7:33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele in urechi, si i-a atins limba cu scuipatul Lui.
L-a luat la o parte. Asa cum a facut mai tarziu cu orbul din Betsaida Iulia (vezi cap. 8,22-26). Ambele tinuturi erau locuite in mare parte de Neamuri (vezi la Matei 4,25) si astfel pare probabil ca omul acesta era si el unul din Neamuri. Poate ca Isus a luat pe surdo-mut deoparte din cauza ca procedeul neobisnuit pe care l-a urmat la vindecarea lui ar fi putut sa fie gresit inteles de gloata lipsita de discernamant si interpretat ca o forma de magie asemenea descantecelor savarsitoare de miracole la pagani.
I-a pus degetele. Literal, ,,si-a varat degetele” in urechile omului. S-a sugerat ca prin actiunea aceasta Isus cauta sa transmita suferindului ideea ca El era interesat de starea lui nefericita.
Scuipat. Desi literatura veche pastreaza numeroase exemple de folosire a salivei de catre medici si infaptuitorii de minuni care credeau ca ea este in stare sa transmita sanatate din corpurile lor in cele ale pacientilor si astfel sa aiba proprietati curative, nu este motiv aparent pentru care Isus a ales aici sa vindece in felul acesta, atat de neobisnuit pentru El. Unii au sugerat posibilitatea ca gestul acesta era doar o concesie pentru inevitabila ignoranta si greutate de pricepere a omului. Dar oricare va fi fost motivul, intregul procedeu urmat aici seamana cu acela al vindecarii orbului de la Betesda (vezi cap. 8,22-26).
I-a atins limba. Omul nu era numai surd, dar si mut (vezi la v. 32) si Hristos a atins ambele organe care aveau nevoie de vindecare.