7:1 Fariseii si cativa carturari, veniti din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
Fariseii. Vezi p. 51, 52.
Carturari. Vezi p. 55; vezi la cap. 1,22.
Din Ierusalim. Conducatorii iudei fusesera foarte mult alarmati de rapida raspandire a Evangheliei dovedita de cea de-a treia calatorie galileana recenta (vezi la Matei 15,21; Marcu 6,14). Oamenii amintiti aici erau fara indoiala membrii unei delegatii mai mult sau mai putin oficiale de la Sinedriu, trimisi cu scopul anumit de gasi o scuza spre a pune capat lucrarii lui Isus (cf. DA 395).
S-au adunat. [,,Au venit”, KJV]. [Dezbatere despre traditie si necuratia ceremoniala, Marcu 7,1-23 = Matei 15,1-20. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 220; cf. p. 18, 96-100.] La punctul acesta din naratiune atat Matei, cat si Marcu trec peste incidentul plin de insemnatate din sinagoga din Capernaum, cand la sfarsitul cuvantarii despre Painea Vietii, sentimentul popular in Galileea s-a intors contra lui Isus (vezi Ioan 6,25 la 7,1; vezi la Matei 15,21). Contrar obiceiului, Isus ramasese in Galileea in timpul Pastelui (vezi Ioan 7,1; cf. DA 395), fara indoiala lucrand in liniste spre binele oamenilor (vezi la Marcu 6,56). La scurt timp dupa sarbatoare, probabil in decursul ultimei parti a lui aprilie sau primei parti a lui mai a avut loc aceasta intalnire cu carturarii si Fariseii, care se reintorsesera recent de la Ierusalim.
7:2 Ei au vazut pe unii din ucenicii Lui pranzind cu mainile necurate, adica nespalate.
Ei au vazut. [,,Cand au vazut”, KJV]. Fariseii si carturarii stiau, natural, ca ucenicii nu faceau altceva decat sa urmeze obiceiul adoptat de Isus (cf. la Luca 11,38). Indirect acesta era un atac personal la Isus. Carturarii si Fariseii intentionau sa atribuie lui Isus dispretuirea legilor lor. Procedand indirect ar fi evitat probabil si sa ofenseze pe aceia care gandeau bine cu privire la Isus. Conducatorii din Ierusalim priveau la oamenii analfabeti si simpli din Galileea cu dispret si de obicei se refereau la ei numindu-i amme ha’ares, literal ,,oameni ai pamantului” (vezi p. 55). Tocmai in tovarasia unei astfel de gloate ca acesti galileeni simpli a avut loc aceasta confruntare.
Pranzind. [,,Mancau paine”, KJV]. Literal, ,,paini”, dar aici probabil insemnand ,,hrana” in general.
Necurate. Gr. koinos, originar insemnand ,,de rand”, adica, avute de multi oameni. Mai tarziu el ajuns sa insemne ,,vulgar” sau ,,profan” si tocmai in sensul acesta foloseste Marcu cuvantul aici (cf. la Fapte 10,14).
Nespalate. Evident scriind pentru neiudei (vezi p. 564) care altminteri nu ar fi inteles natura atacului pe care il dadeau acum spionii, Marcu defineste ce vrea sa spuna prin ,,necurate”. Matei, scriind probabil in primul rand iudeilor (vezi p. 273), nu da o astfel de afirmatie explicativa. Spalarea la care se face aici referire era strict ritualista, nu sanitara. Ritualul acesta se spune ca ar fi constat din turnarea unei mici cantitati de apa pe degetele si palma unei primei maini si apoi pe cealalta cu mana inclinata asa ca apa curgea de pe palma catre incheietura mainii (avandu-se grija tot timpul ca apa sa curga inapoi in palma) si apoi pe rand frecand o mana cu palma celeilalte maini. Cantitatea minima de apa prescrisa era aceea care putea fi continuta intr-o coaja si jumatate de ou. Se pare, totusi, ca acolo unde nu era apa, era permisa o ablutiune uscata in care persoana ar fi facut pur si simplu miscarile de spalare a mainilor sale in felul prescris.
7:3 Fariseii, insa, si toti Iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina batranilor.
Fara sa-si spele. Vezi la v. 2.
Cu mare bagare de seama. [,,Adesea”, KJV]. Gr. pugme, literal, ,,pumn”; in forma folosita aici, ,,cu pumnul”. S-a sugerat ca pugme aici ar putea sa insemneze ,,cu pumn plin [de apa]”. Pot fi citate, de asemenea, dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea pukna, insemnand ,,viguros”, ,,sarguincios”, ,,adesea”.
