2:27 Apoi le-a zis: Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
Sabatul. Vezi la Geneza 2,1-3; Exod 20,2-11.
Pentru. Literal, ,,in favoarea”.
Om. Gr. ,,anthropos”, literal, ,,o persoana”, un termen generic incluzand barbati, femei si copii (vezi la cap. 6,44). ,,Oamenii” ar reflecta mai precis sensul lui anthropos. Sabatul era menit si randuit de un Creator iubitor pentru binele omenirii. Numai prin fortarea cea mai fantastica a rationamentului o persoana putea sa considere Sabatul ca fiind ,,contra” omului in orice privinta (vezi la Coloseni 2,14).
Nu omul pentru Sabat. Dumnezeu nu a creat pe om pentru ca avea un Sabat si avea nevoie de cineva care sa-l tina, ci, un Creator Atotintelept stia ca omul, faptura mainilor Sale, avea nevoie de crestere morala si spirituala pentru dezvoltarea caracterului. El avea nevoie de timp in care propriile sale interese si ocupatii sa fie subordonate unei studieri a caracterului si voii lui Dumnezeu asa cum au fost descoperite in natura si apoi in revelatie. Sabatul zilei a saptea era randuit de Dumnezeu pentru a implini nevoia aceasta. A falsifica in vreun fel oarecare specificarile Creatorului cu privire la cand si cum sa fie tinuta ziua inseamna a tagadui ca Dumnezeu cunoaste ce este cel mai bine pentru fapturile mainilor Sale.
Dumnezeu a randuit ca Sabatul sa fie o binecuvantare, nu o povara, si este in interesul omului si nu in dauna lui sa-l tina. El era menit sa sporeasca fericirea lui, nu sa-i produca o greutate. Pazirea Sabatului nu consta esential din amanuntita tinere a anumitor formalitati si in abtinerea de la anumite ocupatii; a-l privi in lumina aceasta inseamna a pierde complet adevaratul spirit si adevaratele scopuri ale tinerii Sabatului si a te deda la cautarea neprihanirii intemeiate pe fapte. Noi ne abtinem de la anumite lucrari, de la anumite ocupatii, de la anumite subiecte de gandire si conversatie, nu pentru ca facand asa credem ca vom castiga favoarea inaintea lui Dumnezeu. Noi ne abtinem de la aceste lucruri pentru ca sa putem devota timpul, puterile noastre si gandul nostru la alte ocupatii care vor spori cunoasterea noastra despre Dumnezeu, a aprecierii bunatatii Sale, a capacitatii noastre de a conlucra cu El si a destoiniciei noastre de a-L servi pe El si pe semenii nostri pe deplin. Pazirea Sabatului care consta numai sau mai ales in aspectul negativ de a nu face anumite lucruri, nu este deloc pazire a Sabatului; numai atunci cand este practicat aspectul pozitiv al pazirii Sabatului putem nadajdui sa obtinem din pazirea lui folosul randuit de un Creator intelept si iubitor. Vezi la Isaia 58,13.
Multimea de cerinte ale rabinilor in privinta tinerii meticuloase a Sabatului era bazata pe conceptia ca Sabatul era de mai mare importanta inaintea lui Dumnezeu decat omul insusi. Potrivit cu rationamentul aparent al acestor talcuitori orbi ai Legii divine, omul fusese facut pentru Sabat – facut sa-l tina in chip mecanic. Rabinii redusesera Sabatul la o absurditate prin distinctia lor rigida si fara noima dintre ceea ce se putea si ceea ce nu se putea face in ziua aceea (vezi la v. 24). Ei scoteau in evidenta aspectul negativ al tinerii Sabatului – abtinerea de la anumite lucruri. Formele religiei erau prezentate ca substanta ei.