English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Marcu

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Marcu, 2


2:1 Dupa cateva zile, Isus S-a intors in Capernaum. S-a auzit ca este in casa,

Dupa cateva zile. Gr. hemeron, ,,dupa zile”. Expresia aceasta este luata de unii ca referinduse la intreaga perioada a primei calatorii a lui Isus in Galileea, dintre data plecarii Sale din Capernaum (cap. 1,35-38) si revenirea Lui in acea cetate. Intrucat calatoria aceasta s-a extins pentru un numar de saptamani, ar fi mai corespunzator a intelege ,,zilele” de aici ca fiind acelea in timpul carora Isus S-a retras in pustie din cauza multimilor, cand ,,nu mai putea sa intre pe fata in nici o cetate” (cap. 1,45). Astfel inteleasa, perioada in discutie ar fi aceea dintre evenimentele narate la sfarsitul cap.1 si acelea de la inceputul cap.2.

Isus S-a intors. [,,A intrat din nou”, KJV], [Slabanogul coborat prin acoperis, Marcu 2,1-12 = Matei 9,2-8 = Luca 5,17-26. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 218; diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213.]. Sau ,,S-a inapoiat” (RVS). Marcu foloseste in chip caracteristic cuvantul grec palin, ,,din nou”, ca referindu-se la locurile pe care le mentionase mai inainte sau la imprejurari asemanatoare (vezi cap. 2,13; 3,1.20; 4,1; 5,21; 8,13). Prin contrast, Matei foloseste de obicei pe palin pentru a introduce o noua sectiune a naratiunii sale. Atat Matei, cat si Marcu noteaza faptul ca Isus Se inapoiase de curand din prima Lui calatorie prin targurile si satele Galileii (vezi Matei 9,1). Matei adauga informatia ca intoarcerea lui Hristos la Capernaum a fost cu corabia. Evident ca intaia Lui calatorie s-a sfarsit pe tarmul rasaritean al Lacului Galileii sau ca El Se retrasese in regiunea aceea cand publicitatea pe care I-a facut-o leprosul vindecat a dus la o retragere temporara din lucrarea publica (vezi la Marcu 1,45).

Capernaum. Vezi la Matei 4,13. Matei se refera la Capernaum ca fiind ,,cetatea lui” Hristos, adica sediul de unde conducea lucrarea Lui din Galileea, pe care El pare sa o fi considerat ca fiind patria Sa.

S-a auzit. [,,S-a zvonit”, KJV]. Literal, ,,s-a auzit”.

Ca. Gr. hoti, ,,ca”, cuvant care lasa sa se inteleaga ca cuvintele urmatoare, literal, ,,el este in casa”, sunt o citare directa a ceea ce se zvonea de oameni in general.

In casa. Numai Marcu mentioneaza in mod specific faptul acesta, asa cum este adevarat cu privire la numeroase detalii ale naratiunii pe care alti sinoptici le omit. Lucrul acesta era echivalent cu a zice ,,acasa”, fara indoiala, o referire la locuinta lui Petru (vezi DA 267, 271; vezi la cap. 1,29).



2:2 si s-au adunat indata asa de multi ca nu putea sa-i mai incapa locul dinaintea usii. El le vestea Cuvantul.

IND=200 2. Indata. Plecarea lui Hristos din Capernaum in prima Lui calatorie misionara a fost ocazionata de agitatia populara si de marile multimi de oameni care veneau sa-L caute (vezi cap. 1,33.37). Dar absenta Lui din Capernaum a lasat entuziasmul neatenuat. Abia s-a aflat ca Isus era din nou in cetate, ca oamenii au si venit cu gramada la El.



2:3 Au venit la el niste oameni, care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi.

Un slabanog. [ ,,Un bolnav de paralizie”, KJV], Gr. paralutikos, ,,un paralitic”.

Purtat de patru insi. Un detaliu dat numai de Marcu. Acesta si alte detalii nu numai ca reflecta natura faptica a relatarii, dar o si marcheaza ca o relatare a unui martor ocular, in acest caz probabil Petru (vezi p. 563)./IND



2:4 Fiindca nu puteau sa ajunga pana la El, din pricina norodului, au desfacut acoperisul casei unde era Isus, si, dupa ce l-au spart, au pogorat pe acolo patul in care zacea slabanogul.

Norodului. Adica, multimea poporului.

Au desfacut acoperisul. Literal, ,,au descoperit acoperisul”. Luca (cap. 5,19) relateaza ca ,,l-au coborat cu patul printre caramizi”. Asa cum se obisnuia in Orientul Mijlociu, casa aceasta avea fara indoiala un acoperis plat cu o scara zidita sau atasata in afara pe care se avea acces la el din curtea de jos (vezi Fapte 10,9; cf. la Deuteronom 22,2). Pe cat se pare acoperisul era facut prin asezarea tiglelor pe capriori.

Metoda aceasta neobisnuita de a ajunge la Isus a fost sugestia disperata a slabanogului insusi, care se temea ca, desi acum atat de aproape de Isus, ar fi putut totusi sa piarda prilejul (vezi DA 268). Felul in care Isus parasise Capernaumul atat de pe neasteptate (cap. 1,37-38), ramasese departe timp de cateva saptamani si in cele din urma Se retrasese in pustie (cap. 1,45), probabil a adaugat la disperarea acestui om, care avea in fata perspectiva unei morti apropiate (vezi DA, 267).

Patul. Gr. krabbatos, ,,asternutul” sau ,,patul” unui om sarac. Salteaua modesta pe care zacea omul era poate cu putin mai buna decat o saltea de iarba sau o patura captusita.



2:5 Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: Fiule, pacatele iti sunt iertate!

Credinta. Adica, a celor patru purtatori ai targii si ai paraliticului. Faptul ca ei au facut gaura prin acoperis vorbea in chip elocvent despre simtul staruitor al nevoii si al credintei lor pe care numai Isus putea sa o satisfaca. O astfel de constienta a nevoii si o asemenea credinta sunt esentiale inainte ca puterea vindecatoare a lui Isus sa poata fi aplicata fie la trup, fie la suflet (vezi Luca 5,8).

Fiule. Gr. teknon, literal ,,copil”. Cand este folosit intr-o cuvantare, ca aici, inseamna ,,copilul meu”, ,,fiul meu”. Intrucat boala aceasta venise asupra lui ca un rezultat direct al unei vietuiri dezmatate (DA 267), s-ar parea ca naratiunea aceasta trebuie sa fi fost foarte mult asemenea aceleia in care este prezentat fiul risipitor (vezi 15,13.14). Acelasi lucru pare sa fi fost adevarat in cazul paraliticului vindecat la Betesda cu cateva luni mai inainte (vezi Ioan 5,14).

Pacatele iti sunt iertate. Vezi la v.10. Suferinta ii daduse timp de cugetare si el ajunsese sa-si dea seama ca propriile lui pacate erau raspunzatoare de suferinta lui. Tocmai la aceste pacate, care acum apasau atat de greu asupra mintii lui, Se referea Isus. Slabanogul a venit cautand sanatate pentru suflet, ca si vindecare pentru trup (vezi DA, 267, 268). El era neajutorat fiziceste si deznadajduit spiritual, pana cand a prezentat cazul sau lui Isus, care i-a dat atat ajutor, cat si nadejde. Vezi la Ioan 9,2.



