16:1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.
A trecut. [Invierea, Marcu 16,1-11 = Matei 28,1-15 = Luca 24,1-12 = Ioan 20,1-18. Comentariu major: Matei si Ioan]. Sau ,,intervenise”, adica, intre evenimentele cap. 15 si acelea ce urmau sa fie prezentate in cap. 16. In felul acesta se afirma clar ca invierea a avut loc in prima zi a saptamanii, nu mai devreme, cum au propus unii (vezi la Matei 28,1).
Maria Magdaena. Vezi nota aditionala la Luca 7.
Au cumparat. [,,Cumparase”, KJV]. Mai degraba ,,cumparat”. Dupa toate probabilitatile aceste miresme au fost cumparate dupa apusul soarelui in ceea ce noi am putea numi sambata seara, si era un plus fata de acelea pe care femeile le pregatisera vineri (vezi Luca 23,56) si cele aduse de Nicodim (vezi Ioan 19,39).
16:2 In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.
Dis de dimineata. Vezi la Matei 28,1.
16:3 Femeile ziceau una catre alta: Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?
Verset ce nu a fost comentat.
16:4 Si cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita.
Verset ce nu a fost comentat.
16:5 Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, imbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat.
Verset ce nu a fost comentat.
16:6 El le-a zis: Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera.
Verset ce nu a fost comentat.
16:7 Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus.
Petru. Numai Marcu se refera aici la Petru pe nume (cf. p. 563). Mentionarea lui pe nume de catre Isus era o indicatie ca, in ciuda greselilor lui, Petru era inca recunoscut si inclus printre cei mai intimi prieteni ai lui Isus, deoarece se pocaise cu sinceritate (vezi Matei 26,75; Marcu 17,72; DA 713).
16:8 Ele au iesit afara din mormant, si au luat-o la fuga, pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau.
Nimanui nimic. Adica n-au spus nimic celor pe care i-au intalnit pe drum pana in cetate. Unii au interpretat gresit aceasta afirmatie ca insemnand ca femeile nu au spus nimic ucenicilor si, deci, Marcu ii contrazice aici pe ceilalti scriitori ai Evangheliilor. O astfel de concluzie este cu totul neintemeiata.
16:9 (Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalenei, din care scosese sapte draci.
Isus, dupa ce a inviat. [,,Cand Isus a inviat”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cu totul a v. 9-20, si pentru incheierea Evangheliei lui Marcu cu v. 9. Comentatorii care favorizeaza omiterea versetelor de la 9-20 atrag atentia la numeroase diferente in stil literal, idiom si in formulare intre versetele acestea si partea anterioara a Evangheliei. Versetele acestea sunt numite incheierea mai lunga a lui Marcu. In locul incheierii mai lungi, cateva manuscrise au ceea ce se numeste incheierea mai scurta: ,,dar ele au spus pe scurt lui Petru si celor care erau cu el tot ceea ce le fusese spus. Si dupa aceea, Isus insusi a trimis prin mijlocirea lor, de la rasarit la apus, proclamatia sfanta si nepieritoare a mantuirii vesnice” (RSV). Luate insa ca un tot, dovezile textuale favorizeaza asa numita incheiere mai lunga. Vezi la v. 14.
16:10 Ea s-a dus si a dat de stire celor ce fusesera impreuna cu El, care plangeau si se tanguiau.
Verset ce nu a fost comentat.
16:11 Cand au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o.
N-au crezut-o. Relatarea incredulitatii ucenicilor chiar in fata naratiunilor martorilor oculari, marturisind ca Isus inviase, constituie o dovada puternica in favoarea acuratetei si temeiniciei istorisirii invierii, chiar pana in cele mai mici amanunte ale ei.
16:12 Dupa aceea, S-a aratat, intr-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cand se duceau la tara.
Dupa aceea. [Drumul la Emaus, Marcu 16,12 = Luca 24,13-32. Comentariu major: Luca].
Intr-alt chip. Poate o referire la trupul inviat al lui Isus in contrast cu trupul Lui de dinainte de inviere, sau la faptul ca Isus a ramas de nerecunoscut pentru ucenici pe drumul spre Emaus.
16:13 Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
IND=200 13. Dar nici pe ei nu i-au crezut. [Intaia aratare in odaia de sus, Marcu 16,13 = Luca 24,33-49 = Ioan 20,19-23. Comentariu major: Luca si Ioan]. Vezi la Luca 24,34.35.41.
16:14 In sfarsit, S-a aratat celor unsprezece, cand sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera inviat.
In sfarsit. [,,Dupa aceea”, KJV]. [A doua aratare in odaia de sus, Marcu 16,14 = Ioan 20,24-
29. Comentariu major: Ioan.]. Pentru succesiunea cronologica a aratarilor de dupa inviere vezi nota aditionala la Matei 28.
Celor unsprezece. Un termen tehnic corect pentru grupa urmasilor speciali ai lui Isus ca un tot, intrucat apostazia si sinuciderea lui Iuda lasase numai unsprezece din cei doisprezece originari. Totusi, in alta parte ei sunt inca numiti cu termenul familiar ,,cei doisprezece” (vezi Ioan 20,24).
Cand sedeau la masa. Diferiti ucenici par sa fi facut din odaia de sus unde luasera parte impreuna la ultima Cina, locuinta lor trecatoare. I-a mustrat. Necredinta, in care se staruie cand dovezile procurate sunt indestulatoare e demna numai de condamnare. Impietrirea inimii. Vezi la Exod 4,21.
Un manuscris vechi Codex Freerianus (vezi la p. 119), cunoscut si ca Washingtonensis, adauga la v. 14 ceea ce uneori este numit ,,Loghionul mai liber”. Insertia aceasta poarta semne neinselatoare ca fiind o interpolare mai tarzie si intereseaza numai ca o curiozitate textuala./IND
16:15 Apoi le-a zis: Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
Duceti-va. [Aratarea pe un munte in Galileea, Marcu 16,15-18 = Matei 28,16-20. Comentariu major: Matei.]. Nu exista nimic in naratiunea de aici care sa indice o schimbare in timp sau loc fata de cele indicate in versetul 14. Totusi, versetele acestea sunt o scurta relatare a unei parti a invataturilor extinse pe care Isus le-a dat la vreo 500 care s-au adunat pe un munte in Galileea (vezi la Matei 28,16.19; cf. DA 818,821). ,,Iarasi si iarasi cuvintele au fost repetate, pentru ca ucenicii sa poata prinde insemnatatea lor” (DA 818), un fapt care poate explica diferitele versiuni ale insarcinarii evanghelice asa cum este data de diferiti scriitori ai Evangheliei.
16:16 Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit.
Va fi mantuit. Aici sunt prezentate doua conditii cerute de la cei care primeau proclamatia evanghelica - credinta in Isus si botezul. Cea dintai este primirea launtrica a mantuirii atat de indurator oferita de moartea inlocuitoare a Rascumparatorului lumii; a doua este semnul extern al unei schimbari launtrice a vietii (vezi Romani 6,3-6).
Nu va crede. [,,Nu crede”, KJV]. Este demn de notat ca, daca cineva capata condamnare, aceasta se datoreaza necredintei. Nu se face referire aici la botez in vreun fel sau altul, deoarece realitatea launtrica depaseste cu mult in importanta semnul exterior. Lipsa botezului ar fi pur si simplu un semn exterior al unei necredinte launtrice, necredinta care, prin ea insasi, este suficienta pentru a impiedica pe cineva sa ajunga la binecuvantarile mantuirii. Poate ca Isus a prezis aici ca – la fel ca in cazul talharului de pe cruce - vor fi cazuri in care barbati si femei cu adevarat convertiti nu vor putea sa primeasca ritualul botezului.
Osandit. [,,Damnat”, KJV]. Mai degraba ,,condamnat”.
16:17 Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
Iata semnele. [,,Aceste semne”, KJV]. Adica, demonstrari supranaturale si miraculoase (vezi
p. 208) de putere divina. Totusi, oricat de valoroase sunt minunile, nu este prea greu sa fie contrafacute sau sa se puna in circulatie zvonuri despre presupuse minuni. Vestile acestea tind sa zapaceasca pe cei neglijenti si sa atraga pe cei creduli. De fapt, minunile nu constituie dovada cea mai puternica a autenticitatii Evangheliei (vezi DA 496, 799). Ar trebui sa se retina ca Isus Insusi a refuzat in mod consecvent sa face minuni ca semne.
Vor scoate draci. Vezi nota aditionala la Marcu 1.
Vor vorbi in limbi noi. Vezi Fapte 2,4; 10,46; 19,6; 1 Corinteni 12,28; 14,2-5. In cursul lucrarii lor anterioare, celor doisprezece nu li se dadusera darul limbilor, deoarece nu era necesar. Acum, ca era nevoie, puterea le-a fost acordata. Vezi la 1 Corinteni14.
16:18 vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.
Serpi. Vezi la Luca 10,19.
Ceva de moarte. Isus foloseste aici ilustratii ale unor experiente care in mod normal ar avea ca urmare mari leziuni sau moarte si fagaduieste solilor Evangheliei ca in multe ocazii ei vor primi protectie speciala, potrivit cu voia Tatalui.
Isi vor pune mainile. Vezi la cap. 1,31.
16:19 Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer, si a sezut la dreapta lui Dumnezeu.
IND=200 19. Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu dansii. [Inaltarea, Marcu 16,19-20 =Luca 24,50-53. Comentariu major: Luca.]. Aceasta propozitie tranzitiva lasa impresia ca inaltarea a avut loc imediat dupa sfatul din verstele 15-18. Totusi nu acesta pare sa fi fost cazul. Este mai probabil ca aici se face referire la un interval mai lung (vezi la v. 15).
La dreapta. Pozitia de onoare si de autoritate. Pozitia inaltata a lui Hristos in cer este de repetate ori subiectul comentariului diferitilor scriitori NT (vezi Fapte 7,55; Romani 8,34; Efeseni 1,20; Coloseni 3,1; Evrei 1,3; 8,1; 10,12; 1 Petru 3,22; Apocalipsa 3,21; etc.).
16:20 Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele, care-l insoteau. Amin.
Ei au plecat. Singur printre scriitorii Evangheliei, printr-o trasatura curajoasa de condei, Marcu ia nota de triumfurile Evangheliei savarsite de Duhul Sfant prin apostoli in decursul primilor cativa ani dupa inaltare.
Au propovaduit pretutindeni. Aceasta a fost si este misiunea urmasilor lui Hristos (vezi v. 15). Lucrand cu ei. In providenta lui Dumnezeu puterea divina trebuie sa fie unita totdeauna cu efortul omenesc. Intarind Cuvantul. Partial, prin dovada puterii divine, manifestata in ,,semnele” amintite in v. 17,18. Amin. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui cuvant.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 769 1, 2 EW 186 1–8 DA 788–794 2, 3 DA 788 7 COL 156; DA 793; Ed 90; 4T 488 9 DA 568
15 AA 174; ChS 9, 23; COL 300, 303, 371; CT 466; DA 369, 818; Ed 264; Ev 301; FE 199, 201; GC 351; GW 115; MH 106; ML 226; MM 327; TM 401; 3T 406,
408; 4T 472; 5T 391, 456; 6T 89, 273, 447, 480; 7T 39; 8T 15, 16, 119, 215; 9T 39, 136, 255; WM 187 17, 18 CH 497; DA 821, 823; EW 29 18 CH 34, 391; CT 466; MH 148, 226; ML 226; 4T 225 19, 20 CH 553; 7T 114 20 AA 599; CH 498; CM 20; DA 827; MH 139; MM 319; 6T 480; 8T 15; 9T 141/IND