Printable ModeMatei, 1
|
1:1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Cartea neamului. [,,Cartea generatiei”, KJV]. (Stramosii omenesti ai Lui Isus, Matei 1,1-17 = Luca 3: 23 b-38. Comentariu principal: Matei si Luca). Acesta este titlul din Matei pentru registrul familiei lui Isus care apare in versetele 1-17 si a fost redat diferit ca ,,genealogia”, ,,cartea genealogiei”, ,,cartea nasterii”, ,,stramosii”, sau ,,catalogul nasterii”. Cuvintele de deschidere ale capitolului 2,1 prefera punctul de vedere ca Matei poate de asemenea sa fi intentionat ca titlul acesta sa cuprinda naratiunea sa cu privire la circumstantele care duc la nasterea lui Isus (cap. 1,18-25). In alcatuirea unui raport al vietii lui Isus intentionat in primul rand pentru cititori de nastere iudaica (vezi p. 273), Matei incepe in stilul iudaic tipic dand genealogia familiei lui Isus. Din cauza ca venirea lui Mesia este o problema a profetiei, el arata ca Isus din Nazaret este intr-adevar Cel despre care Moise si profetii dadusera marturie. Intrucat Mesia urma sa fie samanta lui Avraam (Geneza 22,18; Galateni 3,16), parintele natiunii iudaice si al lui David, fondatorul familiei regale (Isaia 9,6,7; 11,1; Fapte 2,29.30), Matei prezinta dovezi ca Isus are calitatea de descendent al acestor doi barbati ilustri. Fara o astfel de dovada, pretentia Lui la calitatea de Mesia ar fi considerata nevalabila si alte dovezi ar fi putut fi respinse fara o alta cercetare a pretentiei Sale (cf. Ezra 2,62; Neemia 7,64). La data cand scria Matei, probabil era posibil sa se verifice genealogia lui Isus data de el comparand-o cu rapoarte publice la care se putea ajunge. Mare parte din ea (v. 2-12) putea fi confruntata cu liste din VT (1 Cronici 1,34; 2,1-15; 3,5, 10-19). Faptul ca, in masura in care noi cunoastem, nici unul din contemporanii lui Matei, nici chiar vrasmasii declarati ai credintei crestine, nu au combatut vreodata valabilitatea acestei genealogii de familie, este o marturie excelenta in favoarea autenticitatii listei genealogice. Isus. Gr. Iesous, echivalent cu Evrei Yehoshua, ,,Iosua” (vezi Fapte 7,45 si Evrei 4,8, unde Luca si Pavel se refera la Iosua ca ,,Isus” [KJV]). Numele a fost in general luat ca insemnand ,,Iehova este mantuire” (vezi Matei 1,21). Unii invatati sugereaza ,,Iehova este generozitate”. Numele originar al lui Iosua (vezi vol. II, p. 169) Osea, a fost schimbat in Iosua (vezi la Numeri 13,16). Iosua este o prescurtare a lui Iehosua. Cand aramaica a inlocuit ebraica drept limba obisnuita a iudeilor dupa captivitatea babiloniana, numele a devenit Yeshua, forma transliterata in greaca Iesous. Yeshua era un nume obisnuit dat baietilor iudei in vremurile NT (vezi Fapte 13,6; Coloseni 4,11), in armonie cu obiceiul ebraic de a alege nume care aveau insemnatate religioasa (vezi si la Matei 1,21). Astazi, numele sunt numai cu putin mai mult decat etichete de identificare. Dar in vremurile biblice un nume era ales cu cea mai mare grija deoarece semnifica credinta si nadejdea parintilor (vezi PK 481), imprejurarile nasterii copilului, propriile lui caracteristici personale, sau era in legatura cu misiunea vietii lui – mai ales cand numele era randuit de cer. Numele Isus este plin de amintiri istorice si profetice. Dupa cum Iosua a condus pe Israel la biruinta in tara pamanteasca fagaduita, tot asa Isus, Capetenia mantuirii noastre, a venit pentru a ne deschide portile Canaanului ceresc. Dar nu numai ca Isus este Capetenia mantuirii noastre (Evrei 2,10), El este si ,,Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre” (Evrei 3,1). Marele preot de dupa reintoarcerea din captivitatea babiloniana (vezi Ezra 2,2), a purtat numele de Iosua (Zaharia 3,8; 6,11-15). Dupa cum Osea (numele este identic in ebraica cu Osea din Numeri 13,16) a iubit o sotie lipsita de merite, a cautat in zadar pentru un timp sa-i castige afectiunile si in cele din urma a rascumparat-o din targul de robi (Osea 1,2; 3,1.2) tot asa Isus a venit ca sa elibereze neamul omenesc din robia pacatului (Luca 4,18; Ioan 8,36). Hristos. Gr. Christos, o traducere a ebr. Mashiach (vezi la Psalmii 2,2), ,,Mesia” insemnand ,,Uns”, sau ,,Cel Uns”. Inainte de inviere si de obicei in cele patru Evanghelii, Isus este in general numit ca Hristosul, facand termenul un titlu si nu un nume personal. Dupa inviere articolul definit a fost in general parasit din folosirea obisnuita si ,,Hristos” a devenit atat un nume, cat si un titlu. In timpurile VT marele preot (Exod 30,30), regele (2 Samuel 5,3; cf. 1 Samuel 24,6) si uneori profetii (1 Regi 19,16), erau ,,unsi” cu prilejul consacrarii in serviciu sfant si erau prin urmare mashiach, ,,unsi” (Levitic 4,3; 1 Samuel 24,6; 1 Cronici 16,21,22). In profetia mesianica termenul a ajuns sa fie aplicat la Mesia, care, ca Profet (Deuteronom 18,15), Preot (Zaharia 6,11-14) si Imparat (Isaia 9,6,7) era Cel randuit sa fie Rascumparatorul nostru (Isaia 61,1; Daniel 9,25.26). Ca Profet, El a venit sa reprezinte pe Tatal inaintea oamenilor, ca Preot S-a inaltat pentru a reprezenta pe oameni inaintea Tatalui si ca Imparat El elibereaza pe aceia care cred in El, nu numai de puterea pacatului in viata aceasta, dar si din imparatia pacatului – si domneste asupra lor in imparatia slavei. Christos vine de la chrio, un verb care inseamna ,,a freca”, ,, a masa”, ,,a unge” In NT, despre Hristos se spune ca a fost ,,uns” (Luca 4,18; Fapte 4,27; 10,38; Evrei 1,9). Folosite impreuna ca in Matei 1,18; 16,20; Marcu 1,1, etc., cele doua nume ,,Isus” si ,,Hristos” constituie o marturisire a credintei in unirea naturii divine si naturii umane intr-o singura Persoana, a credintei ca Isus din Nazaret, Fiul Mariei, Fiul Omului, este intr-adevar Hristosul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu (vezi Fapte 2,38, etc.). Vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Matei 1,23; Ioan 1,1-3.14; Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9. Fiul lui David. Aceasta era denumirea populara cu care conducatorii (Matei 22,42; Marcu 12,35; Luca 20,41) si poporul de rand (Matei 9,27; 12,23; 15,22; 20,30.31; 21,9; Marcu 10,47.48; Luca 18,38.39; cf. Ioan 7,42) se refereau si unii si altii la Mesia cel