2:6 Unii din carturari, care erau de fata, se gandeau in inimile lor:

Carturarii. [,,Carturarii”, KJV]. Vezi p. 55 si la cap. 1,22. Potrivit cu Luca (vezi la cap. 5,17) acesti ,,Farisei si invatatori ai Legii” veneau de prin toate partile ,,Galileii si Iudeii si din Ierusalim”. Venirea reprezentantilor din atat de multe locuri diferite sugereaza ca prezenta lor la aceasta ocazie era mai mult decat intamplatoare. Faptul ca acesti slujbasi erau chiar din locurile in care Isus lucrase pana la data aceea ar parea sa arate ca ei erau la Capernaum pentru a-L cerceta pe Acela care devenise centrul unui interes public atat de viu. Situatia reaminteste delegatia pe care conducatorii din Ierusalim o trimisesera la Iordan pentru a cerceta lucrarea lui Ioan Botezatorul (Ioan 1,19-28) cu doi ani inainte. Delegatia prezenta din Iudea, unde Isus lucrase mai inainte s-ar putea sa fi fost invitata sa-si prezinte parerea inaintea conducatorilor din Galileea cu privire la felul lor de actiune avand in vedere activitatile mai recente ale lui Isus de acolo.

Oamenii acestia erau spioni (vezi DA 267; cf. 213) si pentru a le reaminti in chip viu vindecarea paraliticului de la Betesda (Ioan 5,1-9), Isus a vindecat acum un alt suferind de aceeasi boala. Ei n-au avut de asteptat mult pana sa gaseasca ceea ce cautau – pretinsa dovada ca Isus era un hulitor. Afirmatia Lui mai timpurie facuta inaintea conducatorilor iudei fusese declarata ca hula (Ioan 5,18); acum El a exercitat public o prerogativa divina pe care ei au luat-o ca fiind o blasfemie. Incidentul acesta marcheaza cea dintai din diferitele controverse cu autoritatile iudaice din timpul lucrarii Lui galileene.

Ei gandeau. [,,Judecau”, KJV]. Gr. dialogizomai, ,,a balansa conturile”, ,,a transforma”, ,,a dezbate”, ,,a argumenta”.



2:7 Cum vorbeste omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu?

Omul acesta. Gr. houtos, ,,acesta”, vorbit oarecum cu dispret. Ei socoteau ca L-au prins pe Isus asupra faptului blasfemiei, dar destul de curios, dovada aceasta nu era de asa natura ca ei sa o poata folosi impotriva Lui la proces, peste un an si jumatate (Matei 26,59-60; Marcu 14,55.56). Dificultatea lor statea in faptul ca El ii confrunta cu lucrarea practica a puterii Dumnezeirii – la iertarea pacatului si la vindecarea bolii – si nu cu afirmarea pretentiilor mesianice specifice. Vezi p. 209.

Huleste. [,,Hule”, KJV]. Gr. blasphemiai, ,,vorbiri injurioase”, ,,vorbiri de rau”, adica, orice afirmari depreciatoare. Carturarii sustineau ca iertand pacatele paraliticului, Isus, un simplu om, asa cum pretindeau ei, uzurpase prerogativele Dumnezeirii. In sistemul ceremonial preotul prezida la marturisirea omului, dar de fapt nu rostea cuvinte de iertare. Acceptarea din partea lui a sacrificiului simboliza doar acceptarea din partea lui Dumnezeu a marturisirii (vezi Evrei 10,1-12). Prin refuzarea din partea lor de a recunoaste dovada prezentei si actiunii Divinitatii, carturarii comiteau chiar pacatul de care in inima lor Il acuzau pe Isus (vezi Matei 12,22-32). Pedeapsa levitica pentru hula era uciderea cu pietre (Levitic 26,16), desi iudeii de pe vremea lui Isus nu erau in general liberi sa o execute.

Cine poate sa ierte? Carturarii erau strict corecti in ce priveste teologia lor, deoarece VT arata clar pe Dumnezeu ca Cel care iarta pacatul (Isaia 43,25; Ieremia 31,34; cf. Ioan 10,33). Greseala lor consta in aceea ca nu recunosteau ca Omul care statea in fata lor era Dumnezeu. Vezi p. 209.



2:8 Indata, Isus a cunoscut, prin duhul Sau, ca ei gandeau astfel in ei, si le-a zis: Pentru ce aveti astfel de ganduri in inimile voastre?

A cunoscut. [,,Si-a dat seama”, KJV]. Gr. epiginosko, ,,a cunoaste exact”, ,,a recunoaste”. De repetate ori Isus a citit gandurile oamenilor (Marcu 12,15; Luca 6,8; 9.47; 11,17; cf. Ioan 4,16-19; 8,7-9). Aceasta avea in general efectul de a-i face furiosi si maniosi.



2:9 Ce este mai lesne: a zice slabanogului: Pacatele iti sunt iertate, ori a zice: Scoala-te, ridica-ti patul, si umbla?

Ce este mai lesne? [,,Daca este mai usor?” KJV]. In aparenta carturarii gandeau: ,,Este usor sa spui ca pacatele unui om sunt iertate, deoarece nimeni nu putea spune daca ele sunt iertate cu adevarat”. Isus a prins indata provocarea nerostita si in esenta a intrebat: ,,Ce ati gasit voi ca este mai usor, a ierta pacatele unui om sau a-l vindeca de paralizie?” Raspunsul era evident.



2:10 Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,

Ca sa stiti. Isus a facut o minune ca toti sa poata vedea o dovada a realitatii unei minuni mult mai mari pe care ei nu o puteau vedea (cf. Romani 1,20).

Fiul Omului. Aici, pentru intaia data toti cei trei scriitori sinoptici folosesc acelasi titlu distinctiv (Matei 9,6; Marcu 2,10; Luca 5,24). Aceasta era denumirea favorita a lui Hristos pentru Sine si apare in Evanghelii de vreo 80 de ori. Totusi, nimeni nu I Se adresa cu titlul acesta si nici vreunul din scriitorii Evangheliei nu se refera la El cu acest titlu. Titlul acesta era inteles macar de unii din iudei ca un nume pentru conducatorul mesianic al imparatiei noi care urma sa se intemeieze. Afara de cazul ca era obligat de juramant (Matei 26,63.64; Matei 14,61.62) si vorbind in mod particular fata de aceia care erau gata sa creada in El ca Hristos (Matei 16,16-17; Ioan 3,13-16; 4,25.26; 16,30.31), Isus n-a ridicat nici o pretentie mesianica directa. Scopul Lui era ca oamenii sa recunoasca in viata, cuvintele si faptele Lui, dovada ca profetiile privitoare la Mesia isi gasisera implinirea in El. Vezi p. 209.

