9:35 Atunci Isus a sezut jos, a chemat pe cei doisprezece, si le-a zis: Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si slujitorul tuturor!
Daca vrea cineva sa fie cel dintai. Aici Isus vine la miezul problemei – fiecare din cei doisprezece dorea sa fie ,,cel dintai” in imparatia pe care ei toti asteptau ca Domnul lor sa o statorniceasca (vezi la Matei 18,1). Ei uitasera ca adevarata marime cere renuntarea la marire ca un obiectiv de viata. In clipa cand un om se hotaraste sa fie mare, da dovada de micime a sufletului. Comparati Matei 23,8-12; Marcu 10,43.44; Luca 22,24-26.
Slujitorul. Gr. diakonos, de la care deriva cuvantul ,,diacon” (vezi Filipeni 1,1; 1 Timotei 3,8.12). Un diakonos este cineva care slujeste nevoilor sau lipsurilor altuia si putea sa fie sau un ,,sclav” sau un om liber, desi cuvantul implica serviciu facut de bunavoie. Un alt cuvant grec de obicei tradus prin ,,slujitor” este doulos care inseamna un ,,sclav” in sensul obisnuit al cuvantului. In NT diakonos este folosit de obicei cu privire la un ,,slujitor” al Evangheliei (vezi 1 Corinteni 3,5; Efeseni 3,7; 1 Tesaloniceni 3,2). Imparatia cerurilor este in esenta o problema de a aduce slujire lui Dumnezeu si aproapelui, nu de a primi slujire de la ei. Adevarata iubire este in principal o chestiune de a da iubire, nu de a o cere (vezi Matei 5,43). Cel mai mare este acela care iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau cel mai mult si le slujeste cel mai bine.