2:15 Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi au sezut si ei la masa cu El si cu ucenicii Lui; caci erau multi care mergeau de obicei dupa El.
Sedea. [Ospatul lui Matei, Marcu 2,15-17 = Matei 9,10-13 = Luca 5,29-32. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 219; diagrama p. 231]. Gr. katakeimai ,,a sedea jos”. Desi in timpurile Vechiului Testament obiceiul iudaic era de a sedea cand mancau, pe vremea lui Isus, cel putin in casele mai pretentioase, oamenii de obicei sedeau ca sa manance intinsi pe o platforma joasa, usor inclinata de la masa in jos. Ei se odihneau pe perne si se sprijineau pe bratul stang. Masa obisnuita era echipata pe trei parti cu astfel de platforme inclinate, a patra latura fiind lasat libera pentru ca personalul de serviciu sa serveasca hrana. Faptul ca locuinta lui Matei era echipata cu o astfel de masa sugereaza ca el era un om ce avea mijloace materiale si cultura.
Evident ca ospatul din casa lui Matei a avut loc la cateva saptamani, probabil luni, dupa chemarea lui (vezi DA 342, vezi la cap. 5,21). E relatat aici probabil pentru a completa, intr-un context, relatarea experientelor lui Matei.
La masa. [,,La mancare”, KJV]. Sau ,,la masa” (RSV). Expresia aceasta a fost adaugata de traducatori pentru a completa ideea implicata in context (vezi v. 16). In casa lui. Contextul face sa para ca aceasta era casa lui Matei si ca Isus era oaspetele de onoare (vezi si Luca 5,29; cf. DA 274). Vamesi. Gr. telonai, ,,strangatori de biruri”, ,,agenti fiscali” (vezi la Marcu 2,14; Luca 3,12).
Pacatosi. Vezi la versetul 17. Contacte de felul acesta, parand la vremea aceea poate neroditoare, au contribuit fara indoiala la producerea recoltei acelora care au luat pozitie alaturi de urmasii lui Isus si au devenit martori ai adevarului cand Duhul a fost revarsat asupra credinciosilor la ziua Cinzecimii (vezi DA 274, 275).
Ei. Adica, cei care acceptau invataturile Lui. Unii, pe langa Matei, se pare ca au luat pozitie pentru Isus acum; altii fara indoiala au facut lucrul acesta mai tarziu, mai ales dupa inviere (vezi DA 275).