6:42 Au mancat toti si s-au saturat;
Au mancat toti. La iudei lucrurile imparatiei mesianice erau adesea zugravite sub figura unui ospat (vezi la Luca 13,29; 14,15) si ne putem imagina ca in timp ce marea multime de oameni manca hrana procurata in felul acesta miraculos pentru ei, unii si-au indreptat gandurile catre perspectivele mesianice. In aceeasi zi cand au mancat painile si pestii oamenii deja trasesera concluzia ca Isus era ,,profetul” (vezi la Ioan 6,14; cf. Deuteronom 18,15; Matei 11,3; Ioan 4,25) care trebuia sa vina in lume. Minunea de netagaduit i-a condus la concluzia de neinlaturat ca Isus trebuia sa fie Acela care era prezis de toti profetii (vezi Luca 24,27; Ioan 1,45), Imparatul care trebuia sa vina al lui Israel (vezi Isaia 9,6.7; vezi la Luca 1,32.33). Ei au incercat sa-L incoroneze ca Imparat chiar la fata locului (vezi Ioan 6,15). Acela care putea sa invie pe cei morti, sa vindece pe cei bolnavi si sa procure hrana pentru multimi avea, evident, puterea sa elibereze pe Israel din robia Romei. Sub conducerea Lui ostile lui Israel ar fi fost invincibile si nadejdile cele mai dragi ale acelora care asteptau un mesia politic urmau sa se implineasca (vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19).
Hranirea celor cinci mii era minunea suprema a lucrarii galileene, o minune la care fusese martora o mare multime si o minune care nu poate fi tagaduita de sceptici, nici de cei din vremea lui Hristos, nici din vremea noastra. Drept urmare a acestei minuni lucrarea galileana a ajuns brusc la un apogeu (vezi la Luca 2,49). Comparati vindecarea omului de la scaldatoarea Betesda cu un an mai inainte (vezi la Ioan 5), care a dus la incheierea lucrararii iudaice.
S-au saturat. Painea inmultita in chip minunat – dovada a autenticitatii minunii – a fost distribuita fiecarei persoane din marea multime, nu in cantitati marunte, ci in masura indestulatoare pentru a satisface pofta. Abundenta acesta marturisea despre puterea fara de margini lui Isus. Numai atunci cand nevoile tuturor au fost pe deplin satisfacute s-a sfarsit provizia. Isus era atent atat la nevoile fizice ale acelora care veneau la El, cat si la nevoile lor spirituale. Dar lucrarea facuta in felul acesta pentru a satisface nevoile fizice era intentionata sa indrepte pe oameni spre nevoile lor spirituale mai importante si la Painea Vietii ca mijloc de a implini nevoile acelea (vezi Ioan 6,26-55).
Felul de hrana procurata era regimul simplu al pescarilor si plugarilor si dadea marturie contra abuzului. Metoda prin care a fost procurata hrana marturisea despre puterea lui Dumnezeu prin care sunt implinite toate nevoile omului. Abundenta marturisea despre resursele nemarginite ale lui Dumnezeu si despre capacitatea Lui de a putea ,,sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi.” (Efeseni 3,20). Colectarea faramiturilor arata ca nici una din binecuvantarile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie irosita. Participarea ucenicilor la distribuirea hranei marturisea despre faptul ca binecuvantarile cerului sunt puse la indemana oamenilor prin mijlocirea celor care sunt dispusi sa conlucreze cu Cel Atotputernic. Ucenicii erau simple canale ale binecuvantarii. Ei trebuia sa primeasca inainte de a putea sa dea.
Faptul ca hranirea celor cinci mii este unica minune relatata de toti evanghelistii o marcheaza ca fiind de o insemnatate neobisnuita. Pentru o comparatie a acestei minuni cu aceea a hranirii celor patru mii vezi nota aditionala la Matei 15.