pascal trebuia sa fie junghiat si fript (vezi p. 533). batoririi Azimilor. Dar, desi se poate admite ca Ioan s-ar fi putut sa foloseasca cuvantul ,,Paste” in acest sens adaptat (vezi udecarea si executarea lui Isus imediat, inainte de sarbatoare, pentru a evita amanarea cazului pana dupa sarbatoare, ar parea sa inlature orice posibilitate ca sarbatoarea deja incepuse (Matei 21,3-5; Marcu 14,1.2; cf. DA 703). 4 ) Legea iudaica, asa cum a fost mai tarziu codificata in Misna si Talmud, interzicea judecarea intr-o zi de sarbatoare a unui caz care cerea pedeapsa cu moartea ( Misna, Bezah 5.2, ed. Soncino a Talmudului, p. 185; Sanhedrin 4.1; ed. Soncino a Talmudului, p. 185 ), sau cumparaturi, ca de exemplu aceea de panza de infasurat si poate si de mirodenii pentru imbalsamarea trupului lui Isus (Marcu 15,46; Luca 23,56; totusi, vezi Misna, Shabbath 23.5, ed. Soncino a Talmudului, p. 771). Calcarea acestor reglementari – daca erau in vigoarea in vremurile anterioare, asa cum pare probabil si daca, intr-adevar, se tinea seama de ele, lucru care totusi nu poate fi stabilit (vezi nota2) – ar parea sa excluda posibilitatea ca arestarea, judecarea si crucificarea sa fi avut loc la 15 Nisan, ziua intaia a Sarbatorii Azimilor si un sabat ceremonial. 5) Pregatiri pentru imbalsamarea trupului lui Isus (Luca 23,54 la 24,1), asa cum au facut femeile in ziua crucificarii, erau considerate munca, si ca atare, ar parea necorespunzatoare chiar pentru un sabat ceremonial (Levitic 23,7; totusi, vezi Misna, Sabbath 23.5, ed. Soncino a Talmudului. p.771). La apusul zilei crucificarii, femeile ,,in ziua Sabatului, s-au odihnit dupa lege” (Luca 23,56), evident o referire la Sabatul poruncii a patra. 6) Daca, asa cum presupune punctul acesta de vedere, invierea a avut loc la 17 Nisan, sau a treia zi. Dar jertfirea primelor roade, un simbol al invierii Domnului, avea loc in ziua a doua, sau 16 Nisan (vezi Levitic 23,10-14;1 Corinteni 15,20.23; cf. GC 399; DA 785, 786). Deci, in acord cu punctul acesta de vedere, invierea nu a avut loc la data ceruta de simbolul ceremonial al snopului leganat. 7) In literatura iudaica, ,,pregatirea Pastelui” (Ioan 19,14) este aplicata consistent la 14 Nisan si nu la 15 Nisan, asa cum ar cere punctul acesta de vedere (vezi Misna Pesahim 4.1.5,6, ed. Soncino a Talmudului, p. 243, 268, 271). 8) ,,Pastele era tinut [de iudei in general] asa cum fusese de secole [cu alte cuvinte, in decursul primelor ore ale lui Nisan 15 (vezi p. 533), in timp ce Acela catre care el arata, fusese ucis de maini nelegiuite [tarziu in 14 Nisan] si zacea in mormantul lui Iosif” (DA 774; cf. GC 399). c. Punctul de vedere ca Ultima Cina, desi o adevarata masa pascala, a avut loc cu 24 de ore mai inainte de timpul cand iudeii, in general o celebrau, admite ca o astfel de practica era cu putinta. Punctul acesta de vedere, spre deosebire de cel precedent, ia in consideratie faptul ca crucificarea a avut loc ca implinire a simbolului procurat de junghierea mielului pascal la 14 Nisan. Era, dupa cum se stie, imposibil pentru Hristos sa manance mielul pascal la timpul obisnuit si, in acelasi timp, El Insusi ca adevaratul Miel pascal, sa fie ucis la timpul obisnuit pentru junghierea mieilor pascali. Ar parea mai important ca moartea Lui sa se sincronizeze cu moartea mieilor pascali decat mancarea din partea Lui a Pastelui sa se sincronizeze cu timpul oficial pentru mancarea acelei mese (p. 533, 