2:16 Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare, si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase intocmai de la magi.
Inselat. [,,Amagit”, G. Gal.]. El ,,fusese tras pe sfoara” de ei. El a inteles ca ei il pacalisera si aceasta l-a innebunit. Irod a luat aceasta ca o insulta, si fara indoiala ca inca o dovada a unui complot ascuns si intunecos impotriva lui.
Sa omoare pe toti pruncii. [,,A omorat pe toti pruncii”, KJV; ,,Ucise pe toti pruncii”, G. Gal.]. Probabil numai copiii de parte barbateasca. Criticii corectitudinii relatarilor Bibliei observa ca Iosif, in lunga lui relatare a atrocitatilor comise de Irod, nu mentioneaza uciderea pruncilor din Betleem. S-a apreciat, totusi, ca intr-un targusor a carui populatie nu numara mai mult de 2000 de persoane, impreuna cu regiunea lui invecinata, ar fi fost numai vreo 50 sau 60 de copii de varsta aratata si numai jumatate din ei de parte barbateasca. Unii apreciaza numarul cu putin mai mare. Se poate ca Iosif sa fi considerat incidentul relativ minor in comparatie cu lungul catalog de crime mai atroce ale lui Irod pe care el le mentioneaza. O fapta ca aceasta concorda bine cu caracterul dur al lui Irod. A fost una din ultimele fapte ale vietii lui (DA 66). In plus, daca Iosif ar fi mentionat fapta aceasta rea s-ar fi putut astepta ca sa o explice, asa cum face pe larg cu evenimente similare pe care le relateaza. Aceasta ar fi putut cere o tratare a pretentiilor mesianice ale lui Isus din Nazaret, un subiect pe care el ca iudeu, ar fi putut alege sa-l evite. Si intrucat el scria o apologie a iudaismului pentru romani, mai ales pentru imparatul Vespasian, ar fi evitat mentionarea oricarui lucru care ar fi putut sa irite Roma. Vezi p. 75,76,94.
Imprejurimile. Literal ,,hotarele”, de unde ,,tinuturile”. In limba engleza veche ,,coasts” inseamna ,,frontiere” sau ,,granite”.
In varsta de doi ani. Potrivit cu calculul oriental, un copil este considerat ca fiind in varsta de un an la nastere. Astfel, un copil in varsta de un an nu ar fi unul care ar fi trecut de prima aniversare a zilei de nastere, ci unul care nu a ajuns inca la prima lui zi de nastere (vezi la Geneza 5,32). Pentru a fi ,,in varsta de doi ani” un copil oriental ar fi astfel intre intaia si a doua aniversare a zilei de nastere. Expresia ,,in varsta de doi ani” deci, nu arata ca trecusera doi ani de la nasterea lui Hristos. Ea s-ar putea folosi in mod corespunzator cu privire la un copil care atinsese doar intaia lui zi de nastere, adica, intrase in al doilea an al sau. Ar trebui, totusi sa se retina ca Irod a extins, fara indoiala, limita dincolo de timpul aratat de magi (Matei 2,7) pentru a fi sigur ca-si va atinge tinta. Pentru timpul probabil al nasterii lui Isus vezi p. 240.