Isus era literal ,,Fiul Omului” atat in sensul pur istoric (vezi Luca 1,31-35; Romani 1,3.4; Galateni 4,4), cat si intr-un sens superior. Titlul ,,Fiul Omului” Il desemneaza ca Hristos intrupat (vezi Ioan 1,14; Filipeni 2,6-8). El arata catre miracolul prin care Creator si creatura au fost uniti intr-o singura persoana divino-umana. El marturiseste despre adevarul ca fii oamenilor pot in adevar deveni fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12; Galateni 4,3-7; 1 Ioan 3,1.2). Dumnezeirea era identificata cu umanitatea pentru ca natura omeneasca sa poata fi refacuta dupa chipul Divinitatii (DA 25). Cu privire la Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, vezi la Luca 1,35; Ioan 1,1-3; si ca Fiu al Omului, la Luca 2,49.52; Ioan 1,14; vezi nota aditionala la Ioan 1.

Putere. Gr. exousia, ,,autoritate”. Cuvantul grec obisnuit pentru ,,putere”, in sensul de ,,tarie” sau ,,forta” este dunamis. Era nevoie de putere pentru a savarsi o minune, dar iertarea de pacat era

o chestiune de autoritate. In pasajul de fata exousia sta la inceputul propozitiei si in felul acesta scoate in evidenta autoritatea lui Hristos de a ierta pacatul. Conducatorii iudei au pus aceasta autoritate de repetate ori sub semnul intrebarii (vezi cap. 11,28).

Ierte pacatele. Cauza bolii trebuia sa fie inlaturata inainte ca suferindul sa poata fi scapat de boala de care suferea (vezi v. 5). Vindecarea trupului fara vindecarea sufletului putea sa aiba ca rezultat o repetarea a felului de purtare pe care il urmase tanarul si care adusese boala. De aceea Hristos, care a dat omului un trup nou, mai intai i-a daruit o inima noua.



2:11 Tie iti poruncesc, a zis El slabanogului, scoala-te, ridica-ti patul, si du-te acasa.

Tie iti poruncesc. [,,Tie iti zic”, KJV]. Gr. soi lego ,,tie iti zic”. Ordinea cuvintelor in textul grec scoate aici in evidenta pe acela caruia Isus ii vorbea. Cuvintele din v. 10 le-a adresat carturarilor necredinciosi; acum, ca o dovada pentru ei, El S-a adresat paraliticului si i-a zis: ,,Tie iti zic: Ridica-te!” Puterea de a vindeca fizic era dovada de autoritate pentru vindecarea spirituala.

A zis. Afirmatia din paranteza introdusa de aceste cuvinte este inserata in mijlocul rostirii lui Isus pentru a arata ca la punctul acesta El s-a intors de la carturari si S-a adresat paraliticului. Ea apare in acelasi loc in toate relatarile naratiunii (vezi Matei 9,6; Luca 5,24). Exemple similare de limbaj identic pot fi gasite in Marcu 1,16 si Matei 4,18; Marcu 5,28 si Matei 9,21; Marcu 14,2 si Matei 26,5; Marcu 15,10 si Matei 27,18. Vezi p. 177, 178; cf. p. 306, 307.

Ridica-ti patul. Suferindul fusese transportat la Isus pe patul sau; el paraseste acum prezenta lui Isus ducandu-si patul, o dovada pentru marea transformare care avusese loc.

Du-te acasa. [,,Du-te la casa ta”, KJV]. Adica: ,,Du-te acasa” (RVS).



2:12 Si indata, slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul, si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti, si slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: Niciodata n-am vazut asa ceva!

Asa ceva. [,,De felul acesta”, KJV]. Sau ,,ceva de felul acesta”. Omul care venise in prezenta lui Isus cu un simtamant profund al nevoii a plecat cu o bucurie triumfatoare, in timp ce aceia care veneau plini de multumire de sine, de mandrie si de rautate plecau ,,muti de uimire si coplesiti de infrangere” (DA 270). Duhul in care oamenii se apropie de Isus determina daca gasesc in El un mijloc de urcare la cer sau o piatra de poticnire pentru nimicire (vezi Matei 21,44; Luca 2,34; 1 Petru 2,8).



2:13 Isus a iesit iarasi la mare. Toata multimea venea la El; si El invata pe toti.

Isus a iesit iarasi. [Chemarea lui Levi Matei, Marcu 2,13.14 = Matei 9,9 = Luca 5,27.28. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p.218, diagrama p. 231]. Se pare ca aceasta a fost doar o scurta calatorie in vecinatatea Capernaumului si nu un turneu major de predicare in Galileea. O a doua calatorie de felul acesta care a fost precedata de numirea celor doisprezece si de Predica de pe munte, n-a inceput decat mai tarziu.



2:14 Cand trecea pe acolo, a vazut pe Levi, fiul lui Alfeu, sezand la vama. Si i-a zis: Vino dupa Mine! Levi s-a sculat, si a mers dupa El.

A vazut. Vezi la Luca 5,27.

Levi. Luca foloseste la fel numele acesta (cap. 5,27), dar Matei, in aceeasi istorisire prefera numele Matei (cap. 9,9). Ca cele doua nume se refera la acelasi om este aratat mai departe de faptul ca Matei este numit si ,,vamesul” (cap. 10,3) si de faptul ca in lista pe care ei o dau cuprinzand pe cei doisprezece, celelalte Evanghelii il au pe Matei si nu pe Levi (Marcu 3,18; Luca 6,15; cf. Fapte 1,13). Era obisnuit la iudei sa aiba nu numai un singur nume, ca Simon Petru si Ioan Marcu. Vezi la Marcu 3,14.

Fiul lui Alfeu. Unii s-au gandit sa-l identifice pe ,,Levi fiul lui Alfeu” cu ,,Iacob fiul lui Alfeu” (cap. 3,18). Totusi, avand in vedere dovezile date mai sus cu privire la identitatea lui Levi cu Matei, apare ca un lucru cert ca Levi si Iacob erau barbati diferiti; dar este imposibil sa spunem daca erau frati (vezi la cap. 3,18).

Vama. [,,Primirea vamii”, KJV]. Adica locul unde se incasa taxa vamala. Aceasta pare ca era ,,la mare” (v. 13) si era probabil un birou unde Irod Antipa colecta venitul de la caravanele si de la calatorii care treceau pe drumul principal de la Damasc si din Rasarit la Ptolemaida (Aco) la Mediterana (vezi la Isaia 9,1) sau peste Lacul Galileii din teritoriul lui Irod Filipeni Cat priveste asezarea strategica si comerciala a Capernaumului vezi la Matei 4,13 si Luca 4,31.

In opinia populara vamesii aveau o proasta reputatie. Nu numai ca erau adesea agenti ai oprimarii romane, mai erau si storcatori de bani pe propriul lor cont, care faceau uz de puterea lor oficiala pentru a oprima si de a frauda poporul. Ei erau urati si dispretuiti de toti ca proscrisi sociali si religiosi. Vezi p. 66; vezi la Luca 3,12.

