5:20 El a plecat, si a inceput sa vesteasca prin Decapole tot ce-i facuse Isus. Si toti se minunau.
Sa vesteasca. Gr. kerusso literal, ,,a vesti”; de unde ,,a proclama”. In scurta ora in cursul careia Isus ramasese cu acesti oameni, se petrecusera lucruri mari. Ei aveau de povestit o istorisire plina de inspiratie si, in intervalul dinainte ca oamenii sa vina din cetate la Isus, fara indoiala ca i-a invatat adevarurile fundamentale ale naratiunii Evangheliei. Cand proclamau solia lor prin regiunea Decapole, ceea ce spuneau ei era confirmat de relatarea porcarilor, care trebuie sa se fi raspandit prin toata vecinatatea Gherghesei (vezi la v. 1) cu viteza fulgerului. Oameni din tot locul trebuie sa fi ascultat cu un viu interes cand acestia, pentru folosul carora fusese savarsit miracolul, au venit cu istorisirea Evangheliei. Propria lor reputatie de mai inainte ca alienati mintal trebuie sa fi fost cunoscuta pana departe (vezi Matei 8,28).
Decapole. Vezi p. 46. Diferitele cetati din Decapole fusesera elenistice inca de pe vremea lui Alexandru cel Mare, dar fusesera supuse de iudei sub Macabei. Ele au fost eliberate de sub stapanirea iudaica de generalul roman Pompei, care a distribuit pamantul la veteranii armatei sale.
Toti se minunau. Cand cei doi oameni, acum sub stapanirea Duhului lui Dumnezeu, au povestit istorisirea lor, oamenii de pretutindeni ascultau cu surprindere si uimire. Rezultatele lucrarii lor ar trebui sa aduca multa incurajare celor care poate si-ar inchipui ca propria lor capacitate si educatie nu sunt indestulatoare pentru a-i face in stare sa dea marturie eficienta pentru Hristos. Aceia care-L iubesc cu sinceritate pe Hristos si a caror viata a fost transformata de puterea Lui, n-au nevoie decat sa spuna in mod simplu altora ,,tot ce a facut Domnul” pentru ei (v. 19) si oamenii vor fi castigati la Hristos.
Aceasta a avut loc probabil tarziu, in toamna anului 29 d.Hr. (vezi la Luca 8,1). Cand Isus S-a reintors la Decapole peste vreo noua sau zece luni (vezi la Matei 15,32) mii de oameni au venit cu gramada ca sa-L vada si sa-L auda (cf. DA 340, 341). Aceia care au venit sa-L auda pe Isus la ocazia aceea de mai tarziu erau aproape in intregime Neamuri.