534; GC 399). In acord cu aceasta, mancarea din partea Lui a Pastelui ar avea loc mai devreme decat timpul regulat stabilit pentru el, daca tipurile junghierii mielului si aducerea primelor roade urmau sa fie implinite “nu numai in ce priveste evenimentul dar si in ce priveste timpul” (GC 399). Totusi, si vederea aceasta are de intimpinat dificultati. Este dificil de a vedea cum Isus si ucenicii, ca singurele exceptii la regula , ar fi putut sa fi celebrat Pastele cu o zi mai inainte de timpul obisnuit. Notati ca: 1) Nu exista nici o dovada istorica despre cineva care sa fi mancat candva Pastele mai devreme. Mieii pascali trebuiau sa fie junghiati la Templu (Misna, Pesahim 5.5-7, ed. Soncino a Talmudului, p. 323, 324) la un timp specificat (vezi p. 533) si, in consecinta, pe cat ne este relatat, nu era nici o prevedere pentru junghierea lor la vreun alt timp decat tarziu in dupa amiaza lui 14 Nisan (in ce priveste o exceptie, vezi Numeri 9,6-11). 2) Pe cat se pare, ucenicii au recunoscut joia ca ziua in care trebuia sa se faca pregatirile pentru Paste, in anul crucificarii (vezi Matei 26,17; Luca 22,7) si parea sa ia ca de la sine inteles ca joi noaptea era timpul corespunzator pentru a manca cina pascala. Nu suntem informati daca subiectul fusese discutat si Isus ii informase ca timpul celebrarii urma sa fie o exceptie si sa vina joia in loc de vineri noaptea, sau daca ei considerau ca joi noaptea era un timp normal pentru celebrare. Scriitorii sinoptici tac cu privire la ceva ce ar fi in afara de lucrurile obisnuite cu privire la mancarea Pastelui joi noaptea de catre Isus si ucenici. d ) Punctul de vedere ca a fost o dubla celebrare a Pastelui este bazat pe una sau alta dintre diferitele ipoteze. Cea care este poate cea mai plauzibila dintre aceste ipoteze sustine ca ,,Pastele” sinopticelor era cel celebrat de Farisei si de alti iudei conservatori, in timp ce acela al lui Ioan era cel tinut de Saducheii Boethusiani mai liberali si de altii care simpatizau cu interpretarea lor a Scripturii (Saducheii Boethusiani din timpul lui Hristos sunt cunoscuti pentru a fi sustinut ca ,,Sabatul” din Levitic 23,11 se referea la un Sabat saptamanal si nu la un sabat ceremonial. Aceia care prezinta punctul acesta de vedere presupun ca intr-un an ca anul 31 d.Hr., cand, zic ei, 16 Nisan ar fi cazut in Sabatul saptamanal, Saducheii ar fi pledat pentru ajustarea calendarului lunar iudaic pentru a face ca 16 Nisan sa cada in ziua intaia a saptamanii. Aceasta ar fi putut, se admite, sa fi dat nastere la o dubla sarbatoare a Pastelui, dar nu exista nici o dovada ca, in practica reala, s-a facut vreodata asa. Totusi, prin aceea ca face ,,Pastele” sinopticilor si pe acela din Ioan sa fie amandoua ocazii valabile pentru celebrarea Pastelui, teoria aceasta ofera o solutie posibila a afirmatiilor aparent contradictorii ale diferitilor scriitori ai Evangheliei. Concluzii – Avem aici inca un caz cand necunoasterea noastra prezenta a practicilor iudaice din vechime pare sa fie cauza incapacitatii noastre de a armoniza clar afirmatiile care par sa se contrazica cu ale lui Ioan si ale sinopticilor. Totusi, pe temeiul tuturor dovezilor disponibile, dar fara a adopta nici una dintre aceste patru explicatii propuse, comentariul acesta sugereaza posibilitatea urmatoarei succesiuni a evenimentelor legate de Ultima Cina, crucificare si Paste: c. Ca Isus a murit pe cruce cam pe la timpul sacrificiului