Vino dupa Mine. [,,Urmeaza-Ma”, KJV]. Limbajul obisnuit pe care Hristos il folosea pentru a face invitatia la pozitia de ucenic ( vezi Matei 4,19; Ioan 1,43). Chemat sa ia marea hotarare a vietii sale intr-o clipa, Matei a fost gata; o astfel de decizie ar presupune ca el avusese o legatura anterioara cu Isus. In inima lui trebuia sa fi fost deja o dorinta de a-L urma. Dar intrucat stia destul de bine atitudinea rabinilor fata de strangatorii de biruri, fara indoiala nu-i venea sa creada ca acest mare Rabi s-ar pleca sa-L aiba pe el printre ucenicii Sai. Luca (cap. 5,28) adauga ca Matei ,,a lasat totul” pentru a-L urma pe Isus; el a lasat o afacere rentabila pentru a servi fara plata.



2:15 Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi au sezut si ei la masa cu El si cu ucenicii Lui; caci erau multi care mergeau de obicei dupa El.

Sedea. [Ospatul lui Matei, Marcu 2,15-17 = Matei 9,10-13 = Luca 5,29-32. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 219; diagrama p. 231]. Gr. katakeimai ,,a sedea jos”. Desi in timpurile Vechiului Testament obiceiul iudaic era de a sedea cand mancau, pe vremea lui Isus, cel putin in casele mai pretentioase, oamenii de obicei sedeau ca sa manance intinsi pe o platforma joasa, usor inclinata de la masa in jos. Ei se odihneau pe perne si se sprijineau pe bratul stang. Masa obisnuita era echipata pe trei parti cu astfel de platforme inclinate, a patra latura fiind lasat libera pentru ca personalul de serviciu sa serveasca hrana. Faptul ca locuinta lui Matei era echipata cu o astfel de masa sugereaza ca el era un om ce avea mijloace materiale si cultura.

Evident ca ospatul din casa lui Matei a avut loc la cateva saptamani, probabil luni, dupa chemarea lui (vezi DA 342, vezi la cap. 5,21). E relatat aici probabil pentru a completa, intr-un context, relatarea experientelor lui Matei.

La masa. [,,La mancare”, KJV]. Sau ,,la masa” (RSV). Expresia aceasta a fost adaugata de traducatori pentru a completa ideea implicata in context (vezi v. 16). In casa lui. Contextul face sa para ca aceasta era casa lui Matei si ca Isus era oaspetele de onoare (vezi si Luca 5,29; cf. DA 274). Vamesi. Gr. telonai, ,,strangatori de biruri”, ,,agenti fiscali” (vezi la Marcu 2,14; Luca 3,12).

Pacatosi. Vezi la versetul 17. Contacte de felul acesta, parand la vremea aceea poate neroditoare, au contribuit fara indoiala la producerea recoltei acelora care au luat pozitie alaturi de urmasii lui Isus si au devenit martori ai adevarului cand Duhul a fost revarsat asupra credinciosilor la ziua Cinzecimii (vezi DA 274, 275).

Ei. Adica, cei care acceptau invataturile Lui. Unii, pe langa Matei, se pare ca au luat pozitie pentru Isus acum; altii fara indoiala au facut lucrul acesta mai tarziu, mai ales dupa inviere (vezi DA 275).



2:16 Carturarii si Fariseii, cand L-au vazut mancand cu vamesii si cu pacatosii, au zis ucenicilor Lui: De ce mananca El si bea cu vamesii si cu pacatosii?

Carturarii si Fariseii. [,,Carturari si Farisei”, KJV]. Dovezi textuale importante (cf. p. 146) pot de asemenea fi citate pentru exprimarea ,,carturarii si Fariseii”, adica, carturarii care erau Farisei. In timp ce unii din carturari erau Saduchei, cei mai multi erau Farisei, deoarece cei din urma au fost aceia care manifestau un deosebit interes fata de amanuntele Legii (vezi p. 51, 52,55). Noi putem gandi despre ei ca ,,Farisei carturari” si nu ,,Saduchei carturari”.

Ucenicilor. Gr. mathetai ,,invatacei”, ,,elevi”. In Evanghelii cuvantul acesta este folosit in general cu privire la grupul care insotea pe Isus si-L ajuta in lucrarea Lui. Ucenicii erau mathetai; Hristos era didaskalos-ul lor, ,,magistrul” sau ,,invatatorul lor”(vezi la Ioan 3,2).

Plangandu-se ucenicilor, carturarii nadajduiau sa le scada respectul pentru Invatatorul lor. Luca spune ca carturarii ,,carteau” impotriva ucenicilor (Luca 5,30), pe cat se pare dandu-si seama ca un atac contra lui Isus nu le aducea nici un castig, la fel cum incercarile anterioare de a-L aduce la tacere se dovedisera neroditoare (vezi Marcu 2,6-11; Ioan 2,18-20; 5,16-47).

Mananca El si bea. A manca si bea cu Neamurile era o infractiune la legea rituala si atragea dupa sine intinare ceremoniala (Fapte 11,3). Pentru scopuri practice, strangatorii de biruri erau clasificati la un loc cu Neamurile si astfel erau considerati ca proscrisi sociali (vezi Marcu 2,14; Luca 3,12-13).



2:17 Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.

Cei sanatosi. Gr. hoi ischuontes, ,,cei care au putere”. Luca zice hoi hugiainostes, ,,cei care sunt sanatosi”. Expresia lui Luca este un termen mai exact, de la hugies, un cuvant uzual grec cu privire la ,,sanatate”. Pavel foloseste de repetate ori acelasi cuvant, asa cum face Luca si-l aplica la doctrina ,,sanatoasa” (1 Timotei 1,10), cuvinte ,,sanatoase” (2 Timotei 1,13) si de a fi ,,sanatosi” in credinta (Tit 1,13).

Eu am venit…nu. Afirmand adevarul profund al scopului misiunii Sale pe pamant Hristos a dat pe fata fatarnicia si eroarea Fariseilor si a atitudinii lor fata de asocierea lui Hristos cu strangatorii de biruri. Daca acesti oameni erau pacatosi de felul pretins de Farisei, ei trebuiau sa fie in mai mare nevoie decat alti oameni. Atunci nu erau ei chiar aceia pentru care Hristos trebuia sa depuna cele mai bune eforturi ale Sale? El venise sa ,,mantuiasca” pe oameni (Matei 1,21), dar daca El ar fi fost in stare sa salveze numai pe aceia care erau deja neprihaniti, nu ar fi putut sa fie cu adevarat un Mantuitor. Dovada misiunii Sale ca Mantuitor al oamenilor depindea de ceea ce putea face El pentru pacatosi.

Cei neprihaniti. [,,Cei drepti”, KJV]. Fariseii pretindeau ca sunt in stare sa ajunga la neprihanire prin conformarea stricta la cerintele legii rituale. Mai tarziu, Isus a aratat clar ca o astfel de ,,neprihanire” era contrafacuta si fara de valoare in imparatia pe care El o proclama (Matei 5,20; cf. cap. 23,1-33). Dar cu ocazia aceasta, de dragul argumentatiei, El a admis pretentia lor subinteleasa la neprihanire personala (Marcu 2,16.17), deoarece facand asa El era in stare sa explice motivul pentru care trebuia sa serveasca nevoilor spirituale ale vamesilor.

