2:5 Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: Fiule, pacatele iti sunt iertate!
Credinta. Adica, a celor patru purtatori ai targii si ai paraliticului. Faptul ca ei au facut gaura prin acoperis vorbea in chip elocvent despre simtul staruitor al nevoii si al credintei lor pe care numai Isus putea sa o satisfaca. O astfel de constienta a nevoii si o asemenea credinta sunt esentiale inainte ca puterea vindecatoare a lui Isus sa poata fi aplicata fie la trup, fie la suflet (vezi Luca 5,8).
Fiule. Gr. teknon, literal ,,copil”. Cand este folosit intr-o cuvantare, ca aici, inseamna ,,copilul meu”, ,,fiul meu”. Intrucat boala aceasta venise asupra lui ca un rezultat direct al unei vietuiri dezmatate (DA 267), s-ar parea ca naratiunea aceasta trebuie sa fi fost foarte mult asemenea aceleia in care este prezentat fiul risipitor (vezi 15,13.14). Acelasi lucru pare sa fi fost adevarat in cazul paraliticului vindecat la Betesda cu cateva luni mai inainte (vezi Ioan 5,14).
Pacatele iti sunt iertate. Vezi la v.10. Suferinta ii daduse timp de cugetare si el ajunsese sa-si dea seama ca propriile lui pacate erau raspunzatoare de suferinta lui. Tocmai la aceste pacate, care acum apasau atat de greu asupra mintii lui, Se referea Isus. Slabanogul a venit cautand sanatate pentru suflet, ca si vindecare pentru trup (vezi DA, 267, 268). El era neajutorat fiziceste si deznadajduit spiritual, pana cand a prezentat cazul sau lui Isus, care i-a dat atat ajutor, cat si nadejde. Vezi la Ioan 9,2.