de seara si junghierea mieilor pascali, vinerea, 14 Nisan. d. Ca, in anul crucificarii, celebrarea oficiala a Pastelui venea vineri noaptea, dupa crucificare. prin ,,Hristos Pastele nostru” care ,,a fost jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). Nota 2 Conducatorii natiunii deja ajunsesera la decizia cu privire la ceea ce sa faca cu Isus; tot ce le lipsea acum era dovada plauzibila cu care sa justifice actiunea lor. Ei hotarasera pe deplin sa-L osandeasca la moarte, dar nu stiau cum sa faca aceasta si totusi sa pastreze aparentele legalitatii. Cand consiliul s-a intrunit, conducatorii erau intr-o stare incordata, temandu-se ca planul lor lipsit de scrupule ar putea sa dea gres. Ei se temeau: 1) ca poporul, care lua tot mai mult partea lui Isus in opozitie cu ei (vezi Ioan 12,19), ar putea incerca sa-L salveze; 2) ca amanarea rezolvarii cazului, mai ales amanarea judecarii pana dupa vremea Pastelui, ar putea da nastere la o reactie publica in favoarea Lui, careia ei nu i-ar fi putut rezista; 3) ca unii din propriile lor randuri ar fi putut vorbi in apararea Lui, ca la ocaziile precedente (vezi la Matei 26,66) si sa ceara sa se faca dreptate; 4) ca in ciuda tuturor eforturilor lor, ar fi putut da gres in intentia lor de a-L condamna pe Isus; 5) ca Caiafa n-ar fi fost in stare sa duca procesul la sfarsit; 6) ca s-ar fi putut face o incercare de a examina natura minunilor lui Isus in Sabat; 7) ca Isus ar fi putut trezi prejudecatile in conflict ale Fariseilor si ale Saducheilor, si sa dezbine astfel consiliul, asa cum a procedat Pavel la o ocazie de mai tarziu (Fapte 23,6-10), facand in felul acesta cu neputinta sa se ia o hotarare; 8) ca Isus ar fi putut sa dea la iveala unele fapte neplacute in privinta vietii lor personale, cum si cu privire la mijloacele ilegale pe care le foloseau impotriva Lui. Pe masura ce procesul inainta, Isus le-a dat si motiv sa stea in teama de moarte cu privire la marea zi finala a judecatii. Vezi DA 698-708. Doi pasi fundamentali erau necesari pentru a condamna si executa pe Isus: 1) judecarea religioasa inaintea Sinedriului (vezi la v. 57) pentru ca decizia contra Lui sa poata aparea ca justificata pe temeiul legii iudaice, si 2) judecarea civila inaintea lui Pilat (vezi la v. 57) pentru a obtine aprobarea romana pentru executarea sentintei de moarte. Acuzatia adusa impotriva lui Isus inaintea Sinedriului, pe temeiul careia a fost condamnat la moarte, era blasfemia, mai ales pretentia Lui ca era Fiul lui Dumnezeu. Acuzatia adusa impotriva Lui inaintea autoritatilor romane era aceea de razvratire si nesupunere. Erau cu totul sapte trepte in judecata (DA 760), patru dintre acestea fiind inaintea autoritarilor religioase si trei inaintea autoritatilor civile. Scopul, natura si rezultatul fiecareia dintre aceste sapte audieri si judecati erau, dupa cum urmeaza: 1. 1. Audierea preliminara inaintea lui Ana. (Vezi la Ioan 18,13-24; cf. DA 698-703). Ana (vezi la Luca 3,2) fusese mare preot de la anul 7-14 d.Hr. El era onorat si respectat ca cel mai varstnic barbat de stat al natiunii, si ,,sfatul lui era cautat si pus in practica ca si cum ar fi fost glasul lui Dumnezeu” (DA 698). Din cauza popularitatii Lui Isus intre oameni, era considerat necesar sa se pastreze aparenta legalitatii in procedarea cu El. Sinedriul deja hotarase sa-L inlature pe Isus (Ioan 5;16.18; 7,19; 8,37.40; 11,53; cf. Matei 12;14; Marcu 3,6; Ioan 10,31.39), dar, dupa doi ani de stradanie de a statornici un cap de acuzatie impotriva Lui (vezi DA 213; 699), ei inca nu fusesera in stare sa formuleze un plan pe temeiul caruia sa poata sa-si realizeze scopul. Era deci considerat potrivit ca Ana sa conduca o examinare personala a lui Isus pentru a obtine, daca era cu putinta, acuzatii care puteau fi ridicate impotriva Lui. Aceasta audiere preliminara a avut loc aproximativ intre orele 1 si 2 vineri dimineata. Ana a dat cu totul gres si a fost adus cu totul la tacere de logica incisiva a raspunsului lui Isus (Ioan 18,23; DA 700). 2. 2. Audiere preliminara inaintea lui Ana si a lui Caiafa. (Vezi DA 703, 760). Dupa ce L-au arestat pe Isus, Ana si Caiafa au convocat un grup selectionat cu grija din membri ai Sinedriului (vezi la v. 59) pentru o sesiune imediata, in nadejdea osandirii lui Isus inainte ca prietenii Lui sa fi putut vorbi in favoarea Lui si inainte ca influenta opiniei publice sa se poata opune deciziei lor de a-L inlatura. Potrivit cu Hristos Lumina lumii ( p. 708), Ana si Caiafa au facut o a doua incercare de a scoate dovezi incriminatorii de la Isus care ar fi putut fi folosite la judecata, in timp ce membrii alesi ai Sinedriului se adunau, dar nu au avut nici un succes. Ca mare preot, Caifa era presedinte din oficiu al Sinedriului si urma deci sa prezideze la judecata, dar lipsa lui relativa de experienta (vezi DA 698) a trezit temeri ca el nu ar fi putut fi in stare sa impinga acuzatia pana la luarea unei decizii. Scriitorii Evangheliei nu mentioneaza aceasta a doua audiere preliminara, neoficiala, fata de prima judecare inaintea Sinedriului, care a avut loc intre orele 2 si 3 a.m. (vezi DA 703). 3. 3. Judecata din timpul noptii inaintea Sinedriului. (Vezi la cap. 26,57-75; cf. DA 703-714). Potrivit cu legea iudaica, curtea trebuia sa judece in cazuri de pedepse capitale in cursul zilei. Misna enunta regula in felul acesta: “Procesele civile sunt judecate ziua si terminate noaptea. Dar acuzatiile capitale trebuie sa fie judecate ziua si terminate ziua” (Sanhedrin 32 [p. 200] ). Conducatorii se temeau de o incercare de a-L salva pe Isus daca ramanea mai departe arestatul lor. Ei isi aduceau aminte ca incercari anterioare de a-L inlatura pe Isus fusesera dejucate de anumiti membri (vezi la v. 66). De aceea ei s-au hotarat sa rezolve cazul si sa Il predea pe Isus romanilor, inainte ca cineva sa aiba prilej sa vorbeasca in apararea Lui. Judecarea a avut loc aproximativ intre orele 3 si 4 dimineata. In acest anotimp al anului, zorii se ivesc pe la ora 4, la latitudinea Ierusalimului si soarele rasare pe la 5,30 timpul local. Judecata aceasta a avut ca rezultat un verdict unanim de moarte (vezi la v. 66), dar verdictul trebuia sa fie afirmat la lumina zilei pentru a fi legal (vezi enuntarea din Sanhedrin, 32 a de mai sus). 4. 4. Judecata din timpul zilei inaintea Sinedriului. (Vezi la Luca 22;66-71; cf. DA 714, 715).Legea iudaica interzicea tinerea de judecati noaptea in cazuri in care pedeapsa ar fi putut fi moartea, si nici nu putea fi dat, in nici un caz, un verdict in cazurile de pedeapsa cu moartea (vezi la nota 3). In acord cu aceasta, decizia Sinedriului la care se ajunsese cu unanimitate trebuia, pentru a pastra un aspect de legalitate, sa fie reafirmata la lumina zilei. Lucrul acesta l-a facut Sinedriul cand s-au adunat din nou, la scurt timp dupa rasaritul soarelui. Ei L-au condamnat pe Isus ca fiind vrednic de moarte si au cazut de acord sa-L predea autoritarilor romane pentru executare. 5. 5. Intaia judecare inaintea lui Pilat. (Vezi la Luca 23;1-5; Ioan 18,28-38; cf. DA 723-728).Pilat a fost trezit devreme dimineata, aproximativ la ora 6 sau la scurt timp dupa aceea. In timpul cercetarii sale, el a facut cunostinta cu probele procesului si a ajuns sa fie convins de nevinovatia lui Isus. Daca nu ar fi fost vrajmasia vadita a iudeilor, el L-ar fi eliberat. Afland ca Isus era din Galileea, L-a trimis la Irod Antipa, care la vremea aceea era la Ierusalim, venit probabil ca sa participe la Paste. 1. 6. Audierea inaintea lui Irod Antipa. (Vezi la Luca 23,6-12; cf. DA 728-731). Desi arestarea avusese loc la Ierusalim, Isus era galileean, si Irod Antipa, un rege roman marioneta al Galileei si Pereei (vezi la Luca 3,1.2), putea sa cerceteze cazul si sa dea sentinta. El era convins ca Isus era nevinovat si mai intai avea de gand sa-L elibereze, dar a refuzat sa dea sentinta, si L-a trimis inapoi la Pilat. Aceasta audiere a avut loc aproximativ la ora 7, vineri dimineata. 2. 7. A doua judecare inaintea lui Pilat. (Vezi la Matei 27,15-31; Ioan 18,39 la 19,16; cf. DA 731-740). Guvernatorul roman al Iudeei si Samariei a cautat diverse mijloace ca sa Il elibereze pe Isus, dar in zadar. Cand iudeii au amenintat ca vor prezenta felul lui de purtare in proces la autoritatile din Roma, Pilat a capitulat la cererea lor ca sa-L crucifice pe Isus. Judecata aceasta a inceput probabil pe la ora 8 a.m. si s-a terminat inainte de ora 9 a.m. (Marcu 15,25). Diferite aspecte ale procedurii juridice contra lui Hristos erau in contradictie cu legea iudaica, asa cum a fost mai tarziu codificata in Misna, o colectie de traditii orale iudaice de pana la sfarsitul secolului al II-lea d.Hr. Anumite sectiuni ale colectiei reflectau o traditie ulterioara vremii lui Isus. Dar in masura in care diferite legi erau deja in vigoare pe vremea lui Isus, calcarea lor reprezinta o pervertire a dreptatii in modul in care a fost condus procesul Lui. In cele ce urmeaza, este redata o lista partiala de legi judecatoresti misnaice: 1. 1. Acuzatiile care implica o pedeapsa cu moartea, trebuiau sa fie judecate in timpul zilei (Sanhedrin 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 200; vezi DA 710). Aceasta corespundea si pentru cazurile civile. 2. 2. Verdictul in cazurile care cereau pedeapsa capitala trebuia sa fie dat in timpul zilei. ,,Acuzatiile capitale trebuiau sa fie judecate in timpul zilei si sa fie hotarate in timpul zilei” (Sanhedrin 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p.200). 3. 3. Un verdict nefavorabil Intr-un caz care cerea pedeapsa capitala trebuia sa fie amanat pana ziua dupa ce fusesera ascultate toate dovezile. ,,Acuzatiile care cereau pedeapsa capitala trebuiau decise in aceeasi zi daca era un verdict favorabil, dar numai a doua zi daca era un verdict nefavorabil” ( ibid ). 4. 4. Pentru ca un verdict nefavorabil intr-un proces care cerea pedeapsa cu moartea trebuia sa fie amanat pana in ziua dupa ce se termina audierea, un astfel de proces nu putea fi tinut vinerea sau intr-o zi care preceda o sarbatoare religioasa. De aceea nu se tin Judecati in ajunul unui Sabat sau unei Sarbatori” ( ibid. ) 5. 5. Martorii care aduceau marturie contradictorie urmau sa fie descalificati si marturia lor respinsa. Daca martorii “se contrazic unul pe altul … dovada lor este neavenita” (ibid. 5.2 [p. 256]). 6. 6. Acuzatia de blasfemie, pe temeiul careia Caifa cerea pedeapsa cu moartea (v. 65, 66) era nevalabila. In acord cu ibid 7.5 (p. 378). ,,Hulitorul este pedepsit numai daca rosteste Numele [divin]” insusi, care este Yahweh (Iehova) si pedeapsa pentru blasfemie era moartea prin spanzurare (ibid 6.4) [p. 30 ] sau uciderea cu pietre (ibid. 7.4 [p. 359]). Isus nu a folosit numele sacru al lui Dumnezeu (vezi la v. 64 – [,,Tu zici !”]) 7. 7. Cel putin in cazul unui om condamnat la uciderea cu pietre, trebuia sa se dea orice prilej martorilor sa depuna marturie in favoarea lui: “Un om este asezat la usa curtii de judecata cu un steag de semnalizare in mana si un calaret era stationat la o oarecare distanta in raza lui de vedere si atunci, daca cineva zice: ,,Am ceva [in plus] de spus in favoarea lui”, el [semnalizatorul] flutura steagul si calaretul alerga si-i opreste. Si chiar daca el insusi zice: ,,Am ceva de prezentat in favoarea mea”, el este adus inapoi, chiar de patru sau de cinci ori, cu conditia insa ca sa fie ceva esential in sustinerea lui. Daca atunci ei il gasesc nevinovat, il reabiliteaza, dar daca nu, el este dus mai departe sa fie ucis cu pietre. Si un crainic il precede [strigand: cutare si cutare, fiul lui cutare si cutare, este dus sa fie ucis cu pietre pentru ca a savarsit cutare si cutare fapta rea, si cutare si cutare sunt martorii lui. Oricine stie ceva in favoarea lui, sa vina si sa spuna” (ibid. 6.1) [p. 275, 281]). Evident aceste prevederi au fost trecute cu vederea cu prilejul procesului lui Isus. Nu exista scuza pentru faptul ca nu au fost invitati martori ai apararii. Alte incalcari ale codului penal iudaic la procesul lui Isus au fost: 1. Judecarea inaintea unui grup de judecatori selectionati din cauza prejudecatii lor contra acuzatului, cu excluderea deliberata a membrilor favorabili Lui (cf. DA 699, 710). 2. A fost tratat ca un criminal condamnat inainte de a fi fost judecat legal si gasit vinovat (cf. DA 703, 710). In acord cu legea iudaica, un om era considerat nevinovat pana cand era dovedit vinovat (vezi DA 699). ,,Procese civile pot fi deschise fie pentru achitare, fie pentru condamnare; acuzatiile care cereau pedeapsa cu moartea trebuiau sa fie deschise pentru achitare si nu pentru condamnare” (Sanhedrin 4.1 [p. 199]). 3. Sentinta de moarte intemeiata pe propria Sa marturie (vezi DA 715). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 DA 557, 716 6-13 DA 557-568 7-9 EW 165, 268 7-10 4T 551 8 DA 565, 720; 5T 268 8-12 DA 560 11 PP 535 ; 3T 391; WM 17 12-14 DA 563 13 4T 551 14-16 CS 139; DA 716; EW 166 15 DA 564; EW 268 ; 4T 41 20-29 DA 652-661 21 DA 720; 4T 41 21-25 DA 654 28-29 DA 653; 659 27, 28 MH 333 29 DA 149 30 DA 672 31 DA 673, 688, 743; EW 166 32 DA 674 33 DA 811; EW 166, 169 35 2T 204 36-56 DA 685-697 37, 38 AA 539; DA 686 38 DA 685 38, 39 2T 206 38-41 2T 204 39 CH 374; DA 687, 759; GW 218; MH 230; 9T 102 40 DA 688; EW 167 41 CT 412; DA 688, 713; FE 349; MYP 265; 4T 124; 5T 485 42 DA 690, 693, 753 42, 43 2T 205 45 DA 694; 2T 205 46 DA 694 47 EW 167 48 DA 695, 721 49 GC 263 49 -54 DA 696 51-54 EW 168 55, 56 DA 697 56 EW 168 57–75 DA 698-715 58 EW 169 63 DA 706 63, 64 MB 67; 1T 203 64 DA 707, 710; GC 643 65, 66 DA 708 67 EW 169, 170 67, 68 DA 715 69-75 AA 62, 516, 537; EW 169; 5T 427 71-74 DA 711 72 DA 712 75 DA 713 ______________________ |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: