2:1 Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudea, in zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din Rasarit la Ierusalim,
Dupa ce s-a nascut Isus. [Vizita magilor, Matei 2,1-12; vezi harta p. 215; diagramele de la p. 227]. Matei mentioneaza numai pe scurt faptul nasterii lui Isus (cap. 1,25) si omite diferite incidente legate de acel eveniment care sunt relatate in Luca 1,26–2,40. Intrucat Matei pune accent asupra lui Isus ca Mesia din profetia VT, el procedeaza la demonstrarea faptului ca Isus a implinit, de fapt, toate acele profetii (vezi la cap.1,22). El pare sa mentioneze, ca introducere, mai ales incidente legate de copilaria lui Isus care erau cuprinse in profetie si acelea care aratau spre regalitatea lui Mesia (vezi 1,1.6.17.23; 2,2.6.15.17.18.23). Pe de alta parte Luca, scriind mai mult pentru Neamuri (vezi la cap. 1,3), accentueaza ca Isus, Fiul lui Dumnezeu (v. 32,35,76), a crescut si a trait ca om printre oameni pentru ca sa poata fi Mantuitorul tuturor oamenilor (cap. 2,10.14.31.32).
Pentru scopurile acestui comentariu nasterea lui Isus este asezata ipotetic in toamna anului 5 i.Hr. (vezi p. 240; diagramele de la p. 227).
Betleemul. Literal, ,,Casa painii”. Numele ei mai timpuriu Efrat (Geneza 48,7) sau Efrata (Mica 5,2), inseamna ,,rodnicie” (vezi la Geneza 35,19). Regiunea Betleemului, dealurile si vaile ei acoperite cu vii, smochini, livezi de maslini si grane, era probabil in parte granarul Iudeii. Imprejurimile acestea erau pline de amintiri pentru poporul iudeu pe vremea lui Hristos, cum sunt si pentru crestinii de azi. Tocmai in partile acestea Rut a strans spice in ogoarele lui Boaz (Rut 2-4) si David pastorise turmele tatalui sau (1 Samuel 16,1.11; 17,15). De asemenea, aici Samuel l-a uns pe regele David (1 Samuel 16,13). Pentru informatii in plus cu privire la Betleem vezi la Geneza 35,19; Rut 3,3 si 4,1. Vezi harta in culori din fata p. 321.
Din Iudea. Pentru a deosebi Betleemul ,,din Iudea” de Betleemul din Galileea, un targ cam la sapte mile spre nord-vest de Nazaret (Iosua 19,15).
Irod. Adica, Irod cel Mare (vezi p. 39-42).
Magi. [,,Intelepti”, KJV]. Gr. magoi, care denumea barbati din diferite clase culte. Cuvantul nostru ,,magicieni” vine de la aceasta radacina. Dar acesti ,,intelepti” nu erau magicieni in sensul modern al prestigidatorilor. Ei erau de neam nobil, educati, bogati si influenti. Ei erau filozofii, sfetnicii regatului, invatati in toata intelepciunea Rasaritului antic. ,,Inteleptii” care au venit sa caute pe pruncul Hristos nu erau idolatri; ei erau oameni cinstiti, integri (DA 59,61).
Ei studiasera Scripturile ebraice si gasisera acolo o clara transcriere a adevarului. Indeosebi profetiile mesianice ale VT le-au atras atentia si intre acestea au gasit cuvintele lui Balaam: ,,O stea rasare din Iacob” (Numeri 24,17). Ei probabil mai cunosteau si intelegeau profetiile cu privire la timp ale lui Daniel (Daniel 9,25.26) si ajunsesera la concluzia ca venirea lui Mesia era aproape. Vezi
p. 61,62.
In noaptea nasterii lui Hristos s-a aratat pe cer o lumina misterioasa, care a devenit o stea luminoasa ce a persistat pe cerurile apusene (DA 60). Impresionati de importanta ei, inteleptii s-au indreptat din nou la sulurile sacre. Cand au cautat sa inteleaga sensul scrierilor sfinte, au fost instruiti in vise sa mearga sa-L caute pe Mesia. Ca si Avraam, ei n-au stiut la inceput unde trebuiau sa mearga, dar au mers asa cum erau condusi de steaua calauzitoare pe calea lor.
Traditia ca n-au fost decat trei intelepti a izvorat din faptul ca au fost trei daruri (Matei 2,11) si este fara temei in Scriptura. O legenda interesanta, dar fara de valoare, da numele lor ca fiind Gaspar, Baltazar si Melchior. Ideea lipsita de temei ca ei erau regi a fost dedusa din Isaia 60,3 (cf. Apocalipsa 21,24).
Pentru un comentariu asupra extinderii influentei iudaice in lumea romana de pe vremea lui Hristos vezi la p. 59-62.
Din Rasarit. Iudeii considerau regiunile din Arabia de nord, Siria si Mesopotamia ca ,,Rasarit”. Astfel, Haranul era in ,,tara fiilor Rasaritului” (Geneza 29,1.4). Regele Moabului mai tarziu a adus pe Balaam ,,Din Aram (adica Siria),... din muntii Rasaritului” (Numeri 23,7; vezi la cap. 22,5). Isaia vorbea despre Cir, persanul, ,,ridicat de la Rasarit” (Isaia 41,2) si zicand ,,de la rasarit o pasare de prada” (cap. 46,11).
Unii au crezut ca inteleptii erau din aceeasi parte de ,,tara a Rasaritului” ca si Balaam (vezi DA 59, 60), al carui loc de bastina a fost de curand identificat ca fiind Valea Sajur intre Alep si Carchemis, la o mica departare de Eufrat (vezi la Numeri 22,5; vezi si PP 438, 439). Daca acesta era cazul, calatoria lor la Betleem ar fi fost cam de 400 de mile in lungime si ar fi cerut doua sau trei saptamani de calatorie staruitoare daca au mers calare, poate o luna, daca au mers pe jos. Avand in vedere ca ei au calatorit noaptea pentru ca sa urmareasca steaua (DA 60), s-ar putea ca si calatoria lor sa fi tinut chiar mai mult. Totusi, punctul lor de origine s-ar putea sa fi fost si mai la rasarit si in felul acesta distanta lor de parcurs sa fi fost si mai mare.
La Ierusalim. In cele din urma, lunga lor calatorie i-a facut sa treaca de varful Muntelui Maslinilor, la rasarit de Ierusalim. Chiar inainte de ivirea zorilor, poate, steaua s-a stins (DA 60) si in curand domul de marmura lucioasa si zidurile stralucitoare de marmura ale Templului au reflectat lumina unei noi zile. Faptul ca inteleptii au fost calauziti la Ierusalim si nu la Betleem (DA 61) este o indicatie a intentiei divine ca vizita lor sa fie mijlocul de a atrage atentia conducatorilor natiunii la nasterea lui Mesia (vezi v. 3-6). Atentia si interesul poporului au fost trezite cand au aflat de misiunea inteleptilor si mintea lor a fost indreptata la profetii.
Conducatorii iudeilor s-au simtit ofensati de gandul ca inteleptii erau dintre Neamuri si au refuzat sa creada ca Dumnezeu ar trece pe langa ei in favoarea unor oameni care erau pagani (vezi DA 62,63). De partea lui, Irod era infuriat de aparenta indiferenta a preotilor si carturarilor (v. 3,4) si interpreta vizita inteleptilor ca avand legatura in vreun fel oarecare cu un complot contra vietii sale (DA 61, 62).