Datina. Gr. paradosis, literal, ,,o predanie” sau ,,ceva predat”; de unde ,,o traditie” care este predata cuiva prin cuvantul gurii sau prin scris. Dupa cum este folosit in Evanghelii paradosis se refera la cantitatea masiva de reglementari orale, rabinice, care s-a dezvoltat in jurul Torei (vezi la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Traditia rabinilor, era tinta speciala a atacurilor lui Isus asupra sistemului religios iudaic al vremii Sale. Cuvantul ,,traditie” inseamna ,,ceea ce este predat [si anume, de la invatator la elev, sau de la generatie la generatie].”
In timp, traditia aceasta orala originara care avea intentia sa protejeze legea scrisa a VT, a ajuns sa fie considerata mai sacra decat legea insasi (vezi DA 395). Se presupune ca, printr-o ascultare mecanica fata de cerintele traditiei orale, o persoana ar fi tinut in mod automat legea scrisa inclusiv cele zece porunci. Cu alte cuvinte, daca o persoana se conforma la litera interpretarii traditionale a legii, nu avea nevoie sa se preocupe de spiritul legii scrise. Acest sistem legalist reducea religia la o chestiune de forme si alunga spiritul adevaratei inchinari si ascultari, fara de care un om Ii slujeste lui Dumnezeu in zadar (vezi Ioan 4,23.24; cf. Marcu 7,7). Un sistem de neprihanire obtinut prin ,,faptele” Legii domina mai presus de planul mantuirii prin care Dumnezeu intentiona ca oamenii sa ajunga la neprihanirea care este capatata prin credinta (vezi Romani 9,31.32; 10,3)
Hristos a cautat sa reaseze toate instructiunile revelate ale lui Dumnezeu la locul lor cuvenit in gandirea si viata poporului Sau. El a cautat sa acorde cuvintelor lui Dumnezeu prioritate fata de cuvintele oamenilor. El a cautat sa inlature simplele forme externe ale religiei si sa cultive adevaratul spirit al religiei inimii.
Batranilor. Adica, ale rabinilor sau talcuitorilor legii mai batrani.
7:4 Si cand se intorc din piata, nu mananca decat dupa ce s-au scaldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei sa le tina, precum: spalarea paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor.
Piata. Adica, locul de piata pe ulita deschisa, unde se cumparau si se vindeau produsele (vezi la Matei 11,16). Gandirea rabinica considera inevitabil ca o persoana care se misca in mijlocul gloatei din piata sa nu vina in contact cu persoane sau lucruri care erau necurate din punct de vedere ceremonial, deci ,,intinatoare”.
Scaldat. [,,Spala”, KJV]. Pot fi citate si dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,a se curata”. Alte obiceiuri. [,,Alte lucruri”, KJV]. Poate cuprinzand vase, imbracaminte (vezi Levitic 11,32), maini si picioare (cf. Exod 30,19-21). Au apucat ei sa le tina. [,,Primit sa tina”, KJV]. Traditia este ,,predata” de o generatie si ,,apucata…sa le tina” de urmatoarea generatie. Ea este predata de invatator si primita de elev.
Ulcioare. [,,Oale”, KJV]. Gr. xestai (singular xestes), o masura romana (sextariu) continand ceva mai mult decat un sfert de litru (vezi p. 50). Xestes este unul din cuvintele de origine latina aflate in Evanghelia lui Marcu.
Caldarilor. [,,Aramurilor”, KJV]. Literal ,,bronz” sau ,,arama”.
Paturilor. [,,Meselor”, KJV]. Literal, ,,asternuturilor” sau ,,paturilor”. Totusi, dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre retinerea si omiterea ,,meselor”.
7:5 Si Fariseii si carturarii L-au intrebat: Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor, ci pranzesc cu mainile nespalate?
Nu se tin. [,,Umbla”, KJV]. Intr-un sens figurat ,,a trai”. Comparati ,,umblarea” lui Enoh cu Dumnezeu (vezi Geneza 5,24). Ceea ce ii irita pe Farisei si carturari era felul de viata sau felul de a trai al ucenicilor.
7:6 Isus le-a raspuns: Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
A proorocit Isaia. Vezi la Isaia 29,13. Cuvintele lui Isaia erau descriptive cu privire la Israel pe vremea lui, asa cum arata lamurit contextul, dar ele erau la fel de adevarate cu privire la iudeii de pe vremea lui Hristos (vezi la Deuteronom 18,15). Astfel, cand Hristos zicea: ,,Isaia a proorocit de voi”, El nu voia sa spuna ca Isaia prezisese ceva adevarat indeosebi si exclusiv cu privire la iudeii de pe vremea lui Hristos, ci ca descrierea din partea lui Isaia a lui Israel se aplica ,,bine” (vezi Marcu 7,6) si populatiei din vremea lui Hristos.
Fatarnicilor. Vezi la Matei 6,2.
Ma cinsteste. Cu o pretentie de a asculta de voia lui Dumnezeu ,,batranii” (v. 3) in realitate dadeau ,,invataturi, care nu sunt decat porunci omenesti” (v. 7). Era o chestiune de mantuire prin credinta sau prin fapte. Isus afirma ca aceia care se inchina lui Dumnezeu trebuie sa o faca ,,in duh si in adevar” (vezi Ioan 4,23.24). Accentuarea din partea Lui a acestui adevar a adus pe Hristos in conflict cu conducatorii iudei. Primejdia de a inalta invataturile omenesti si chiar si interpretarile omenesti ale cerintelor divine mai presus de ,,cele mai insemnate lucruri ale Legii” (Matei 23,23) nu este mai mica astazi de cum era atunci
7:7 Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.
Dand invataturi. [,,Invatand ca doctrine”, KJV]. Literal, ,,invatand [ca] invataturi].
7:8 Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea.
Porunca lui Dumnezeu. Forma singulara, ca aici, se refera la tot ceea ce a poruncit Dumnezeu – toata voia Lui descoperita (vezi la Matei 22,37.39). Poruncile lui Dumnezeu ,,sunt fara margini” (Psalmii 119,96); ele cuprind ,,toata datoria omului” (Eclesiastul 12,13). Idealul pus inaintea noastra este acela de a fi ,,desavarsiti” dupa cum si Tatal nostru ,,cel ceresc este desavarsit” (vezi la Matei 5,48).
Datina. [,,Traditia”, KJV]. ,,Datina asezata de oameni” sta in contrast fara compromis cu ,,porunca lui Dumnezeu”. Spalarea. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea restului v. 8 incepand cu aceste cuvinte. Afirmatia este totusi fara doar si poate adevarata, deoarece acelasi gand este exprimat in
v. 4.13.
7:9 El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra.
Sa tineti. [,,Sa impliniti”, KJV]. Notati ironia implicita in cuvintele lui Hristos.
7:10 Caci Moise a zis: Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta; si: Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea.
Moise a zis: Prima parte a citatului lui Hristos este din porunca a cincea si a doua din codul civil de legi (vezi Exod 21,17).
Sa fie pedepsit cu moartea. [,,Sa moara de moarte”, KJV]. Textul grecesc al acestei expresii este o reflectare a idiomului ebraic insemnand ,,a muri cu siguranta”, literal ,,murind veti muri” (vezi la Geneza 2,17). Cu alte cuvinte, moartea urma sa fie pedeapsa inevitabila pentru o infractiune la porunca a cincea.
7:11 Voi, dimpotriva, ziceti: Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: Ori cu ce te-as putea ajuta, este Corban, adica dat lui Dumnezeu, face bine;
Voi, dimpotriva, ziceti. Isus da aici o ilustratie specifica a ceea ce voia El sa zica atunci cand spunea: ,,Voi aveti un fel subtil de a respinge porunca lui Dumnezeu, pentru a tine traditia voastra”
(v. 9 RVS). De unde reiese ca Isus exprima aici faptul ca iudeii se inchinau zadarnic la Dumnezeu (vezi v. 7). Ei Il acuzau pe Hristos ca desfiintase legea, dar El lamurea ca ei, prin interpretarea lor traditionala a legii, facusera de fapt chiar lucrul de care pe nedrept Il acuzau pe El (vezi la Matei 5,17-19.21.22).
Corban. Gr. korban, de la ebr. qorban, ,,dar”, ,,ofranda”, literal ,,ceea ce este adus aproape”. In tarile orientale cuiva nici nu i-ar veni in minte sa abordeze sau ,,sa se apropie” de un superior fara sa-i aduca un ,,dar”. Orice lucru asupra caruia cineva a rostit cuvintele: ,,Este Corban”, era dedicat prin aceasta lui Dumnezeu si Templului.
Dat lui Dumnezeu. [,,Dar”, KJV]. Pe cat se pare scriind in primul rand pentru cititori neiudei (vezi p. 564), Marcu traduce aici un cuvant care n-avea aproape nici un inteles pentru ei.
Face bine. [,,Va fi liber”, KJV]. Scrierea cu litere cursive [in KJV] arata ca intreaga propozitie a fost adaugata de traducatorii KJV, care in felul acesta se pare ca incercau sa clarifice intelesul pentru cititorii englezi.
7:12 si nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa.
Lasati. [,,Suferiti”, KJV]. Mai degraba, ,,ingaduiti” (vezi la Matei 19,14).
Sa faca nimic. In felul acesta un om putea sa-si insele proprii parinti in numele religiei, cu aprobarea preotilor si sub pretentia ca Dumnezeu cerea aceasta de la El.
Orice lucru asupra caruia fusese pronuntat cuvantul ,,Corban” era prin aceasta devotat unui uz sacru – Templu (vezi la v. 11). Parintilor nu le era permis sa se atinga de nimic care era ,,dedicat”, dar fiului neconstiincios ii era permis sa se foloseasca de el atata vreme cat traia. El evita datoria sa filiala printr-o marturisire de evlavie superioara. Prin procedura aceasta ocolita preotii erau in intelegere cu enoriasii lor lacomi sa-i elibereze pe acestia din urma de obligatia solemna de a se ingriji de parintii lor.
7:13 Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!
Ati desfiintat. [,,Fara de efect”, KJV]. Adica, pentru orice scop practic, desfiintand porunca a cincea. Isus statea inaintea multimii adunate ca aparatorul drepturilor lor, in timp ce carturarii si Fariseii erau dati la iveala in adevarata lor lumina ca fatarnici ( vezi v. 6) si ca vrajmasi atat ai lui Dumnezeu, cat si ai semenilor lor.
Multe alte lucruri de felul acesta. Exemplul pe care il foloseste aici Hristos nu era izolat, dupa cum carturarii si Fariseii insisi stiau prea bine.
7:14 In urma, a chemat din nou noroadele la Sine, si le-a zis: Ascultati-Ma toti si intelegeti.
Din nou. [,,Tot”, KJV]. Gr. panta. Totusi, dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,din nou”. Exprimarea aceasta ar lasa sa se inteleaga ca Isus vorbea multimii cand carturarii si Fariseii Il intrerupsesera cu protestul lor (vezi v. 2). Acum, cand Isus redusese la tacere pe criticii Sai, S-a adresat din nou poporului, cu scopul de a clarifica adevarata natura a problemei cuprinse in conflictul cu privire la traditie (vezi la v. 3).
Ascultati-Ma. Oamenii trebuia sa faca uz de o atentie sarguincioasa daca voiau sa vada prin fatarnicia conducatorilor lor spirituali.
7:15 Afara din om nu este nimic care, intrand in el, sa-l poata spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurca.
Afara din om. Comentatorii in general pierd ideile din v. 15-23, aplicandu-le la problema alimentelor din carne curata si necurata asa cum sunt deosebite in Levitic 11. Contextul face indeosebi clar faptul ca Isus nu punea in discutie in nici un fel preceptele VT, ci mai degraba tagaduia valabilitatea traditiei orale (vezi la Marcu 7,3) si aici in mod deosebit traditia, care declara hrana mancata cu mainile spalate necorespunzator (intr-un sens ritual) devenea cauza de intinare (vezi la v. 2). Totdeauna si exclusiv, Isus protesta contra ,,poruncilor omenesti” (v. 7), in viu contrast cu ,,porunca lui Dumnezeu” (v. 8) asa cum este prezentata in Scripturi. A aplica v. 15-23 la chestiunea mancarurilor curate si necurate inseamna a ignora cu totul contextul. Daca Isus ar fi eliminat la data aceasta distinctia dintre alimentele din carne curate si necurate este evident ca Petru mai tarziu nu ar fi raspuns asa cum a facut la ideea de a manca alimente din carne necurata (vezi la Fapte 10,9-18.34; 11,5-18).
Ar trebui sa se scoata in evidenta ca problema in discutie dintre Isus si Farisei nu avea nimic de a face cu felul de hrana ce urma sa fie consumata, dar numai cu felul in care ea urma sa ei consumata – fie cu sau fara spalarea rituala (vezi la v. 2.3). In acord cu reglementarile iudaice, chiar hrana care era curata dupa Levitic 11, ar fi putut fi considerata necurata datorita contactului cu persoane necurate (vezi la Marcu 6,43).
Ce iese. Pentru o lista de ,,lucruri” la care Se refera Hristos vezi v. 21-23. Aici Hristos afirma ca intinarea morala din calcarea ,,poruncii lui Dumnezeu” este de nemarginit mai mare insemnatate decat intinarea rituala, mai ales cand aceasta din urma este intemeiata pe ,,datina asezata de oameni” (vezi la v. 7.8). Intinarea sufletului, zice Isus, este o problema mult mai serioasa decat intinarea rituala a trupului, ocazionata de contactul cu persoane sau lucruri care sunt necurate din punct de vedere ceremonial.
Aceea il spurca. Vezi v. 21-23. Chiar in VT Dumnezeu afirma in mod specific ca nu-I plac doar formele cultului ritual (vezi Isaia 1,11-13; Mica 6,6-8) practicate ca un scop in ele insele.
7:16 Daca are cineva urechi de auzit, sa auda.
Daca are cineva urechi. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre includerea si excluderea v. 16. Totusi, Hristos a folosit adesea expresia aceasta (vezi Matei 11,15; etc.) si este cu siguranta corespunzatoare cu contextul de aici.
7:17 Dupa ce a intrat in casa, pe cand era departe de norod, ucenicii Lui L-au intrebat despre pilda aceasta.
Casa. Mai degraba ,,o casa”. Posibil casa lui Petru din Capernaum (vezi la cap. 1,29; 2,1). Restul acestei sectiuni a fost adresat ucenicilor in particular (cap. 7,17-23). Ucenicii Lui. Potrivit cu Matei, ca de obicei, Petru a fost acela care a actionat ca purtator de cuvant pentru grup (vezi la Matei 14,28).
Pilda. Vezi p. 203-207. O pilda [,,parabola”] ar putea sa fie numai o zicala plina de talc, oricat de scurta. Aici se refera la figura folosita in v. 15, despre lucrurile care intra in om si cele care ies din om. Daca aceasta ,,pilda” s-a dovedit a fi o sarada chiar si pentru ucenici, multimea n-ar fi putut sa prinda insemnatatea ei deplina (vezi la v. 14).
7:18 El le-a zis: Si voi sunteti asa de nepriceputi? Nu intelegeti ca nimic din ce intra in om de afara, nu-l poate spurca?
Si voi sunteti fara pricepere? Adica, ca si multimea de oameni caruia ii fusese spusa ,,parabola”. Era numai rational sa se astepte ca ucenicii sa fie in avans fata de poporul de rand cand era vorba de intelegerea adevarurilor mantuirii.
7:19 Fiindca nu intra in inima lui, ci in pantece, si apoi este dat afara in hazna? A zis astfel, facand toate bucatele curate.
Inima lui. Adica, in mintea si sufletul lui (vezi la Matei 5,8). Cu alte cuvinte mancarea cu mainile nespalate nu avea vreun efect moral asupra omului.
In pantece. Alimente necurate din punct de vedere ceremonial (vezi la vers 15) mergeau in stomac si nu era nici un mijloc prin care necuratia ceremoniala care se presupunea ca este atasata de ele sa fie asimilata in structura corpului.
Hazna. Gr. aphedron ,,privata” sau ,,toaleta”. Cuvantul nu se refera, asa cum se presupune indeobste, la o parte a corpului omenesc.
Curatind toate bucatele. Literal ,,facand curate toate alimentele [gr. bromata, vezi la Luca 3,11].” In KJV aceasta afirmatie apare ca o parte din instructiunea lui Hristos si pare sa insemne ca procesul de digestie si eliminare are rezultatul de a ,,curata toate mancarurile”. Textul grec, insa, lamureste ca acestea nu sunt cuvintele lui Hristos, ci mai degraba ale lui Marcu si ca ele constituie comentariul lui la ce vrea sa spuna Hristos. In acord cu aceasta, este necesar sa intelegem expresia aceasta in legatura cu cuvintele ,,el le-a zis” din v. 18. In felul acesta ultima parte a v. 19 sa zica, ,,[acesta le-a spus] facand toate bucatele necurate” RSV – adica, indiferent daca cel care le mananca savarseste sau nu ritualul de ablutiune prescris. Acesta era insusi subiectul problemei (vezi la v. 2).
In al doilea rand, ar trebui sa se observe ca in textul grec bromata, tradus ,,bucate” inseamna simplu ,,ceea ce se mananca”, ,,hrana” si cuprinde tot felul de alimente; el niciodata nu denota carnea de animale spre deosebire de alte feluri de alimente. A limita cuvintele ,,curatind toate bucatele” la alimentele din carne curata si cea necurata folosita ca hrana si a trage concluzia ca Hristos a desfiintat aici deosebirea dintre carnea curata si cea necurata folosita ca hrana (vezi Levitic 11) inseamna sa ignoram complet intelesul textului grec.
In al treilea rand, contextul (v. 1-14, 20-23) se ocupa nu de necuratia biologica, ci de necuratia presupus atrasa de omiterea ritualului spalarii (vezi la v. 15). Felul de hrana pe care o consumau ucenicii (v. 2,5) nu este luata in discutie, ci doar felul in care ei mancau (vezi la v. 2,5,15). Pretutindeni, Hristos se ocupa cu ,,problema poruncii lui Dumnezeu” fata de ,,traditia oamenilor” (vezi la v. 5-15,19).Vezi la v. 21-23.
7:20 El le-a mai zis: Ce iese din om, aceea spurca pe om.
IND=200 20. Iese. Vezi la v. 15,19.
7:21 Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
Dinauntru. Isus incheie observatiile Sale cu o enuntare a ceea ce de fapt ,,spurca pe om” (v. 23). Intinarea, zice El, este morala, nu ceremoniala (vezi la v. 15). Ea afecteaza sufletul, nu trupul.
Ganduri rele. Isus enumera treisprezece lucruri diferite care ,,spurca” pe om. Comparati lista data aici cu cea din Romani 1,29-31 si Galateni 5,19-21.
Curvii. Gr. porneiai, un termen cuprinzand tot felul de legaturi sexuale ilegale./IND
7:22 furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia.
Lacomii. Gr. pleonexiai, insemnand ,,dorinte avare de a avea mai mult” de unde ,,lacomie” sau ,,avaritie”. Ideea de a dobandi mereu mai mult a devenit o manie pentru persoane de caracterul acesta.
Viclesuguri. Gr. poneriai, nelegiuiri in general, de asemenea mai specific, asa cum este probabil cazul aici, ,,rautate”. Fapte de rusine. [,,Lascivitate”, KJV]. Sau ,,desfranare”. Ochiul rau. O redare greaca a unei expresii idiomatice ebraice (vezi Deuteronom 15,9) probabil insemnand ,,invidie”, ,,gelozie” sau un ,,duh invidios”.
Hula. Gr. blasphemia, insemnand ,,hula” cu privire la Dumnezeu, dar ,,vorbirea de rau” cand este indreptata impotriva oamenilor ca aici. Pentru folosirea cuvantului in sensul de ,,hula” vezi la Matei 12,31.
Nebunie. Adica, insusirea de a fi ,,fara sens”. ,,Neintelegerea” ar fi o alta redare cu putinta aici.
7:23 Toate aceste lucruri rele ies dinauntru, si spurca pe om.
Aceste lucruri rele. Vezi la v. 2-4, 15, 19. Pentru lista de trasaturi pozitive de caracter cu care crestinul trebuie sa inlocuiasca aceste trasaturi negative vezi Galateni 5,22.23; 2 Petru 1,4-8. Cu privire la primejdia de a incerca sa se inlature trasaturile rele fara de a cultiva trasaturile bune in locul lor vezi la Matei 12,43-45.
7:24 Isus a plecat de acolo, si S-a dus in tinutul Tirului si al Sidonului. A intrat intr-o casa, dorind sa nu stie nimeni ca este acolo; dar n-a putut sa ramana ascuns.
A plecat de acolo. [Retragerea in Fenicia, Marcu 7,24-30 = Matei 15,21-28. Comentariu major: Matei].
7:25 Caci indata, o femeie, a carei fetita era stapanita de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, si a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
Verset ce nu a fost comentat.
7:26 Femeia aceasta era o grecoaica, de obarsie Siro-feniciana. Ea il ruga sa scoata pe dracul din fiica ei.
Grecoaica. Adica, ,,dintre Neamuri”, nu neaparat cineva care era din neam sau de nasterea greaca (vezi Romani 1,16; DA 399).
7:27 Isus i-a zis: Lasa sa se sature mai intai copiii; caci nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei.
Verset ce nu a fost comentat.
7:28 Da, Doamne, I-a raspuns ea; dar si cateii de sub masa mananca din faramiturile copiilor.
Verset ce nu a fost comentat.
7:29 Atunci Isus i-a zis: Pentru vorba aceasta, du-te; a iesit dracul din fiica ta.
Verset ce nu a fost comentat.
7:30 Si cand a intrat femeia in casa ei, a gasit pe copila culcata in pat; si iesise dracul din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
7:31 Isus a parasit tinutul Tirului, si a venit iarasi prin Sidon la marea Galileii, trecand prin tinutul Decapole.
A parasit. [,,Plecand”, KJV]. [Un surdo-mut vindecat; minuni in Decapole, Marcu 7,31-37 = Matei 15,29-31.Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 221: diagrama p. 231; asupra minunilor p. 208 -213.]. Cu privire la regiunea la care se refera aici Marcu, pe care acum Hristos ,,a parasit-o” vezi la Matei 15,21. Matei nu spune nimic despre drumul pe care l-a urmat Isus cu prilejul calatoriei de intoarcere din Fenicia.
Tinutul. Literal, ,,hotarele”, aici insemnand ,,teritoriul”.
Prin Sidon. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,prin Sidon”, insemnand ca din vecinatatea Tirului Isus a mers mai departe spre nord inainte de a Se intoarce spre est si sud in directia Decapole (cf. DA 404).
Marea Galileea. Probabil inaintand spre sud de-a lungul tarmului rasaritean al lacului.
Decapole. Vezi p. 46; vezi la Matei 4,25.
7:32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, si L-au rugat sa-Si puna mainile peste el.
I-au adus. Se pare ca omul suferind nu a venit dupa propria lui vointa, intrucat nu auzise niciodata de Hristos. Evident, credinta prietenilor sai l-a adus la Hristos. Decapole era tinutul in care Hristos ii vindecase pe demonizatii din Gadara, care isi indeplinisera cu credinciosie si zel insarcinarea de a vorbi semenilor lor pagani despre Isus (vezi la cap. 5,19.20). Este posibil ca prietenii surdo-mutului s-au hotarat sa-l aduca la Hristos ca rezultat al lucrarii oamenilor stapaniti pe vremuri de demoni.
Surd. Gr. kophos, literal, ,,tont”, ,,greoi de cap”; aici folosit cu referire la simtul auzului (vezi la Luca 1,22).
Mut. [,,Avea o piedica in vorbire”, KJV]. Omul acesta nu era absolut mut, deoarece atunci cand a fost vindecat ,,a vorbit deslusit” (v. 35), lasand impresia ca inainte de a fi vindecat putea vorbi, desi nu lamurit. Incapacitatea lui de a vorbi clar si distinct se poate sa fi fost un rezultat al surzeniei lui.
7:33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele in urechi, si i-a atins limba cu scuipatul Lui.
L-a luat la o parte. Asa cum a facut mai tarziu cu orbul din Betsaida Iulia (vezi cap. 8,22-26). Ambele tinuturi erau locuite in mare parte de Neamuri (vezi la Matei 4,25) si astfel pare probabil ca omul acesta era si el unul din Neamuri. Poate ca Isus a luat pe surdo-mut deoparte din cauza ca procedeul neobisnuit pe care l-a urmat la vindecarea lui ar fi putut sa fie gresit inteles de gloata lipsita de discernamant si interpretat ca o forma de magie asemenea descantecelor savarsitoare de miracole la pagani.
I-a pus degetele. Literal, ,,si-a varat degetele” in urechile omului. S-a sugerat ca prin actiunea aceasta Isus cauta sa transmita suferindului ideea ca El era interesat de starea lui nefericita.
Scuipat. Desi literatura veche pastreaza numeroase exemple de folosire a salivei de catre medici si infaptuitorii de minuni care credeau ca ea este in stare sa transmita sanatate din corpurile lor in cele ale pacientilor si astfel sa aiba proprietati curative, nu este motiv aparent pentru care Isus a ales aici sa vindece in felul acesta, atat de neobisnuit pentru El. Unii au sugerat posibilitatea ca gestul acesta era doar o concesie pentru inevitabila ignoranta si greutate de pricepere a omului. Dar oricare va fi fost motivul, intregul procedeu urmat aici seamana cu acela al vindecarii orbului de la Betesda (vezi cap. 8,22-26).
I-a atins limba. Omul nu era numai surd, dar si mut (vezi la v. 32) si Hristos a atins ambele organe care aveau nevoie de vindecare.
7:34 Apoi, Si-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, si a zis: Efata, adica: Deschide-te!
Si-a ridicat ochii spre cer. [,,Privind in sus”, KJV]. Aceasta este singura ocazie de vindecare cu privire la care este relatat ca Isus Si-a indreptat privirile spre cer. El a facut, totusi, asa, la hranirea celor cinci mii cand a binecuvantat painile si pestii (vezi cap. 6,4), la invierea lui Lazar (vezi Ioan 11,41) si la rugaciunea Lui de mijlocire pentru ucenicii Sai (vezi Ioan 17). Pe cat se pare, in ocazia aceasta scopul acestui gest era de a indrepta gandurile surdo-mutului la Dumnezeu si la cer, pentru a-i arata ca vindecarea urma sa vina numai prin putere divina.
A suspinat. Gr. stenazo, ,,a suspina” sau ,,a geme”. Aceasta nu era o parte a procesului de a comunica cu omul suferind, ci o expresie a propriei reactii a lui Isus ca fiinta omeneasca la suferinta si slabiciunea omeneasca (vezi la Ioan 1,14). In surzenia si vorbirea gangava a omului El a vazut un tablou patetic al surzeniei inimilor oamenilor fata de solia pe care El o purta si al vietii sovaitoare, fara rost, pe care oameni o duceau atat de des.
Efata. O expresie aramaica pastrata de Marcu (vezi la cap. 5,41), fara indoiala exact cuvantul pe care Isus l-a folosit cu ocazia aceasta.
Deschide-te. Referitor, natural, la urechile omului si la refacerea auzului, Marcu traduce aici expresia aramaica in folosul cititorilor sai.
7:35 Indata, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, si a vorbit foarte deslusit.
Dezlegat. [,,Dezlegat legatura”, KJV]. Gr. desmos, ,,o legatura” sau ,,o banda”. Aceasta nu lasa in mod necesar sa se inteleaga vreun defect in organele de vorbire ale omului, desi acesta ar putea sa fie intelesul.
Deslusit. [,,Lamurit”, KJV]. Gr. orthos, ,,drept”, ,,corect”, ,,deslusit”. Aceasta lasa clar sa se inteleaga ca omul fusese in stare sa vorbeasca, dar atat de indistinct incat numai cu greu putea sa fie inteles.
7:36 Isus le-a poruncit sa nu spuna nimanui; dar cu cat le poruncea mai mult, cu atat Il vesteau mai mult.
Sa nu spuna nimanui. Asa cum atat de adesea Isus poruncise acelora pentru care fusesera savarsite minuni neobisnuite de vindecare (vezi Matei 8,4; 9,30; 12,16; cf. 17,9; Marcu 5,43, etc.; vezi la Marcu 1,44). In regiunea aceasta predominant pagana motivul Lui principal de a impune tacere s-ar putea sa fi fost dorinta Sa de a evita trezirea unei nadejdi a populatiei in general ca lucrarea despre care, de acum, auzisera atat de mult, urma sa fie repetata aici intr-o mare masura. Paganii, in general, erau nepregatiti sa inteleaga si sa aprecieze adevarata natura a soliei Sale, dar acolo unde a gasit in adevar oameni dintre Neamuri care dadeau dovada de mare credinta, se pare ca Isus le-a onorat credinta.
Cu atat Il vesteau mai mult. Comparativul dublu atrage atentia la impresia cea mai adanca cu putinta asupra mintii multimii. Cat de imposibil trebuie sa fi fost ca ei sa pastreze tacerea cu privire la cele mai mari intamplari cunoscute candva in istoria lui Israel! Cat de coplesitoare era dovada divinitatii lui Hristos!
7:37 Ei erau uimiti peste masura de mult, si ziceau: Toate le face de minune; chiar si pe surzi ii face sa auda, si pe muti sa vorbeasca.
Toate le face bine! Acesta a fost verdictul paganilor care ajunsesera sa cunoasca ceva cu privire la Isus prin cei doi demonizati vindecati din Gadara (vezi la cap. 5,20). Ca si poporul de rand din Galileea, paganii ,,Il ascultau cu bucurie” (vezi la cap. 12,37)COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 DA 395 1–23 DA 395–398
7 COL 110; EW 124
9–12 DA 396
11 DA 397, 408
13 7T 287
24–30 AA 19
24–36 DA 399–403
26–30 GC 515
31–37 DA 404