asteptat. Folosirea lui ca titlu mesianic arata o intelegere a profetiilor care preziceau descendenta davidica a lui Mesia. Pentru un popor obosit de jugul roman el implica si restatornicirea regatului lor la independenta si prosperitatea domniei stralucite a lui David. David insusi intelesese ca fagaduinta unui fiu care sa sada pe tronul sau (2 Samuel 7,12,13; Psalmii 132,11) urma sa fie implinita de acela care urma sa rascumpere pe Israel (Fapte 2,29.30; vezi la Deuteronom 18,15). De repetate ori profetii din vechime vorbeau astfel despre Mesia (Isaia 9,6.7; 11,1; Ieremia 23,5.6, etc). Scriitorii NT aplica de repetate ori titlul ,,samanta lui David” lui Hristos (Romani 1,3; 2 Timotei 2,8; etc.). Ca fiu al lui David, Isus a devenit atat mostenitorul tronului lui David, cat si al fagaduintelor mesianice date lui David. Fiul lui Avraam. Printre eroii credintei, Avraam s-a distins prin a fi chemat ,,prietenul” lui Dumnezeu (Iacov 2,23; cf. 2 Cronici 20,7; Isaia 41,8). Datorita credinciosiei sale (vezi Galateni 3,7.9) Avraam a fost ales sa devina parintele poporului ales al lui Dumnezeu. Fagaduinta ca in samanta lui toate familiile pamantului urmau sa fie binecuvantate, potrivit lui Pavel, era o prezicere mesianica definita (Geneza 22,18; cf. Galateni 3,16). In armonie cu stradania sa de a-i convinge pe iudei cu privire la mesianitatea lui Isus, Matei urmareste genealogia lui Hristos corespunzator si intentionat in trecut pana la Abraam, in timp ce Luca, scriind pentru crestinii dintre Neamuri, considera esential sa urmareasca raportul ancestral al lui Hristos in trecut pana la parintele neamului nostru. A arata ca Isus descindea din Abraam, si era astfel ales pentru a fi considerat ca mostenitor al fagaduintelor facute lui, era indestulator pentru scopurile lui Matei. Vezi Ioan 8,35.39. Pentru o discutare a diferentelor dintre lista lui Matei si aceea a lui Luca vezi la Luca 3,23. 1:2 Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui; Avraam a nascut pe Isaac. Cu exceptia deosebirilor datorate transliterarii grecesti a numelor ebraice si a unor omisiuni intentionate (vezi v. 8,11,17), genealogia lui Matei de la Abraam la Zorobabel concorda cu liste similare din VT (vezi 1 Cronici 1,28.34; 2,1.4.5.9-12.15; 3,15-19; cf. Rut 4,18-22). Nu exista relatari cu care sa se compare numele perioadei intertestamentale de la Zorobabel la Hristos. Iuda. Vezi la Geneza 29,35. Pavel afirma ca ,,era vadit ca Domnul nostru a iesit din Iuda” (Evrei 7,14). Fratii lui. Matei face aici aluzie la ceilalti fii ai lui Iacob, poate cu intentia de a reaminti iudeilor din celelalte semintii ca Isus din semintia lui Iuda era si Mantuitorul lor. 1:3 Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram; Fares si Zara. Acestia erau copii ai lui Tamar de la Iuda ( vezi la Geneza 38,6-30). Tamar, probabil o cananita (vezi Geneza 38,2.6), era nora lui Iuda. Tamar. Este mai degraba o exceptie decat o regula sa gasim o femeie numita in listele genealogice ebraice. Chiar si asa, Matei se refera la ele mai mult incidental decat specific ca verigi genealogice. Faptul ca numele unor asemenea femei onorate ca Sara si Rahela sunt omise sugereaza ca cele patru femei mentionate au fost probabil incluse din cauza unor imprejurari neobisnuite. Se pare ca toate patru – Tamar, Rahab, Rut si Bat-Seba – erau de origine pagana. Aici se gaseste o mustrare implicita a exclusivismului iudaic si o recunoastere tacita a faptului ca Isus apartine Neamurilor ca si iudeilor. Cu exceptia lui Rut, de numele tuturor acestor femei era legat oprobiul public. Un simplu istoric omenesc ar fi ales sa treaca in tacere peste aceste nume de teama ca numele lui Mesia sa nu fie patat. Dar Matei citeaza in mod specific pe Domnul ca spunand Fariseilor ca El nu venise sa cheme ,,la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi” (cap. 9,13). Se prea poate ca Matei, el insusi vames si, deci, uneori categorisit la un loc cu desfranatele (vezi cap. 21,31.32) gasea in inima sa un loc plin de duiosie pentru altii care erau in general evitati ca traind dincolo de limitele respectabilitatii. 1:4 Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon; Verset ce nu a fost comentat. 1:5 Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese; Salmon. Vezi Rut 4,20; cf. 1 Cronici 2,11. Salmon era o ruda apropiata a lui Caleb si a lui Efrat (1 Cronici 2,9-11.19.24) si a lui Betleem (al carui parinte era un alt ,,Salma” vezi 1 Cronici 2,50.51.54) si deci o familie cunoscuta ca infiintand Betleem–Efrata (vezi 1 Cronici 2,24.51, Moffatt; Mica 5,2; vezi la Geneza 35,19). Unii comentatori sugereaza ca Salmon se poate sa fi fost unul dintre iscoadele trimise de Iosua in cetatea Ierihon inainte ca Israel sa fi trecut Iordanul (Iosua 2,1). Se obiecteaza uneori ca Rahav din Ierihon nu poate fi Rahab sotia lui Salmon, deoarece generatiile pe care Matei le inregistreaza intre Salmon si David sunt prea putine pentru a cuprinde spatiul de timp dintre Rahav din Ierihon si David. Dar obiectiunea aceasta nu este in mod necesar valabila deoarece: 1) Matei in alta parte omite intentionat anumiti stramosi ai lui Isus (vezi la v. 8,11,17) si tinandu-se de autorul cartii Rut, se poate sa fi facut asa si aici. 2) Rahav era probabil tanara la data casatoriei ei (vezi Iosua 6,23), Boaz evident nu mai era tanar cand s-a casatorit cu Rut (Rut 3,10), iar Iese era inaintat in ani cand s-a nascut David (1 Samuel 17,12-14). Rahab. Vezi vol. II, p. 424; vezi la Rut 1,1; 2,1. Pare sa fie un oarecare motiv de indoiala ca aceasta este Rahav canaanita, curva din Ierihon, care protejase pe evreii trimisi sa spioneze cetatea aceea inainte de cucerirea ei (Iosua 2; vezi la cap. 6,23). Ea este singura persoana cu numele acela mentionata in Biblie, si gr. Rhachab din Matei este o transliterare exacta a ebr. Rachab. Totusi, in Evrei 11,31 si Iacov 2,25 ortografia este Raab [KJV] (,,Rahab” din Psalmii 87,4; 89,10 si Isaia 51,9 este de la ebr. ,,rahab” si este un nume simbolic pentru Egipt.) De asemenea faptul ca Rahab este amintita pe nume, contrar regulii obisnuite de a nu mentiona femei in listele genealogice, sugereaza ca Matei are un motiv special de a o include. Oricare ar fi cazul, Rahav din Iosua 2 detine un loc de cinste in sala eroilor credintei (Evrei 11,31) si Iacob se refera la ea ca un exemplu de credinta in actiune (Iacov 2,25). Rut. Moabita care a insotit pe Naomi la reintoarcerea ei din Moab la Betleem (vezi Rut 4,18-22; 1 Cronici 2,3-15). Frumusetea devotiunii ei fata de Naomi (Rut 1,16) si atractia ei modesta este neintrecuta in analele oricarei epoci. 