6:14 Imparatul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al carui Nume ajunsese vestit; si a zis: Ioan Botezatorul a inviat din morti, si de aceea lucreaza aceste puteri prin el.
Imparatul Irod. [Martirajul lui Ioan Botezatorul, Marcu 6,14-29 = Matei 14,1.2.6 = Luca 9,7-
9. Comentariu major: Marcu. Vezi diagrama p. 231]. Matei mentioneaza pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel mare si carmuitor al Galileii si Pereii pe temeiul autoritatii Romei (vezi la Matei 2,22; Luca 3,1). Atat Matei (cap. 14,1), cat si Luca se refera la Irod Antipa prin titlul lui oficial de ,,tetrarh” (vezi la Luca 3,1). El era ,,imparat” numai prin numire din partea romanilor si titlul de ,,imparat” ii era permis numai ca o favoare. El a domnit asupra teritoriului sau de la moartea tatalui sau, Irod cel Mare, din anul 4 i.Hr., pana in anul 39 d.Hr. Mama lui era Maltace, o samariteanca, care era si mama lui Arhelau (vezi la Matei 2,22). Resedinta lui era probabil la Tiberiada, o cetate pe care el o cladise pe tarmul de sud-est al Lacului Galileea si o numise dupa cezarul care domnea atunci, Tiberiu. Vezi p. 64; diagrama p. 40, 234.
A auzit vorbindu-se de Isus. [,,A auzit de El”, KJV]. Lucrarile extinse ale celor doisprezece in decursul celei de a treia calatorii galileene erau evident indestulatoare pentru a atrage atentia generala la Isus si la lucrarea Lui si a trezi temerea lui Irod ca Isus era Ioan inviat din morti. In timp ce in cele doua expeditii evanghelistice anterioare fusese o singura grupa care mergea din sat in sat, acum erau sapte. Evident vestile care soseau la Iord din toate partile, dadeau la iveala o rapida extindere a Evangheliei. In timp ce in trecut Isus paruse inaintea autoritatilor ca nu era decat un predicator itinerant solitar insotit de o grupa amestecata de urmasi, acum era evident ca El reprezenta o miscare mult mai mare. Irod nu putea sa nu auda de El.
Ioan Botezatorul a inviat. Se pare ca ceea ce l-a manat pe Irod la concluzia aceasta era superstitia unita cu o constiinta vinovata. Aceste puteri. [,,Fapte mari”, KJV]. Vezi p. 208. Ioan nu savarsise minuni (vezi Ioan 10,41).