Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Marcu

Marcu 2:19


2:19 Isus le-a raspuns: Oare pot posti nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

Nuntasii. [,,Copiii odaii de nunta”, KJV: ,,Fiii nuntii”, G. Gal.]. Un idiom contemporan iudaic pentru oaspetii de nunta. Comparatia pe care o foloseste aici Isus isi are radacinile in profetia VT, unde legatura lui Iehova cu poporul Sau este descrisa ca aceea a mirelui cu mireasa (Isaia 62,5; cf. Osea 1,2). Ioan deja folosise aceeasi figura pentru a explica legatura sa cu Mesia (cap. 3,25-30), cu o ocazie anterioara cand conducatorii cautasera sa infiga o pana despicatoare de rivalitate intre Ioan si Isus, probabil cam cu un an mai inainte de ocazia acesta. Pare semnificativ deci, ca Isus a folosit aceasta scurta figura in prezenta ucenicilor lui Ioan Botezatorul.

In nici un amanunt Isus nu S-a abatut de la cerintele religioase pe care El Insusi le impusese lui Israel prin Moise. Disputa dintre Sine si Farisei se concentra pe traditiile batranilor, ,,poverile grele” care erau ,,cu anevoie de purtat” (Matei 23,4). Aceste cerinte traditionale fusesera ridicate la

o pozitie de asa onoare si importanta incat uneori le era ingaduit chiar sa contracareze adevaratul spirit al legii lui Moise (cap. 15,3-6; cf. DA 395). In felul acesta forma de religie pe care carturarii si Fariseii cautau sa o impuna poporului facea ca inchinarea lor lui Dumnezeu sa fie ,,zadarnica” [,,degeaba”] si fara sens (Marcu 7,7). Vezi la Matei 23,2.3.

Ceea ce expunea acum Isus, in trei parabole scurte, era incompatibilitatea invataturilor Sale cu acelea ale carturarilor. Ucenicii lui Ioan, desi se presupune ca acceptau pe Hristos ca Mesia (vezi Ioan 1,35-37), cu toate acestea aderau cel putin la unele randuiri rituale impuse de carturari si Farisei (Marcu 2,18). In parabola nuntasilor, ,,copiii odaii de nunta”, Hristos ii apara pe proprii Sai ucenici contra acuzatiei ca nu se conformeaza si ei traditiei. El lasa sa se inteleaga ca practicile rituale trebuiau sa fie subordonate preocuparilor de importanta mai inalta. Apoi prin exemplele cu vinul cel nou (v. 22) si cu haina cea noua (v. 21), Isus a dezvoltat mai departe principiul fundamental implicat – diferenta ireconciliabila dintre invataturile noi si cele vechi. Aici El explica pentru ce considera ostenelile rituale rabinice ca fara de valoare. Luate laolalta, aceste trei parabole erau menite sa arate clar ucenicilor lui Ioan Botezatorul ca daca ei credeau cu adevarat invataturile invatatorului lor, le-ar fi primit si pe ale Lui.

Nu pot posti. Ar fi fost o insulta pentru mireasa si mire daca nuntasii ar fi avut o infatisare de jale, ar fi fost morocanosi si ar fi refuzat sa ia parte la ospatul nuntii.