1:6 Iese a nascut pe imparatul David. Imparatul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie; Imparatul David. Chiar sub monarhia ebraica guvernarea lui Israel era, cel putin in principiu, o teocratie (DA 737,738; vezi vol. II, p. 27) In calitatea de Carmuitor suprem, Dumnezeu a cautat sa indrume politica nationala prin ambasadorii Sai, profetii. David era responsabil fata de conducerea divina si cauta sa mentina un spirit de adevarata umilinta inaintea Domnului. Cand a fost mustrat pentru un fel de purtare rea, el a dat pe fata o atitudine de pocainta autentica. El si-a recunoscut vina, a cautat iertare si s-a decis din nou sa asculte de glasul Domnului (2 Samuel 12,1-13; 24,10.17; Isaia 51,4.10; etc). Tocmai remuscarea inimii lui David a facut cu putinta ca Dumnezeu sa-l inalte si sa-i dea prosperitate (vezi 1 Regi 3,6; 8,25; Isaia 57,15; Mica 6,8). Solomon. Al doilea fiu al Bat–Sebei, nascut dupa pocainta sincera si iertarea lui David (2 Samuel 12,13-24; 1 Regi 1,11-40). 1:7 Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa; Verset ce nu a fost comentat. 1:8 Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia; Iosafat. [Vezi 1 Regi 22,41-43]. Diferenta in ortografierea numelor este obisnuita in Biblie. Cea mai mare parte din diferentele din listele genealogice sunt datorate faptului ca numele din textul grec al lui Matei apar mai ales asa cum sunt in LXX-a. Traducatorii KJV au transliterat simplu numele grecesti in loc de a se referi la numele ebraice ale caror nume grecesti erau numai o transliterare. Uneori persoanele erau cunoscute, de asemenea, sub diferite nume. Astfel, Ioiachin (2 Regi 24,6) era numit si Ieconia (1 Cronici 3,16) sau Ieconia (Matei 1,11) pe temeiul textului grecesc. Ioram a nascut pe Ozia. Aici Matei omite numele a trei regi succesivi ai lui Iuda intre Ioram (Iehoram) si Ozia (Uzia sau Azaria); vezi 1 Cronici 3,11, 12 si anume Ahazia, Ioas si Amatia. Omisiunea aceasta ar fi putut cu greu sa fie accidentala, deoarece genealogia regala care apare de repetate ori in VT, era o chestiune de cunostinta obisnuita; n-ar fi putut fi nici o eroare de copist (vezi la Maleahi 1,17). S-a sugerat ca se poate sa fi fost intentia lui Matei de a reduce cele 19 nume de la Solomon la Ioiachin la 14, pentru a corespunde cu numarul de generatii de la Abraam la David. (v. 17) S-a sugerat de asemenea ca Matei a considerat pe acesti trei ca mai putin vrednici de un loc in genealogia lui Isus. Ahazia, Ioas si Amatia erau succesorii imediati ai Ataliei, fiica lui Ahab si a Izabelei si sotia lui Ioram (2 Cronici 22-25). Atalia a fost aceea care a introdus cultul lui Baal in Regatul de sud (vezi la 2 Regi 11,18) asa cum facuse mama ei in Regatul de nord (vezi 1 Regi 16,31.32). Ahazia, Ioas si Amatia s-au purtat toti rau inaintea Domnului (2 Cronici 22,3.4; 24,17.18; 25,14), cel putin in ultima parte a domniilor lor. 1:9 Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia; Ahaz. Vezi 2 Regi 16. Ezechia Vezi 2 Regi 18–20. Unul din regii buni ai lui Iuda; dar fiul sau Manase, desi a trait pentru a se pocai de caile sale rele, si-a devotat lunga si nelegiuita lui domnie sarcinii de a desfiinta reformele tatalui sau. 1:10 Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia; Amon a nascut pe Iosia. Venind dupa domniile nelegiuite ale lui Manase (2 Regi 21,1-18) si Amon (2 Regi 21,19-26), Iosia (2 Regi 22,1 la 23,28) stranepot al lui Ezechia si ultimul din regii buni ai lui Iuda, s-a urcat la tron. Din cei 20 de domnitori din casa domnitoare a Regatului de sud, in decursul unei perioade de 345 de ani, o minoritate a servit Domnului. In contrast impresionant, 20 de regi reprezentand 10 dinastii au domnit in Regatul de nord in decursul unei perioade de 209 ani, dar n-a fost nici unul dintre ei care sa ramana credincios Domnului. 1:11 Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii in Babilon. Ieconia. Aici apare a doua omisiune sigura in lista lui Matei (vezi la v. 8). Ieconia (Ioiachin, 2 Regi 24,6, Ieconia, 1 Cronici 3,16), sau Conia, (Ieremia 22,24) a fost de fapt fiul lui Ioiachim si in felul acesta literal nepotul, nu fiul lui Iosia (1 Cronici 3,15.16). Unii au sugerat ca adaugarea lui Ioiachim la lista ar fi facut o impartire mai simetrica a generatiilor mentionate in Matei 1,17 (vezi comentariile acolo) si ca Matei se poate sa fi inclus la origine numele lui Ioiachim, dar ca mai tarziu a fost pierdut accidental, datorita asemanarii cu Ioiachin. Exista o oarecare dovada textuala (vezi p. 146) pentru inserarea numelui Ioiachim intre Iosia si Ieconia. Fratii lui. Daca ar fi fost inclus Ioiachim (vezi mai sus la ,,Ieconia”), atunci ,,fratii” s-ar referi la fratii de sange – Ioahaz si Zedechia (vezi la 1 Cronici 3,15). Altminteri expresia ,,fratii lui” ar fi adevarata numai intr-un sens general. Trei din fiii lui Iosia – Ioahaz, Ioiachim si Zedechia – au domnit pe tronul lui Iuda, dar unul a fost de fapt tatal si ceilalti doi erau unchii lui Ieconia. Stramutarii la Babilon. [,,Au fost stramutati la Babilon”, KJV]. Asa se incheie a doua diviziune a genealogiei lui Isus data de Matei (vezi la v. 17). Perioada cuprinsa se ocupa cu monarhia de la epoca ei de aur sub David si Solomon pana la destramarea ei, era intunecata a istoriei iudaice – captivitatea babiloniana. Intre David si Salatiel, Luca inscrie in lista inca sase verigi genealogice in plus fata de ceea ce da Matei (vezi Luca 3,27-31). Considerarea celor patru omisiuni din partea lui Matei (vezi la v. 8 si cele anterioare la ,,Ieconia”) lasa o diferenta de numai doi. Acestea ar putea sa arate doar ca linia ancestrala urmata de Luca continea doua generatii in plus decat sirul de regi urmat de Matei. O astfel de deosebire este usor posibila intr-o perioada de cinci secole. Intre David si Isus – o perioada de aproape 1000 de ani – Luca prezinta 15 generatii mai mult de cum face Matei, implicand o alta omisiune din partea lui Matei. 1:12 Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel; Ieconia a nascut pe Salatiel. Potrivit cu profetia lui Ieremia (cap. 22, 30), Ieconia urma sa moara ,,lipsit de copii”, dar lucrul acesta este imediat explicat ca insemnand ca ,,nici unul din urmasii lui nu va izbuti sa sada pe scaunul de domnie a lui David”. Diferiti fii ai lui Ieconia, inclusiv Salatiel (Sealtiel) sunt trecuti in lista din 1 Cronici 3,17.18. Este posibil ca unul sau mai multi din acestia sa-l fi insotit la Babilon (vezi la Ieremia 22, 28). Ieconia era un tanar de 18 ani la data captivitatii sale (vezi 2 Regi 24,8). La moartea lui Nebucadnetar, 37 de ani mai tarziu, el a fost eliberat din inchisoare, ,,a mancat totdeauna la masa regelui” (2 Regi 25,29), a primit o intretinere regulata din tezaurul regal si s-a bucurat de bunavointa regala, in decursul restului vietii sale (vezi la 2 Regi 25,27-29). Salatiel a nascut pe Zorobabel. Vezi la Luca 3,27. In conformitate cu decretul lui Cir, care a pus capat celor 70 de ani de captivitate, Zorobabel a condus cam 50000 de iudei inapoi la Ierusalim. Vezi la Ezra 2,2. 1:13 Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor; Matan a nascut pe Iacov. Nu se cunoaste nimic mai mult despre cele opt persoane inregistrate de la Abiud la Matan (v. 13-15) decat numele lor, nici unul din ei nefiind mentionat in alta parte. Aceste opt generatii se intind peste un spatiu de cinci secole. Se poate ca Matei sa fi omis anumite nume de aici pentru ca a treia sectiune a genealogiei sale sa poata corespunde cu primele doua sectiuni (vezi la Matei 1,17; Ezra 7,5). Faptul ca 1) numarul generatiilor inregistrate cu greu pare sa fie proportional cu lungimea timpului, ca 2) Luca inscrie, pentru perioada aceasta, noua generatii in plus fata de Matei; si ca 3) Matei a omis patru nume din a doua sectiune a acestei genealogii (vezi la v. 8,11) dau cel putin o indicatie in directia unei astfel de posibilitati. A fost sugerat ca numele Matan, din Matei si Matat din Luca (cap. 3,24) sunt ambele ortografieri diferite pentru Matei (nu evanghelistul) si ca deci cele doua nume ,,Matan” si ,,Matat” in Luca (cap. 3,24) sunt ambele variante ortografice pentru Matei (nu evanghelistul) si ca indica in realitate una si aceeasi persoana. Daca lucrurile stau asa, Iacob si Eli (Luca 3,23), ar fi frati. Se presupune astfel ca Eli nu ar fi avut nici un mostenitor de parte barbateasca si ar fi adoptat pe Iosif, nepotul sau, ca fiu al sau legal si mostenitor (cf. la Luca 3,27). Obiectivul acestei sugestii este sa faca din Iosif cu adevarat ,,fiul lui Eli” ca in Luca (cap. 3,23) si fiul lui Iacob, ca in Matei. Potrivit cu o alta teorie, Iacob s-a casatorit cu vaduva fara de copii a fratelui sau Eli, in armonie cu legea de casatorie a leviratului (Deuteronom 25,5-10). Iosif, intaiul fiu nascut din aceasta unire, ar fi de fapt fiul lui Iacob, dar legal fiul si mostenitorul lui Eli. Ambele sugestii prezentate la origine de anumiti parinti bisericesti timpurii sunt bazate pe presupuneri si deci supuse la serioase indoieli. Pentru o tratare mai amanuntita a problemei vezi la Luca 3,23. 1:14 Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud; Verset ce nu a fost comentat. 1:15 Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov; Verset ce nu a fost comentat. 1:16 Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos. Iosif, barbatul Mariei. Matei evita cu grija afirmatia ca Iosif ,,a nascut” pe Isus. Iosif era inrudit cu Isus, spune Matei, nu ca tatal Lui, ci ca sotul mamei Sale. Legatura generica ,,a nascut”, folosita pana la acest punct este parasita, Matei scotand prin aceasta in evidenta faptul nasterii din fecioara. Mariei. Gr. Maria, Mariam in LXX-a, de la Evrei Miryam. Ca si Iosif, Maria era din casa lui David (DA 44; cf. Fapte 2,30; 13,23; Romani. 1,3; 2 Timotei 2,8), deoarece numai prin ea Isus putea fi ,,samanta lui David, in ce priveste trupul” (Romani. 1,3; cf: Psalmii 132,11). Faptul ca ,,rudenia” Mariei (Luca 1,36) era din ,,fetele lui Aaron” (Luca 1,5) in nici un caz nu cere ca Maria sa fie din semintia lui Levi si nu din semintia lui Iuda. In ce priveste cuvantul ,,rudenie” vezi la Luca 1,36. Se pare ca Maria a petrecut prima parte a vietii ei in Nazaret (Luca 1,26). Ea avea o ,,rudenie”, Elisabeta, sotia lui Zaharia (Luca 1,26). De asemenea, a avut rude in Cana, un sat la opt mile la nord de Nazaret (Ioan 2,1.5; DA 144,146). Ideea ca numele mamei ei era Ana este bazata exclusiv pe traditie. Maria a fost foarte mult cinstita de Domnul si binecuvantata intre femei (Luca 1,28.42). De la cea dintai fagaduinta a unui eliberator, care urma sa fie ,,samanta” femeii (Geneza 3,15; Apocalipsa 12,5), mamele evlavioase din Israel au nadajduit ca intaiul lor nascut ar putea fi Mesia cel fagaduit (DA 31). Mariei i s-a facut onoarea aceasta. Maria a fost aleasa fara indoiala pentru ca la timpul hotarat (Daniel 9,24-27; Marcu 1,15; Galateni 4,4) caracterul ei reflecta cel mai apropiat idealurile divine de mama decat oricare alta fiica a lui David. Ea era una din acea minoritate selecta care ,,astepta mangaierea lui Israel” (Luca 2,25.38; Marcu 15,43; cf. Evrei 9,28). Tocmai nadejdea aceasta ii curata viata (cf. 1 Ioan 3,3) si o califica pentru rolul sacru (PP 308; PK 245; DA 69). Fiecare mama din Israelul de astazi poate conlucra cu Cerul asa cum a facut Maria (DA 512) si poate, intr-un anumit sens, sa faca din copiii ei fii si fiice ale lui Dumnezeu. Vezi Luca 2,52. Din care. In textul grec expresia aceasta este la feminin singular, facand din ,,Maria” antecedentul si excluzand in mod hotarat pe Iosif ca tata natural al lui Isus. Dar prin casatoria lui cu Maria, Iosif a devenit tatal legal, desi nu si literal al lui Isus (vezi cap. 13,55). 1:17 Deci, de la Avraam pana la David, sunt patrusprezece neamuri de toate; de la David pana la stramutarea in Babilon sunt patrusprezece neamuri; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. De toate. [,,Toate generatiile”, KJV]. Este clar din raport ca Matei omite cel putin patru nume pe care ar fi trebuit sa le includa daca intentia lui ar fi fost sa procure o genealogie intreaga (vezi la v. 8,11). Se poate sa fi fost si alte omisiuni in partea listei care cuprindea perioada intertestamentala, deoarece de la Abraam la Hristos, inclusiv, Luca prezinta o lista de 56 de nume fata de 41 ale lui Matei (vezi la Matei 1,15). Deci prin ,,toate generatiile”, Matei se refera in mod clar la acelea pe care el le-a trecut in lista si nu la toti stramosii lui Hristos care traisera de fapt si care ar fi putut sa fie inscrisi intr-o lista intreaga. Este posibil ca numarul numelor din a doua si a treia sectiune a genealogiei sa fi fost ajustat pentru a corespunde cu numarul din sectiunea intai. Se poate ca Matei sa fi adoptat procedeul unei liste prescurtate, numeric simetrice, ca un ajutor pentru memorie. Liste prescurtate se gasesc in VT ca, de exemplu, in Ezra (vezi la Ezra 7,1.5). Dar acea genealogie prescurtata era evident o dovada corespunzatoare pentru descendenta lui Ezra din Aaron, intr-un timp cand altora le era tagaduita admiterea in preotie pentru ca nu puteau da dovezi acceptabile cu privire la stramosii lor (Ezra 2,62; Neemia 7,64). Filosoful iudeu Filo si istoricul iudeu Iosif, ambii practic contemporani cu Isus, au prezentat genealogii prescurtate pe care, in mod evident, le considerau corespunzatoare pentru a-si stabili arborele genealogic. Un arab, astazi, da de obicei stramosii sai prin mentionarea catorva nume proeminente, scopul lui fiind nu de a procura o lista completa, ci numai de a stabili descendenta. Intreita subimpartire a genealogiei date de Matei este temeinica din punct de vedere istoric, deoarece fiecare sectiune constituie o perioada distincta in istoria iudaica. In decursul celei dintai de la Abraam la David, economia ebraica a fost esential patriarhala; in decursul celei de a doua a fost monarhica; si in decursul celei de a treia iudeii au fost sub dominatia diferitelor puteri straine. Patrusprezece neamuri. [,,Patrusprezece generatii”, KJV]. Trei diviziuni fiecare alcatuita din 14 generatii, ar totaliza 42 si nu 41 asa cum sunt trecute in lista lui Matei. Aceasta contradictie aparenta a fost explicata in diferite feluri. Unii propun ca numele lui Ieconia sa fie socotit de doua ori, ca ultimul nume in a doua grupa si primul in a treia grupa. Altii sunt de parere ca Matei a trecut la origine numele lui Ioiachim intre acelea ale lui Iosia si Ieconia (vezi la v. 11). La Hristos. Literalul ,,pana la Hristosul” (vezi la v. 1). Matei gandeste despre Hristos in perspectiva istorica in calitate de Mesia al profetiei. 1:18 Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant. Nasterea. [Vestirea catre Iosif; Casatoria lui. Matei 1,18-25. Vezi harta p. 214]. Poate Matei nu mentioneaza mai mult din circumstantele din jurul nasterii lui Isus de cat erau necesare ca dovada ca venirea Lui constituia o implinire a profetiilor VT (vezi v. 22). In armonie cu scopul Evangheliei sale, Matei, in contrast cu Marcu si Luca, a omis mare parte din latura interesului uman al vietii lui Isus pentru ca el sa se poata concentra asupra invataturilor lui Isus. (vezi p. 191) Maria, mama Lui. Isus fusese facut ,,intr-o fire asemanatoare cu a pacatului” (Romani 8,3). Maria avea tot atat de multa nevoie de mantuire de pacatele ei ca si oricare alt fiu sau alta fiica a lui Adam (Romani. 3,10.23). Exista un ,,singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5). Logodita cu Iosif. [,,Casatorita cu Iosif”, KJV]. Adica logodita, sau angajata cu el. Atat Maria, cat si Iosif locuiau in Nazaret (Luca 1,26.27; 2,4), ,,cetatea lor” (Luca 2,39), desi, ca descendenti ai lui David, ei considerau Betleemul caminul lor stramosesc (vezi DA 66). Faptul ca ei au gasit numai cu greu gazda in Betleem sugereaza ca nici unul din ei nu avea atunci rude apropiate acolo. Atat Iosif, cat si Maria erau din casa si din neamul lui David (Matei 1,20; Luca 1,26.27; 2,4; vezi la Matei 1,16). Ei erau probabil membrii ai cercului restrans care studia cu ravna profetiile si astepta venirea lui Mesia (DA 44, 47, 98). Daca lucrurile stau asa, cunoscand ca timpul era aproape, ei, ca si alti membri ai acestui grup, se rugau fara indoiala ca Dumnezeu sa grabeasca venirea Lui (vezi Luca 2,25.26.38). Se pare ca Iosif era vaduv la data casatoriei lui cu Maria. El avea cel putin alti sase copii (Matei 12,46; 13,55.56; Marcu 6,3; DA 90, 321; patru frati si un numar nespecificat de surori sunt mentionati), toti probabil mai mari decat Isus (DA 86,87. Vezi la Matei 1,25). Inainte ca sa locuiasca ei impreuna. [,,Inainte de a veni laolalta”, KJV, ,,Inainte de a fi ei impreuna”, G.Gal.]. Matei aratase deja ca Iosif nu era tatal lui Isus (v. 16). Aici, el reafirma faptul. In cursul timpului logodnei viitoarea mireasa si viitorul mire erau legati legal ca sot si sotie, desi nu locuiau laolalta (Deuteronom 22,23.24). Logodna constituia o legatura legala, un angajament solemn care putea sa fie desfacut numai pe cai legale, adica prin divort (vezi Misna, Gittin 8,9, ed. Soncino a Talmudului, p. 389; Kiddushin 3: 7,8, ed. Soncino a Talmudului, p. 318, 320). S-a aflat insarcinata. [,,S-a aflat cu copil”, KJV; ,,S-a aflat avand in pantece”, G.Gal.]. Vezi la Luca 1,26-28. Ingerul se aratase Mariei dupa logodna ei (Luca 1,26,27), dar inainte de a ramane ea insarcinata (Luca 1,31,35). Cu privire la vizita ingerului la Maria, Iosif pare ca n-a stiut nimic decat mai tarziu. Aratarea ingerului lui Iosif n-a avut loc decat atunci cand el stia deja ca Maria era ,,insarcinata” (Matei 1,18.20). Duhul Sfant. Mai bine ,,Spiritul Sfant”. ,,Duh” deriva dintr-un cuvant vechi anglo-saxon. Expresiile traduse prin ,,Duhul Sfant” si ,,Spiritul Sfant” (Luca 11,13, etc.) sunt identice in limba greaca. Duhul Sfant este reprezentat ca Agentul prin care puterea creatoare si datatoare de viata a lui Dumnezeu este exercitata (cf. Geneza 1: 2; Iov 33,4; Ioan 3,3-8; Romani. 8,11; etc). Rolul Duhului Sfant in nasterea lui Isus este mai clar exprimat de Luca decat de Matei (Luca 1,35). Chiar prin mijlocirea Duhului Sfant ,,Cuvantul S-a facut trup” (Ioan 1,14) si Fiul Mariei putea fi numit ,,Fiul lui Dumnezeu” (vezi la Luca 1,35). Intr-un efort de a discredita pe Isus ca Mesia, iudeii au fabricat fictiunea ca El era un copil nelegitim (Ioan 8,41; 9,29). Dar este demn de observat ca invatatii iudei cei mai cultivati de astazi recunosc ca povestea aceea era o pura nascocire. Joseph Klausner, de exemplu, spune ca ,,nu exista temei istoric pentru traditia ’nasterii nelegitime’ a lui Isus” (Isus din Nazaret, p. 26). Intruparea lui Isus este un miracol sublim si de neinteles. El ,,avea chipul lui Dumnezeu” (Filipeni 2,6; Ioan 1,2), adorat de ostile ceresti si asezat pe tronul universului. Dar ca Imparat al slavei, El a ales sa ,,predea sceptrul in mainile Tatalui” (DA 22,23), ca sa poata ,,pentru putina vreme” sa fie facut ,,mai pe jos decat ingerii” (Evrei 2,7.8 RSV), ,,asemenea oamenilor” (Filipeni 2,7). Mai tarziu, El urma sa primeasca din nou ,,toata puterea” (Matei 28,18), sa fie ,,intronat in mijlocul adorarii ingerilor” (AA 38) si sa fie incoronat ,,cu slava si cinste” (Evrei 2,7 RSV; vezi si Isaia 52,13-15). Taina intruparii, insa, este cu mult depasita de taina iubirii care se pleaca si care i-a dat nastere (Ioan 3,16; Romani. 5,8; Galateni 2,20; 1 Ioan 4,9). ,,Taina evlaviei” este marea taina a tuturor timpurilor (1 Timotei 3,16). Vezi la Filipeni. 2,7.8; vezi nota aditionala la Ioan 1. 1:19 Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns. Neprihanit. (,,Drept”, KJV; G. Gal.). Gr. Dikaios, care ar putea descrie pe cineva care este corect, ca cineva care observa regulile si obiceiurile, sau neprihanit, ca fiind in acord cu ceea ce este drept. In NT dikaios este adesea folosit in sensul larg de corespundere la standardul divin. Astfel Zaharia si Elisabeta (Luca 1,5.6), Simeon (Luca 2,25) si Iosif din Arimatea (Luca 23,50) sunt toti descrisi ca dikaios. Sotia lui Pilat se referea la Isus ca un ,,om drept”, Gr. dikaios (Matei 27,19). Din punct de vedere iudaic, un ,,om drept” era un strict pastrator al legilor lui Moise si al traditiilor rabinice. Drept urmare, Iosif se poate sa fi pus la indoiala daca ar fi fost un lucru drept din punct de vedere moral ca el sa se casatoreasca cu cineva care parea ca este o adultera. Nu voia. [,,Nevoind”, KJV; ,,nevrand”, G.Gal.]. Iosif si-a domolit simtul sau de dreptate prin indurare fata de presupusa vinovata. ,,Nu voia” sa aduca Mariei si mai multa rusine si suferinta. Presupusa vina era impotriva sa. El ar fi putut din punct de vedere legal sa ,,o lase” declarand simplu ca ea nu-i placea (Matei 19,3.8; Marcu 10,4) fara a mentiona motivul pentru care facea asa ceva. S-o faca de rusine inaintea lumii. [,,Exemplu public”, KJV; ,,s-o vadeasca”, G.Gal.]. Faptul ca Iosif a cautat sa crute pe Maria de rusinea unei judecati publice este dovada propriei sale integritati, ca si a consideratiei pe care o avea fata de ea. Si-a pus de gand sa o lase. [,,S-a gandit sa o indeparteze”, KJV; ,,Si-a pus in minte s-o lase”, G.Gal.]. Sau ,,s-a hotarat sa divorteze de ea” (RSV). De la data logodirii ambele parti erau legate legal una de alta si ar fi putut fi despartite numai prin divort (vezi la cap. 1,18; 5,27). 1:20 Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant. Un inger. [,,Ingerul”, KJV]. Acesta a fost probabil Gabriel, care deja se aratase lui Zaharia (Luca 1,11.19) si Mariei (vezi la Luca 1,19). In vis. [,,Intr-un vis”, KJV]. Luca (cap. 1,26-38) lasa sa se inteleaga ca ingerul s-a aratat Mariei vizibil, nu intr-un vis sau o vedenie: el ,,a intrat la ea” (v. 28). Lui Iosif, insa, ingerul i s-a aratat intr-un vis pe cand se framanta cu problema care-l chinuia. Visurile inspirate sunt unul din mijloacele randuite de Dumnezeu pentru a descoperi voia Sa oamenilor (Numeri 12,6; Ioel 2,28; cf. Geneza 20,3; 31,11.24; 41,1; etc). Fiul lui David. Iosif stia cu siguranta ca se tragea din neamul lui David. El s-ar fi putut sa fie mostenitorul prezumtiv al tronului lui David, dupa cum se putea deduce din genealogia data de Matei. Nu te teme. El nu trebuia sa ezite sau sa puna la indoiala virtutea Mariei. Ca ,,un om drept” (v. 19) Iosif nu avea nevoie sa se teama ca luand pe Maria la el si-ar pierde neprihanirea. De fapt, Dumnezeu cerea acest act de credinta. Nevasta. Gr. gune insemnand 1) femeie in general (cap. 9,20; 13,33; etc). 2) o sotie (cap. 14,3; 18,25), 3) o femeie logodita (Geneza 29,21, LXX-a; Deuteronom 22,23,24, LXX-a; conf. Apocalipsa 21,9). Evident, aici se aplica al treilea inteles. 1:21 Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale. Ea va naste un Fiu. [,,Ea va naste”, KJV]. Ingerul nu a spus lui Iosif ca ,,nevasta” lui urma sa-i nasca un fiu, asa cum ii spusese lui Zaharia cu privire la Ioan (Luca 1,13). Isus urma sa fie nascut ,,Fiul lui Dumnezeu”, nu fiul lui Iosif (Luca 1,35), dar din clipa nasterii lui Isus, Iosif urma sa fie ca si tatal Lui. Ca si alti copii, Isus urma sa beneficieze de tovarasia, calauzirea si protectia unui tata. Ii vei pune numele. [,,Ii vei chema numele”, KJV]. Iosif urma sa aiba privilegiul de a da nume ,,Fiului” sau, de obicei un act considerat o prerogativa paterna (vezi Luca 1,59-63). Si Maria urma sa participe la numirea lui Isus (Luca 1,31). Numele copiilor iudei erau date oficial la opt zile dupa nastere, cand se savarsea actul circumciderii (Luca 2,21). Isus. Vezi la v. 1. El va mantui. Numele lui Isus inseamna ,,Iehova este mantuire” (vezi la v.1). Cuvantul tradus ,,El” este emfatic, ca si cum ingerul ar fi zis: ,,Caci El este Acela care va mantui”, etc. Rasunand prin veacurile antichitatii se repetase fagaduinta: ,,Iata, Eu vin”. (Psalmii 40,7, Zaharia 2,10; Evrei 10,7). Timp de veacuri, poporul evreu – poporul Sau – asteptase cu infrigurare venirea Eliberatorului. Acum, ,,la plinirea vremii” (Galateni 4,4), degetul destinului arata spre Acela care urma sa implineasca aceste asteptari. Vezi la Ioan 1,14. De pacatele lor. Pacatul a ferecat pe oameni (Romani. 6,16; 2 Petru 2,19) in inchisoarea lui (Isaia 42,7). Hristos a venit ca sa le poata desface catusele, sa deschida portile inchisorii si sa elibereze pe captivi de sub osanda mortii (Isaia 61,1; Romani. 7,24.25; Evrei 2,15). El a venit sa ne mantuiasca de pacatele noastre, nu in pacatele noastre. El a venit nu numai pentru a ne mantui de pacatele deja savarsite, dar si de tendintele noastre potentiale care conduc la pacat (Romani 7,23-25; 1 Ioan 1,7.9). El a venit pentru a ne rascumpara ,,din orice faradelege”(Tit 2,14), inclusiv orice tendinta spre rau ereditara sau cultivata (DA 671). Hristos nu a venit sa mantuiasca pe poporul sau de puterea Romei, asa cum nadajduiau din inima iudeii, ci de puterea unui vrasmas mult mai formidabil. El nu a venit ,,sa aseze din nou imparatia lui Israel” (Fapte 1,6), ci sa restatorniceasca stapanirea lui Dumnezeu in inima oamenilor (Luca 17,20.21). Hristos nu a venit in primul rand sa mantuiasca pe oameni de saracie si de nedreptate sociala (Luca 12,13-15), asa cum pretind astazi multi apostoli ai Evangheliei sociale, ci de pacat, cauza fundamentala a saraciei si nedreptatii. 1:22 Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: Toate aceste lucruri s-au intamplat. Fiecare aspect important al vietii si misiunii lui Isus – natura Lui, nasterea Lui, evenimentele vietii Lui si mai ales suferintele si moartea Lui – au fost toate prezise de profetii din vechime (vezi DA 242, 820). Nu numai atat, dar fiecare act al vietii Sale a fost savarsit ca implinire a unui plan care exista din vesnicie. Inainte ca El sa vina pe pamant planul acela a stat in fata Lui in toate amanuntele lui si fiecare eveniment avea ceasul lui randuit (DA 147,451; vezi la Deuteronom 18,15; Luca 2,49). Ca sa se implineasca. Expresii de felul acesta sunt caracteristice pentru Matei (vezi cap. 2,15.17.23; 4,14; 8,17; 12,17; 13,35; 21,4; 26,54.56; 27,9.35). Constructia greaca folosita aici poate indica fie scopul fie numai rezultatul. De aceea, aceasta expresie poate fi tradusa fie ,,pentru ca sa se poata implini” sau ,,drept urmare a fost implinita”. Matei foloseste expresia aceasta in ambele feluri si contextul trebuie sa determine in fiecare caz care din ele este intentionat. Prezicerile cu privire la Hristos fusesera facute pe cale supranaturala; implinirea lor a avut loc in cea mai mare masura pe cale naturala, in masura in care oamenii puteau sa vada, cu toate acestea, prin evenimentele randuite de Acela care ,,stapaneste peste imparatia oamenilor” (Daniel 4,17; DA 147; vezi la Luca 2,49). Anumite lucruri s-au intamplat nu pentru a implini profetia, ci mai degraba ca implinire a profetiei. Intelesul afirmatiei lui Matei ,,ca sa se implineasca” ar fi deci redata mai corespunzator ,,ca implinire a” (vezi la Deuteronom 18,15). 1:23 Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel, care, talmacit, inseamna: Dumnezeu este cu noi. Fecioara. [,,O fecioara”, KJV]. Literal ,,fecioara”. Direct si indirect Matei si Luca procura dovezi pentru a confirma adevarul nasterii din fecioara: 1) Amandoi afirma ca Isus a fost nascut din Duhul Sfant (Matei 1,18.20; Luca 1,35). 2) Ei declara ca Maria urma sa ,,nasca un Fiu” care nu avea sa fie fiul lui Iosif (vezi la Matei 1,21), ci Fiul lui Dumnezeu (Luca 1,35). 3) Maria a ramas fecioara ,,pana ce ea a nascut un fiu”, Isus (Matei 1,25). 4) Maria a afirmat virginitatea sa ingerului (Luca 1,34). In felul acesta nasterea din fecioara a lui Isus este pe deplin atestata si anume chiar si separat de cuvantul ,,fecioara” insusi si ar sta chiar si daca Matei nu ar fi folosit cuvantul in cadrul acesta. Matei si Luca, scriind asa cum au facut sub indrumarea divina, nu ar fi relatat istorisirea nasterii din fecioara daca nu ar fi fost adevarata. Ei cunosteau bine cum Il luasera in ras conducatorii iudei pe Isus din cauza imprejurarilor misterioase care invaluiau nasterea Lui si ca ei dadeau criticilor ocazie in plus pentru luare in ras prin repetarea istorisirii (vezi DA 715). Nu poate fi nici o indoiala ca Matei foloseste aici ,,fecioara” in sensul strict al cuvantului, cu referire la Maria ca o tanara femeie necasatorita, casta. Pentru o considerare a obiectiei ca profetia lui Isaia, ,,fecioara va ramane insarcinata”, se aplica numai la o situatie locala din vremea sa, vezi la Isaia 7,14. Sub calauzirea Duhului Sfant, Matei aplica prezicerea lui Isaia la Hristos si facand asa foloseste cuvantul parthenos, care inseamna strict ,,fecioara” si nimic altceva. Pentru o tratare a completa a problemei din Isaia 7,14 vezi Probleme de traducere a Bibliei, p. 151-169. Respingand toate minunile, criticii moderni ai Bibliei refuza in general ideea nasterii din fecioara ca nevrednica de o minte luminata. Ei indreapta atentia la faptul ca din toti scriitorii NT numai Matei si Luca o mentioneaza. Ei subliniaza faptul ca nici Marcu, care se presupune ca este cea mai timpurie dintre Evanghelii, nici Ioan, scrisa pentru a confirma divinitatea lui Isus, nici Pavel, marele teolog al NT, nici macar nu fac aluzie la ea. Criticii trag concluzia ca Marcu nu avea nici o cunostinta despre virginitatea Mariei, iar ca Ioan si Pavel considerau ideea prea fantezista pentru a fi demna de mentionat. Acestea toate sunt argumente aduse de tacere si astfel de argumente nu dovedesc nimic. Matei si Luca se refera la virginitatea Mariei ca un detaliu al naratiunii nasterii si intrucat Marcu si Ioan nu relateaza deloc naratiunea nasterii, nu au motiv comparabil pentru a se referi la acest detaliu aparte al ei. Acelasi lucru este adevarat cu privire la Pavel, care subliniaza intruparea, unirea naturii divine cu cea umana, ca marele fapt central implicat in nasterea lui Isus. Ca mijloc prin care s-a savarsit intruparea, nasterea din fecioara este, intr-un sens, incidentala fata de adevarul mai mare. Conceptia paulina a dumnezeirii lui Isus Hristos este cu totul consistenta cu nasterea din fecioara (vezi Filipeni 2,6-8; Coloseni 1,16; Evrei 1,1-9; etc.). Cu exceptia intruparii, crucificarii si invierii, Pavel tace aproape cu totul cu privire la amanunte ale naratiunii vietii Domnului si se ocupa de aceste trei evenimente doar ca fapte istorice. Criticii atrag atentia la faptul ca paganii atribuiau marimea unor barbati ca Alexandru, Pitagora, Platon si August Cezar, descinderii lor din zei si unei presupuse nasteri din fecioara. Dar acesta nu este un argument mai valabil decat acela de a spune ca existenta unor monede false si a unor contrafaceri a marilor capodopere de arta dovedeste ca nu exista unele autentice. Daca afirmatiile lui Matei si ale lui Luca cu privire la nasterea din fecioara trebuie sa fie inlaturate ca de necrezut din cauza ca adevarul exprimat in felul acesta depaseste cunostinta si experienta omeneasca, multe alte pasaje din Evanghelii trebuie sa fie inlaturate pe acelasi temei. Daca mintea omeneasca este facuta norma pentru determinarea credibilitatii Scripturii, Biblia inceteaza de a fi Cuvantul lui Dumnezeu pentru om si devine doar un document uman. Nu ar trebui sa se uite ca intregul plan al mantuirii este o minune, ,,o taina” (Romani 16,25; Efeseni. 1,9; 3,9; Coloseni 1,27; 2,2; Apocalipsa 10,7). In primul rand, faptul ca Dumnezeu a putut sa-i iubeasca pe pacatosi este o taina (Ioan 3,16; Romani 5,8). Si la fel este o taina ca intelepciunea infinita putea sa creeze un plan prin care indurarea se putea combina cu dreptatea (Psalmii 85,10) asa incat sa faca fata dreptelor cerinte ale Legii sfinte a lui Dumnezeu si in acelasi timp sa salveze pe pacatos de pedeapsa ei (Ioan 3,10; Romani. 6,23). Este o minune ca omul, care in mod natural este in vrajmasie cu Dumnezeu (Romani. 8,7), poate ajunge sa traiasca in pace cu El (Romani 5,1). Este o minune ca Hristos poate elibera de sub robia pacatului un om pornit spre rau (Romani 7,24; 8,1.2) si sa-l faca in stare sa traiasca in armonie cu caracterul divin (Romani 8,3.4). Este o minune ca un om poate fi nascut din nou (Ioan 3,3-9), ca un om nedesavarsit (Romani 3,23) poate fi transformat (Romani 12,2) prin harul lui Hristos intr-un om desavarsit (Matei 5,48) si sa devina un fiu al lui Dumnezeu (1 Ioan 3,1-3). Nasterea din fecioara, viata desavarsita, moartea inlocuitoare, invierea plina de slava ale lui Isus sunt toate taine pentru mintea omeneasca. Religia crestina nu face nici o apologie pentru marile taine ale planului mantuirii, deoarece iubirea rascumparatoare este ea insasi cea mai mare din toate tainele. Intruparea Fiului lui Dumnezeu este faptul suprem al tuturor timpurilor, piatra unghiulara a credintei crestine. Dar fara nasterea din fecioara n-ar fi putut sa fie o adevarata intrupare si fara intrupare si nasterea virgina, Biblia devine o simpla fabula si legenda, crestinismul o pacaleala pioasa si mantuirea un miraj dezamagitor. Vezi nota aditionala de la Ioan 1. Insarcinata. Si anume de la Duhul Sfant, asa cum marturiseste si Luca (Luca 1,35). ,,La plinirea vremii” (Galateni 4,4), Dumnezeu a adus pe Fiul Sau in lume, caruia I-a pregatit un trup (Evrei 10,5). Emanuel. Transliterarea greaca a ebr. ‘Immanu ‘El, literal ,,Dumnezeu cu noi”. Fiul lui Dumnezeu a venit sa locuiasca nu numai in mijlocul nostru, ci sa fie identificat cu familia omeneasca (Ioan 1,1-3.14; Romani 8,1-4; Filipeni. 2,6-8; Evrei 2,16, 17; DA 23). Vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Ioan 1,1-3.14. ,,Emanuel” nu era atat de mult un nume personal, cat un titlu descriptiv al misiunii Sale (cf. Isaia 9,6.7; 1 Corinteni 10,4). 1:24 Cand s-a trezit Iosif din somn, a facut cum ii poruncise ingerul Domnului; si a luat la el pe nevasta sa. A luat la el. Vezi v.18,20. Cand Dumnezeu a vorbit, Iosif a actionat fara indoiala sau amanare. In faptul acesta, poate mai mult decat in oricare alt aspect al caracterului lui Iosif, este evident de ce a fost el corespunzator sa fie protectorul pamantesc al Mariei si al fiului ei, Isus. Luand pe Maria acasa la sine, Iosif a actionat pe temeiul credintei. Un astfel de eveniment ca acela vestit de inger era necunoscut in analele experientei omenesti, dar Iosif credea ca ,,la Dumnezeu totul este cu putinta” (Matei 19,26; cf. Geneza 18,14; Iov 42;2; Ieremia 32,17; Zaharia 4,6; Luca 1,37; Romani 4,21). Rolul lui Iosif era umil si totusi indispensabil, iar prompta lui conformare la instructiunile ingerului a insemnat o mare diferenta, atat pentru Maria cat si pentru opinia publica. 1:25 Dar n-a cunoscut-o, pana ce ea a nascut un fiu. Si el i-a pus numele Isus. N-a cunoscut-o. Forma verbului in textul grec este contra traditiei romano-catolice a virginitatii perpetue a Mariei, deoarece el lasa sa se inteleaga ca virginitatea Mariei a continuat numai pana la nasterea lui Isus. Totusi, cuvintele ,,pana ce”(gr. heos) nu sunt concludente nici pentru, nici contra virginitatii perpetue. Intelesul cel mai natural al versetului 25 este ca Maria nu a trait cu Iosif ca nevasta lui inainte de nasterea lui Isus, ea a facut aceasta dupa. Comparati folosirea lui heos in LXX-a la Geneza 8,7; 1 Samuel 15,35; 2 Samuel 6,23 si in Matei 5,26; 12,20; 18,30; 22,44. Isus a avut atat frati, cat si surori, dar fratii, cel putin, erau mai mari decat Isus si deci copiii lui Iosif dintr-o casatorie anterioara (vezi la Matei 12,46). Faptul ca Isus a incredintat pe mama sa grijii lui Ioan (Ioan 19,27) poate lasa sa se inteleaga ca Maria nu a mai avut alti copii ai ei proprii. Pe de alta parte, ea se poate sa fi avut copii care nu erau intr-o pozitie care sa le permita sa se ingrijeasca de ea sau care nu aveau simpatie nici fata de ea, nici fata de Isus. Vezi la Matei 1,18. Nascut un fiu. [,,Fiul ei intai nascut”, KJV, G.Gal.]. Pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea cuvantului ,,intai nascut”. Totusi, o astfel de omitere nu afecteaza in nici un chip certitudinea ca Isus a fost fiul intai nascut al Mariei, pentru ca aceleasi manuscrise au afirmatia aceasta in Luca 2,7. Pentru iudei termenul ,,intai nascut” era adesea folosit intr-un sens tehnic, juridic. Ca rezultat al eliberarii intailor nascuti ai lui Israel de a zecea plaga egipteana, Dumnezeu a pretins pe toti fiii intai nascuti ai lui Israel ca fiind ai Sai (Exod 13,2; Numeri 3,13). La Sinai semintia lui Levi a fost acceptata pentru serviciu in sanctuar in locul intailor nascuti din toate semintiile, dar Domnul a cerut ca fiecare fiu intai nascut sa fie rascumparat (Numeri 3,45.46). Tehnic, ,,intaiul nascut” putea sa fie unicul copil. I-au pus numele Isus. Numele erau date copiilor oficial in a opta zi dupa nastere (Luca 2,21). La data aceea ,,Isus” a fost inregistrat ca fiu al Mariei si a lui Iosif. Vezi la Matei 1,1. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 21 4 T 251 23 DA 19, 24,25,26; Ed. 83; ML 290 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: