2:10 Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,
Ca sa stiti. Isus a facut o minune ca toti sa poata vedea o dovada a realitatii unei minuni mult mai mari pe care ei nu o puteau vedea (cf. Romani 1,20).
Fiul Omului. Aici, pentru intaia data toti cei trei scriitori sinoptici folosesc acelasi titlu distinctiv (Matei 9,6; Marcu 2,10; Luca 5,24). Aceasta era denumirea favorita a lui Hristos pentru Sine si apare in Evanghelii de vreo 80 de ori. Totusi, nimeni nu I Se adresa cu titlul acesta si nici vreunul din scriitorii Evangheliei nu se refera la El cu acest titlu. Titlul acesta era inteles macar de unii din iudei ca un nume pentru conducatorul mesianic al imparatiei noi care urma sa se intemeieze. Afara de cazul ca era obligat de juramant (Matei 26,63.64; Matei 14,61.62) si vorbind in mod particular fata de aceia care erau gata sa creada in El ca Hristos (Matei 16,16-17; Ioan 3,13-16; 4,25.26; 16,30.31), Isus n-a ridicat nici o pretentie mesianica directa. Scopul Lui era ca oamenii sa recunoasca in viata, cuvintele si faptele Lui, dovada ca profetiile privitoare la Mesia isi gasisera implinirea in El. Vezi p. 209.
Isus era literal ,,Fiul Omului” atat in sensul pur istoric (vezi Luca 1,31-35; Romani 1,3.4; Galateni 4,4), cat si intr-un sens superior. Titlul ,,Fiul Omului” Il desemneaza ca Hristos intrupat (vezi Ioan 1,14; Filipeni 2,6-8). El arata catre miracolul prin care Creator si creatura au fost uniti intr-o singura persoana divino-umana. El marturiseste despre adevarul ca fii oamenilor pot in adevar deveni fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12; Galateni 4,3-7; 1 Ioan 3,1.2). Dumnezeirea era identificata cu umanitatea pentru ca natura omeneasca sa poata fi refacuta dupa chipul Divinitatii (DA 25). Cu privire la Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, vezi la Luca 1,35; Ioan 1,1-3; si ca Fiu al Omului, la Luca 2,49.52; Ioan 1,14; vezi nota aditionala la Ioan 1.
Putere. Gr. exousia, ,,autoritate”. Cuvantul grec obisnuit pentru ,,putere”, in sensul de ,,tarie” sau ,,forta” este dunamis. Era nevoie de putere pentru a savarsi o minune, dar iertarea de pacat era
o chestiune de autoritate. In pasajul de fata exousia sta la inceputul propozitiei si in felul acesta scoate in evidenta autoritatea lui Hristos de a ierta pacatul. Conducatorii iudei au pus aceasta autoritate de repetate ori sub semnul intrebarii (vezi cap. 11,28).
Ierte pacatele. Cauza bolii trebuia sa fie inlaturata inainte ca suferindul sa poata fi scapat de boala de care suferea (vezi v. 5). Vindecarea trupului fara vindecarea sufletului putea sa aiba ca rezultat o repetarea a felului de purtare pe care il urmase tanarul si care adusese boala. De aceea Hristos, care a dat omului un trup nou, mai intai i-a daruit o inima noua.