De fapt, Fariseii erau uneori vinovati chiar de pacatele pe care le detestau atat de infocat la strangatorii de biruri. Isus spunea ca ei ,,mancau casele vaduvelor” (Matei 23,14) si scuteau pe un fiu avar de a se ingriji de parintii lui batrani (vezi la Marcu 7,11), daca in felul acesta ei puteau sa se imbogateasca. In felul acesta Fariseii, punand accent pe corectitudinea legala, erau prea adesea fatarnici. Pe de alta parte, vamesii, care nu ridicau pretentii de respectabilitate ritualica, erau uneori intr-o pozitie mai buna de a accepta invatatura lui Isus, in ciuda pacatelor lor. Vezi la Luca 18,9-14.



2:18 Ucenicii lui Ioan si Fariseii obisnuiau sa posteasca. Ei au venit si au zis lui Isus: Pentru ce ucenicii lui Ioan si ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?

Ucenicii lui Ioan. [Intrebarea despre post, Marcu 2,18-22 = Matei 9,14-17 = Luca 5,33-39. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 219; cu privire la parabole p. 203-207.]

Obisnuiau sa posteasca. Probabil mai bine, ,,erau postind”. Fara indoiala ucenicii lui Ioan participau cel putin in oarecare masura la acest fel de viata abstinenta (vezi Matei 3,4), asa cum este dovedit de postirea lor. Pare a fi clar ca ei, de fapt, posteau chiar in timpul cand au adus chestiunea la Isus.

Un vechi tratat iudaic despre post din secolul I d.Hr., Megillath Ta’anith, mentioneaza iudei care pe vremea aceea posteau in ziua a doua si in ziua a cincea a saptamanii, adica lunea si joia (vezi Luca 18,12). Desi traditia iudaica atribuie datina aceasta istorisirii ca Moise a inceput postul sau de 40 de zile de la Muntele Sinai (vezi Exod 34,28) intr-o zi de joi si l-a terminat intr-o zi de luni, pare probabil ca tinerea acestor doua zile ca zile de post au aparut de fapt din dorinta de a le tine cat mai departe cu putinta de Sabat si in acelasi timp de a nu le avea prea aproape una de alta. Vezi Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 2, p. 241-243.

Strack si Billerbeck, autoritati de frunte cu privire la iudaismul antic, arata ca motivele care stateau in spatele acestor posturi de doua ori pe saptamana nu sunt atat de clare, dar pare probabil ca ele au aparut dintr-o dorinta din partea unor oameni deosebit de zelosi pentru a face ispasire pentru starea lumeasca a natiunii, care, isi dadeau ei seama, aducea repede distrugerea ei. In general, la iudeii din vechime, postul era tinut de unele persoane pentru a indrepta vreo greseala, sau pentru a sigura raspunsul favorabil la o rugaciune, sau pentru implinirea unei dorinte. Intr-adevar, multi par sa fi postit deoarece credeau ca un astfel de fapt castiga un merit special pentru ei inaintea lui Dumnezeu.

Astfel de folosiri ale postului se sprijineau, natural, pe o gresita conceptie a caracterului lui Dumnezeu si a naturii neprihanirii. Prea adesea postul degenera intr-un mijloc de dreptate prin fapte prin care oamenii nadajduiau sa imblanzeasca un Dumnezeu auster si sa castige favoarea Lui, indiferent de inimile lor. Cu secole inainte de vremea lui Isus, profetii denuntasera astfel de idei, declarand ca Dumnezeu ajunsese sa aiba scarba de posturile lui Israel si de alte deprinderi religioase (Isaia 58,3-5; Zaharia 7,5-6).

Sunt timpuri cand crestinii au nevoie de agerime de minte si de judecata discriminatorie: s-ar putea ca ei sa aiba de luat decizii importante sau s-ar putea sa aiba nevoie sa inteleaga mai bine voia lui Dumnezeu. In astfel de imprejurari postul s-ar putea dovedi o mare binecuvantare. Un astfel de post s-ar putea sa nu insemne in mod necesar o completa abtinere de la mancare, ci o dieta limitata la simplele lucruri esentiale pentru mentinerea sanatatii si a vigorii. Crestinul, ca si Daniel, s-ar putea abtine de la folosirea de ,,paine buna” [,,paine placuta”] (Daniel 10,3). Dumnezeu nu este onorat si experienta crestina a cuiva nu este promovata de nici-o practica care slabeste trupul si pune in primejdie sanatatea. Vezi Matei 6,16.

Ei au venit si au zis. Cei desemnati aici nu sunt clar identificati si nici Evanghelia dupa Luca nu este mai clara in privinta aceasta (vezi Luca 5,33). Totusi, Matei afirma precis ca ucenicii lui Ioan Botezatorul au fost aceia care au asaltat pe Isus cu intrebarea privitoare la post (Matei 9,14).

Potrivit cu cronologia ipotetica adoptata in acest comentariu, Ioan fusese intemnitat pe la inceputul primaverii acestui an, anul 29 d.Hr. si probabil a fost executat la scurt timp inainte de Pastele anului 30 d.Hr. (vezi la Matei 4,12; Marcu 6,14-29; Luca 3,19.20). Ucenicii lui au pus intrebarea despre post probabil nu cu mult mai mult decat cateva luni inainte ca el sa fi murit.

Ucenicii Tai nu postesc. In felul acesta carturarii pare ca nadajduiau sa instraineze grupul in rapida crestere al ucenicilor de Invatatorul lor.



2:19 Isus le-a raspuns: Oare pot posti nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

Nuntasii. [,,Copiii odaii de nunta”, KJV: ,,Fiii nuntii”, G. Gal.]. Un idiom contemporan iudaic pentru oaspetii de nunta. Comparatia pe care o foloseste aici Isus isi are radacinile in profetia VT, unde legatura lui Iehova cu poporul Sau este descrisa ca aceea a mirelui cu mireasa (Isaia 62,5; cf. Osea 1,2). Ioan deja folosise aceeasi figura pentru a explica legatura sa cu Mesia (cap. 3,25-30), cu o ocazie anterioara cand conducatorii cautasera sa infiga o pana despicatoare de rivalitate intre Ioan si Isus, probabil cam cu un an mai inainte de ocazia acesta. Pare semnificativ deci, ca Isus a folosit aceasta scurta figura in prezenta ucenicilor lui Ioan Botezatorul.

In nici un amanunt Isus nu S-a abatut de la cerintele religioase pe care El Insusi le impusese lui Israel prin Moise. Disputa dintre Sine si Farisei se concentra pe traditiile batranilor, ,,poverile grele” care erau ,,cu anevoie de purtat” (Matei 23,4). Aceste cerinte traditionale fusesera ridicate la

o pozitie de asa onoare si importanta incat uneori le era ingaduit chiar sa contracareze adevaratul spirit al legii lui Moise (cap. 15,3-6; cf. DA 395). In felul acesta forma de religie pe care carturarii si Fariseii cautau sa o impuna poporului facea ca inchinarea lor lui Dumnezeu sa fie ,,zadarnica” [,,degeaba”] si fara sens (Marcu 7,7). Vezi la Matei 23,2.3.

Ceea ce expunea acum Isus, in trei parabole scurte, era incompatibilitatea invataturilor Sale cu acelea ale carturarilor. Ucenicii lui Ioan, desi se presupune ca acceptau pe Hristos ca Mesia (vezi Ioan 1,35-37), cu toate acestea aderau cel putin la unele randuiri rituale impuse de carturari si Farisei (Marcu 2,18). In parabola nuntasilor, ,,copiii odaii de nunta”, Hristos ii apara pe proprii Sai ucenici contra acuzatiei ca nu se conformeaza si ei traditiei. El lasa sa se inteleaga ca practicile rituale trebuiau sa fie subordonate preocuparilor de importanta mai inalta. Apoi prin exemplele cu vinul cel nou (v. 22) si cu haina cea noua (v. 21), Isus a dezvoltat mai departe principiul fundamental implicat – diferenta ireconciliabila dintre invataturile noi si cele vechi. Aici El explica pentru ce considera ostenelile rituale rabinice ca fara de valoare. Luate laolalta, aceste trei parabole erau menite sa arate clar ucenicilor lui Ioan Botezatorul ca daca ei credeau cu adevarat invataturile invatatorului lor, le-ar fi primit si pe ale Lui.

Nu pot posti. Ar fi fost o insulta pentru mireasa si mire daca nuntasii ar fi avut o infatisare de jale, ar fi fost morocanosi si ar fi refuzat sa ia parte la ospatul nuntii.



2:20 Vor veni zile, cand va fi luat mirele de la ei, si atunci vor posti in ziua aceea.

Vor veni zile. Aici pentru prima data Hristos a lasat sa se inteleaga in mod public ca El urma candva sa fie luat de la ucenicii Sai, ca un mire luat cu forta de la festivitatile nuntii. Cu mai mult de un an mai inainte de aceasta ii spusese lui Nicodim in particular ca El urma sa fie ,,inaltat” (Ioan 3,14).

Va fi luat. Gr. apairo, ,,a inalta”, ,,a aduce”. In contextul prezent cuvantul poate lasa sa se inteleaga o separare fortata si chinuitoare, asa cum a fost cu adevarat la moartea violenta a lui Isus.

El a fost ,,luat” de la ei la cruce si redat lor dupa inviere.



2:21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haina veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, si mai rea ruptura se face.

Nimeni nu coase. Vezi la Luca 5,36. In aceasta metafora extinsa sau scurta parabola, Hristos arata lipsa intelepciunii de a incerca sa peticeasca mantaua veche a iudaismului cu tesatura noua a invataturilor Lui.

Petic. Invataturile lui Isus nu erau doar un petic care sa fie aplicat la sistemul religios iudaic, care era uzat.

Nou. Gr. agnaphos, ,,nedaracit”, de unde ,,nou”, aici insemnand ,,neinalbit” sau ,,neintrat la apa”.

Haina veche. Aici iudaismul este comparat cu o manta uzata, o manta care a ajuns nefolositoare si este pe punctul de a se renunta la ea. Spiritul originar al religiei iudaice fusese de multa vreme pierdut de majoritatea acelora care aderasera la ea si in locul ei crescuse un sistem de forme. Prin folosirea acestei ilustratii Hristos Se straduia sa explice ucenicilor lui Ioan Botezatorul zadarnicia faptului de a incerca sa combine vestea cea buna a imparatiei cerului cu ritualurile uzate ale traditiei iudaice.

Mai rea ruptura se face. Adica, cand primul vesmant se uda dupa aplicarea petecului. Ceea ce era menit sa carpeasca vechea manta serveste numai sa faca defectele ei mai evidente.



2:22 Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, si vinul se varsa, iar burdufurile se prapadesc; ci vinul nou este pus in burdufuri noi.

Vin nou. Vezi la Luca 5,39. Prin ,,vin nou” se intelege vin in care fortele fermentatiei nu si-au inceput lucrarea sau in care lucrarea a inceput, dar nu a fost terminata. Reprezentarea Evangheliei prin ,,vin nou” si lucrarea ei prin procesul fermentatiei seamana in esenta cu parabola aluatului, dar scoate in evidenta un rezultat diferit (vezi Matei 13,33). ,,Vinul nou” reprezinta adevarul vital al lui Dumnezeu care lucreaza in inima oamenilor.

Burdufuri. In vechime, acestea erau burdufuri de vin, care erau din piei de oaie sau de capra, la care pielea picioarelor era cusuta laolalta, gatul servind ca gura a burdufului. Burdufurile vechi si-au pierdut elasticitatea originara si s-au uscat si intarit. Aceasta era starea iudaismului pe vremea lui Hristos.

Sparge burdufurile. Invataturile revolutionare ale lui Isus nu puteau sa fie reconciliate cu dogmele reactionare ale iudaismului. Orice efort de a include crestinismul in formele moarte ale iudaismului, adica, de a uni pe cele doua fortand crestinismul sa ia forma lui si sa fie impacat cu el, s-ar fi dovedit zadarnic. Isus invata ca principiile imparatiei cerului aplicate la sufletele oamenilor urma sa duca la realizarea acelor principii in vieti de religie activa, radianta (vezi la Matei 5,2)

Vinul se varsa. Incercarea de a uni noul cu vechiul urma sa aiba drept rezultat o indoita distrugere. ,,Vinul” Evangheliei urma sa fie ,,varsat” si ,,burdufurile” iudaismului ,,prapadite”.

Burdufuri noi. Probabil sau o referire la oamenii gata de a primi Evanghelia sau noul tip de organizare bisericeasca prin care Evanghelia urma sa fie promovata.



2:23 S-a intamplat ca intr-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grau. Ucenicii Lui, pe cand mergeau, au inceput sa smulga spice de grau.

S-a intamplat ca. [Smulgerea de cereale in Sabat, Marcu 2,23-28 = Matei 12,1-8 =Luca 6,1-

5. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 218.] Aceste incident a avut probabil loc intr-o zi deSabat catre sfarsitul primaverii anului 29 d.Hr., intrucat el este grupat cu evenimentele acelei perioade de timp.

Prin lanurile de grau. Sau ,,pe langa lanurile de grau”. Fara indoiala ucenicii nu umblau prin grau, calcandu-l in picioare, ci pe o carare care trecea prin lanurile de grau. Intr-o zi de Sabat. Intrucat Fariseii nu faceau nici-o obiectie cu privire la distanta strabatuta, ar parea ca ea nu era mai mult decat o calatorie in zi de Sabat, si anume cam 2/3 dintr-o mila (vezi

p. 50).

De grau. Literal, ,,de cereale”, in cazul acesta este aproape sigur ca era grau sau orz. Luca (vezi 6,1) adauga ca ucenicii au inceput sa frece in palmele lor orz sau grau pentru a inlatura pleava.



2:24 Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului?

Fariseii i-au zis. Aceasta este a patra intalnire relatata cu carturarii si Fariseii dupa inceputul lucrarii Lui in Galileea (vezi v. 6,16.18; vezi la Luca 6,6).

Nu este ingaduit. In orice alta zi a saptamanii in afara de Sabat actiunea ucenicilor ar fi trecut nediscutata, deoarece legea VT prevedea in mod specific ca o persoana flamanda putea sa manance din fructele sau cerealele dintr-un ogor in timp ce trecea pe acolo (vezi la Deuteronom 23,24.25).

Aprobarea din partea lui Hristos aici a faptelor ucenicilor si propriile Lui acte de vindecare in ziua de Sabat sunt adesea gresit intelese de scriitorii moderni ca dovada ca El nici nu tinea personal si nici nu invata pe ucenicii Sai sa tina legile si randuielile VT cu privire la pazirea Sabatului. Unii, de asemenea, sustin ca pozitia pe care Hristos a luat-o cu privire la aceste chestiuni trebuie sa fie interpretata ca o lepadare din partea Lui a poruncii a patra. Realitatea este ca Isus adera personal la cerintele legii lui Moise si ale Decalogului in fiecare aspect si invata pe urmasii Lui sa faca acelasi lucru. El a afirmat de repetate ori natura vesnic obligatorie a Legii morale (vezi la Matei 5,17.18; Ioan 15,10; etc.) si recunostea, de asemenea, valabilitatea legii rituale a lui Moise ca aplicabila iudeilor la data aceea (vezi la Matei 23,3). Isus, natural, era iudeu.

Dar in cursul lucrarii Lui pe pamant Hristos a fost in conflict cu conducatorii iudei cu privire la valabilitatea legilor facute de oameni si a traditiilor (vezi la Marcu 7,2.3.8). Fata de acele cerinte pe care aparent multi din contemporanii Sai ajunsesera sa le priveasca mai esentiale pentru evlavie decat legile lui Moise si Decalogul, Hristos a luat o pozitie de opozitie fara compromis (vezi la cap. 2,19). Examinarea cea mai superficiala a multora din aceste cereri face evidenta absurditatea lor si, cu toate acestea, Fariseii invatau cu strasnicie ca mantuirea urma sa fie obtinuta prin tinerea riguroasa a tuturor acestor randuieli. Viata unui iudeu evlavios tindea sa devina un nesfarsit si zadarnic efort de a evita intinarea ceremoniala, la care se ajungea cand cel mai mic amanunt al acestor cerinte pur omenesti ar fi putut sa fie trecut cu vederea din neatentie. Sistemul acesta de neprihanire prin fapte era in conflict de moarte cu neprihanirea prin credinta.

Misna insira 39 de tipuri de munca principale sau majore interzise in ziua de Sabat (Shabbath 7.2, ed. Socino a Talmudului, p. 348,349). Primele unsprezece erau faze care duceau la producerea si pregatirea painii: semanatul, seceratul, legatul snopilor, treieratul, culesul viei, framantatul si coptul. Urmatoarele douasprezece se aplica la faze asemanatoare in pregatirea imbracamintei, de la tunderea oilor pana la cusutul propriu-zis al hainelor. Acestea sunt urmate de sapte pasi ai pregatirii unei caprioare pentru a fi folosita ca hrana sau pentru piele. Restul lucrurilor trecute pe lista au de-a face cu scrisul, construitul de case, aprinderea si stingerea focului si transportarea de articole de la un loc la altul.

Aceste reglementari generale erau explicate mai departe in amanunt. Pe langa aceste reglementari majore erau si nenumarate prevederi cu privire la tinerea Sabatului. Cea mai cunoscuta este asa numitul ,,drum de ziua Sabatului” de doua mii de coti – oarecum mai mic de 2/3 dintr-o mila (vezi p. 50). Era de asemenea considerata ca o calcare a Sabatului fapta de a privi intro oglinda fixata in perete ( Shabbath 149a, ed. Socino a Talmudului, p. 759) sau chiar aprinderea unei lumanari. Totusi aceeasi reglementare permitea ca un ou ouat in Sabat sa fie vandut unei persoane dintre Neamuri si cineva dintre Neamuri sa fie angajat pe plata pentru a aprinde o lumanare sau focul. Era socotit ca neingaduit sa expectorezi pe pamant ca nu cumva un fir de iarba sa fie irigat. Nu era ingaduit sa porti o batista in Sabat afara de cazul ca un capat al ei era cusut de propria haina a purtatorului – caz in care, din punct de vedere tehnic nu mai era o batista, ci o parte din haina. La fel, reglementarea cu privire la distanta pe care un om avea voie sa o parcurga in ziua de Sabat, ascunzand cantitati de mancare la intervale corespunzatoare pe drumul pe care urma sa-l faca. Din punct de vedere tehnic, locul unde se gasea hrana putea fi considerat ca un alt ,,camin” al proprietarului. De la fiecare ascunzatoare de hrana era atunci posibil sa faca inca un drum de Sabat, pana la urmatoarea ascunzatoare. Acestea erau doar cateva din ,,poverile grele si cu anevoie de purtat (Matei 23,4) care fusesera puse asupra iudeilor evlaviosi de pe vremea lui Hristos.

In felul acesta, strecurand tantarul si inghitind camila, Fariseii foloseau fara incetare litera unor legi nascocite de om pentru a nimici spiritul Legii lui Dumnezeu. Sabatul, intentionat la origine sa dea omului un prilej sa-L cunoasca pe Facatorul Sau printr-o cercetare a lucrurilor pe care le facuse El si sa cugete la iubirea si bunatatea Lui, devenise in schimb o amintire a caracterului egoist si arbitrar al Fariseului si carturarului. El reprezenta in mod gresit caracterul lui Dumnezeu, zugravindu-L ca un tiran.

Natura face cunoscuta intelepciunea, puterea si iubirea lui Dumnezeu si tocmai in directia acestor lucruri Sabatul era menit sa indrume atentia omului, ca nu cumva omul sa ajunga atat de absorbit de activitatile personale incat sa uite de Acela care i-a dat fiinta si care in chip constant exercita putere divina pentru fericirea si buna lui stare. Problema pe care unii din crestinii moderni o gasesc in determinarea a ceea ce poate si ceea ce nu poate sa fie corespunzator ca activitate de Sabat este usor rezolvata odata ce scopul Sabatului este clar in minte. Orice ne atrage mai aproape de Dumnezeu, ne ajuta sa intelegem mai bine voia Lui fata de noi si felul Sau de purtare fata de noi si ne conduce sa conlucram mai bine cu El in propria noastra viata si sa contribuim la fericirea si binele altora – aceasta este adevarata tinere a Sabatului (vezi la Isaia 58,13; Marcu 2,27.28).



2:25 Isus le-a raspuns: Oare n-ati citit niciodata ce a facut David, cand a fost in nevoie, si cand a flamanzit el si cei ce erau impreuna cu el?

Oare n-ati citit? Isus lasa sa se inteleaga ca, in studierea Scripturilor, ei nu sesizasera invatatura cuprinsa in incidentul pe care urma sa-l relateze.

Cand a fost nevoie. Legile si lucrurile sacre apartinand sanctuarului fusesera randuite pentru binele omului si, daca acestea urmau ca vreodata sa vina in conflict cu interesele supreme ale lui, cu ceea ce era absolut necesar pentru el, ele trebuia sa fie subordonate.



2:26 Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, in zilele marelui preot Abiatar, si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu este ingaduit sa le manance decat preotii? Si cum a dat din ele chiar si celor ce erau cu el?

Casa lui Dumnezeu. La data incidentului amintit aici, Templul inca nu fusese construit. ,,Casa lui Dumnezeu” inca mai consta numai dintr-un cort, aflat la data aceea la Nob.

Abiatar. Abiatar era fiul lui Ahimelec, care era marele preot titular la data cand a avut loc acest incident (vezi 1 Samuel 21,1.6). Cuvintele lui Isus par sa sugereze ca Abiatar era supleant al tatalui sau varstnic si in felul acesta indeplinea de fapt, cel putin in parte, unele din functiile slujbei de mare preot chiar in cursul vietii acestuia si sub supravegherea lui. Cand Ahimelec a fost ucis, Abiatar a fugit la David, ducand cu el efodul sacru, simbol al slujbei de mare preot (1 Samuel 22,20). O situatie similara domnea pe vremea lui Hristos, cand Caiafa era mare preot, dar Ana era recunoscut de toti ca fiind un fel de mare preot emerit (vezi Fapte 4,6; vezi la Luca 3,2).

Painile pentru punerea inaintea Domnului. Vezi la Exod 25,30. Regulile elaborate pentru pregatirea si folosirea ,,painii prezentei” o distingeau ca sfanta. Painea veche, luata de pe masa punerii inainte din sfanta, urma sa fie consumata de preoti in cuprinsul sacru al sanctuarului (vezi la Levitic 24,5-8).

Nu este ingaduit sa le manance. Nimeni in afara de preoti nu putea sa manance painea consacrata (vezi Levitic 24,9).



2:27 Apoi le-a zis: Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

Sabatul. Vezi la Geneza 2,1-3; Exod 20,2-11.

Pentru. Literal, ,,in favoarea”.

Om. Gr. ,,anthropos”, literal, ,,o persoana”, un termen generic incluzand barbati, femei si copii (vezi la cap. 6,44). ,,Oamenii” ar reflecta mai precis sensul lui anthropos. Sabatul era menit si randuit de un Creator iubitor pentru binele omenirii. Numai prin fortarea cea mai fantastica a rationamentului o persoana putea sa considere Sabatul ca fiind ,,contra” omului in orice privinta (vezi la Coloseni 2,14).

Nu omul pentru Sabat. Dumnezeu nu a creat pe om pentru ca avea un Sabat si avea nevoie de cineva care sa-l tina, ci, un Creator Atotintelept stia ca omul, faptura mainilor Sale, avea nevoie de crestere morala si spirituala pentru dezvoltarea caracterului. El avea nevoie de timp in care propriile sale interese si ocupatii sa fie subordonate unei studieri a caracterului si voii lui Dumnezeu asa cum au fost descoperite in natura si apoi in revelatie. Sabatul zilei a saptea era randuit de Dumnezeu pentru a implini nevoia aceasta. A falsifica in vreun fel oarecare specificarile Creatorului cu privire la cand si cum sa fie tinuta ziua inseamna a tagadui ca Dumnezeu cunoaste ce este cel mai bine pentru fapturile mainilor Sale.

Dumnezeu a randuit ca Sabatul sa fie o binecuvantare, nu o povara, si este in interesul omului si nu in dauna lui sa-l tina. El era menit sa sporeasca fericirea lui, nu sa-i produca o greutate. Pazirea Sabatului nu consta esential din amanuntita tinere a anumitor formalitati si in abtinerea de la anumite ocupatii; a-l privi in lumina aceasta inseamna a pierde complet adevaratul spirit si adevaratele scopuri ale tinerii Sabatului si a te deda la cautarea neprihanirii intemeiate pe fapte. Noi ne abtinem de la anumite lucrari, de la anumite ocupatii, de la anumite subiecte de gandire si conversatie, nu pentru ca facand asa credem ca vom castiga favoarea inaintea lui Dumnezeu. Noi ne abtinem de la aceste lucruri pentru ca sa putem devota timpul, puterile noastre si gandul nostru la alte ocupatii care vor spori cunoasterea noastra despre Dumnezeu, a aprecierii bunatatii Sale, a capacitatii noastre de a conlucra cu El si a destoiniciei noastre de a-L servi pe El si pe semenii nostri pe deplin. Pazirea Sabatului care consta numai sau mai ales in aspectul negativ de a nu face anumite lucruri, nu este deloc pazire a Sabatului; numai atunci cand este practicat aspectul pozitiv al pazirii Sabatului putem nadajdui sa obtinem din pazirea lui folosul randuit de un Creator intelept si iubitor. Vezi la Isaia 58,13.

Multimea de cerinte ale rabinilor in privinta tinerii meticuloase a Sabatului era bazata pe conceptia ca Sabatul era de mai mare importanta inaintea lui Dumnezeu decat omul insusi. Potrivit cu rationamentul aparent al acestor talcuitori orbi ai Legii divine, omul fusese facut pentru Sabat – facut sa-l tina in chip mecanic. Rabinii redusesera Sabatul la o absurditate prin distinctia lor rigida si fara noima dintre ceea ce se putea si ceea ce nu se putea face in ziua aceea (vezi la v. 24). Ei scoteau in evidenta aspectul negativ al tinerii Sabatului – abtinerea de la anumite lucruri. Formele religiei erau prezentate ca substanta ei.



2:28 asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.

Asa ca. Dupa ce a atras atentia la scopul Sabatului (v. 27), Hristos indreapta atentia la Autorul lui si in felul acesta la propriul Sau drept de a determina cum sa fie realizat cel mai bine acel scop.

Fiul omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10; vezi nota aditionala la Ioan 1.

Domn. Mantuitorul Insusi are dreptul de a determina ce este corespunzator pentru acea zi; in consecinta, Fariseii isi depaseau prerogativele (vezi v. 24). Biserica n-are dreptul sa impovareze Sabatul cu restrictii apasatoare – cum faceau iudeii – sau sa incerce sa transfere sfintenia lui de la o zi la alta zi. Amandoua sunt mijloace ale celui rau menite sa amageasca pe oameni si sa-i indeparteze de la adevaratul spirit al pazirii Sabatului. Omul nu are dreptul sa falsifice ziua aleasa de Dumnezeu, fie ca este Fariseu sau crestin.

Chiar si. [,,La fel si”, KJV]. Intregul sir al rationamentului lui Hristos expus inaintea Fariseilor batjocoritori este prezentat mai clar in raportul dat de Matei, dupa cum urmeaza: 1) nevoia omeneasca este de mai mare importanta decat cerintele rituale sau traditiile omenesti (vezi Matei 12,3.4); 2) munca depusa in legatura cu serviciul la Templu este in conformitate cu cerintele zilei de Sabat (vezi v. 5); 3) Hristos este mai mare decat Templul (vezi v. 6) sau decat ziua de Sabat (vezi

v. 8).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–12 DA 262–271 3–5 3T 168

5 COL 125; MH 174; 6T 232

5–11 6T 234

6 8T 202

7 DA 269; MH 76

10 DA 270

12 DA 269; MH 77

14–22 DA 272–280

17 COL 58; FE 252; TM 230, 351; 2T 74; 3T 49; 4T 42; 5T 219

20 DA 277

27 1T 533; 2T 582; 4T 247

27, 28 DA 285, 288

28 GC 447


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: