12:1 Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca in pilde. Un om a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea, si a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri si a plecat din tara.
Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca. [Vierii cei rai, Marcu 12,1-12 = Matei 21,33-46 = Luca 20,9-19. Comentariu major: Matei]. Marcu omite parabolele cu cei doi fii si omul fara haina de nunta, ambele aflate in contextul acesta in Matei si in Luca. Se pare ca Marcu a ales-o pe aceea care l-a impresionat pe el mai mult ca reprezentand adevarurile pe care Hristos a cautat sa le ilustreze in aceste parabole finale.
Teasc. [,,Lada de vin”, KJV; ,,zacatoare sub teasc”, G. Gal.]. Gr. hupolenion, ,,cada de vin” sau recipientul pentru mustul de struguri care curgea din teascul care era direct deasupra lui (vezi la Matei 21,33).
12:2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa ia de la ei din roadele viei.
Din roadele. Literal, ,,din roade”, adica, parte din roade, insemnand partea lui (vezi la Matei 21,34).
12:3 Vierii au pus mana pe el, l-au batut, si l-au trimis inapoi cu mainile goale.
Au pus mana pe el. [,,L-au prins”, KJV]. Pentru relatarile din Evanghelii ale acestei parabole cu privire la servii trimisi si tratamentul aplicat lor vezi la Matei 21,35.
12:4 A trimis iarasi la ei un alt rob; ei l-au ranit la cap, si l-au batjocorit.
L-au batut. [,,L-au batut cu pietre”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea acestor cuvinte, precum si cuvintele ,,l-au trimis” [KJV].
12:5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorat; apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat.
Verset ce nu a fost comentat.
12:6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urma, l-a trimis si pe el la ei. Vor primi cu cinste pe fiul meu! zicea el.
Un fiu iubit. [ ,,Prea iubitul sau”, KJV]. Poate ca Isus Se gandea la cuvintele Tatalui de la botezul Lui (vezi Matei 3,17).
12:7 Dar vierii aceia au zis intre ei: Iata mostenitorul; veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.
Verset ce nu a fost comentat.
12:8 Si au pus mana pe el, l-au omorat, si i-au aruncat trupul afara din vie.
Verset ce nu a fost comentat.
12:9 Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.
Verset ce nu a fost comentat.
12:10 Oare n-ati citit locul acesta din Scriptura: Piatra pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului;
Verset ce nu a fost comentat.
12:11 Domnul a facut acest lucru, si este minunat in ochii nostri?
Verset ce nu a fost comentat.
12:12 Ei cautau sa-L prinda, dar se temeau de norod. Pricepusera ca impotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Si L-au lasat, si au plecat.
L-au lasat. Adica, dupa ce le spusese parabola omului fara haina de nunta (vezi Matei 22,15).
12:13 Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei si din Irodiani, ca sa-L prinda cu vorba.
Au trimis la Isus. [,,Au trimis la El”, KJV]. [Platirea tributului lui Cezar, Marcu 12,13-17 = Matei 22,15-22 = Luca 20,20-26. Comentariu major: Matei]. Prinde. Gr. agreuo, ,,a prinde”, adica ,,a prinde la vanatoare”, de la agra, ,,captura”, fie de vanat sau de peste.
12:14 Acestia au venit, si I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul, si nu-Ti pasa de nimeni; caci nu cauti la fata oamenilor, si inveti pe oameni calea lui Dumnezeu in adevar. Se cade sa platim bir Cezarului sau nu?
Verset ce nu a fost comentat.
12:15 Sa platim sau sa nu platim? Isus le-a cunoscut fatarnicia, si le-a raspuns: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un ban ca sa-l vad.
Verset ce nu a fost comentat.
12:16 I-au adus un ban; si Isus i-a intrebat: Chipul acesta si slovele scrise pe el, ale cui sunt? Ale Cezarului, I-au raspuns ei.
Verset ce nu a fost comentat.
12:17 Atunci Isus le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Si se mirau foarte mult de El.
Verset ce nu a fost comentat.
12:18 Saducheii, care zic ca nu este inviere, au venit la Isus si I-au pus urmatoarea intrebare:
Saducheii. [Casatoria si invierea, Marcu 12,18-27 = Matei 22,23-33 = Luca 20,27-38. Comentariu major: Matei].
12:19 Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise: Daca moare fratele cuiva, si-i ramane nevasta fara sa aiba copii, fratele sau sa ia pe nevasta lui, si sa ridice urmas fratelui sau.
Verset ce nu a fost comentat.
12:20 Erau dar sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit fara sa lase urmas.
Verset ce nu a fost comentat.
12:21 Al doilea a luat de nevasta pe vaduva, si a murit fara sa lase urmas. Tot asa si al treilea.
Verset ce nu a fost comentat.
12:22 Si nici unul din cei sapte n-a lasat urmas. Dupa ei toti, a murit si femeia.
Verset ce nu a fost comentat.
12:23 La inviere, nevasta caruia dintre ei va fi ea? Caci toti sapte au avut-o de nevasta.
La inviere. [,,Cand vor invia”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre retinerea si omiterea acestor cuvinte.
12:24 Drept raspuns, Isus le-a zis: Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
Oare nu? Forma intrebarii in textul grec lasa sa se inteleaga ca Isus asteapta un raspuns afirmativ.
12:25 Caci dupa ce vor invia din morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii in ceruri.
Verset ce nu a fost comentat.
12:26 In ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu, cand a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov?
Pentru invierea mortilor. [,,Pentru mortii”, KJV]. Adica, privitor la invierea lor din morti.
Rug. Vezi la Exod 3,2.6.
12:27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. Tare va mai rataciti!
Tare va mai rataciti. Exprimarea aceasta emfatica apare in forma aceasta tare numai in Marcu.
12:28 Unul din carturari, care-i auzise vorbind, fiindca stia ca Isus raspunsese bine Saducheilor, a venit la El, si L-a intrebat: Care este cea dintai dintre toate poruncile?
Unul dintre carturari. [Porunca cea mai mare, Marcu 12,28-34 = Matei 22,34-40 = Luca 20,39.40. Comentariu major: Marcu].
Stia. [,,Intelegand”, KJV]. Carturarul ales pentru a pune in fapta acest complot al Fariseilor de a-L prinde in cursa pe Isus (vezi la Matei 22,34.35) era, pe cat se pare, un om onest cu inima. El era destul de sincer in judecata lui pentru a recunoaste ca Isus ,,raspunsese bine” Saducheilor.
12:29 Isus i-a raspuns: Cea dintai este aceasta: Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;
Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. [,,Dumnezeu este un singur Domn”, KJV]. Vezi la Deuteronom 6,4. Pasajul biblic citat aici a fost deviza sacra a lui Israel in tot decursul lungii lui istorii. El reflecta credinta distinctiva a iudeilor in singurul Dumnezeu, in contrast cu multii zei ai natiunilor. Aceste cuvinte erau rostite pentru a deschide serviciile de rugaciune de dimineata si de seara de la Templul si sunt o parte regulata a serviciilor in sinagoga iudaica pana astazi.
12:30 si: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta; iata porunca dintai.
Verset ce nu a fost comentat.
12:31 Iar a doua este urmatoarea: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Nu este alta porunca mai mare decat acestea.
Verset ce nu a fost comentat.
12:32 Carturarul I-a zis: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El,
Bine, Invatatorule. Adica, ,,ai vorbit bine, Invatatorule” sau ,,Ai dreptate, Invatatorule” (RVS).
Adevarat ai zis. Carturarul recunostea ca raspunsurile lui Isus la intrebarile anterioare fusesera precise si corespunzatoare (vezi la v. 28) si acum in mod cinstit Il lauda cu privire la acest raspuns.
12:33 si ca a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, si cu toata puterea, si a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.
Jertfele. [,,Arderile de tot”, KJV]. Comparati 1 Samuel 15,22. Aceasta admitere voluntara din partea carturarului evidentiaza puterea lui de a intelege importanta si insemnatatea relativa a ritualului Templului.
12:34 Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere, si i-a zis: Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu. Si nimeni nu indraznea sa-I mai puna intrebari.
Cu pricepere. Gr. nounechos, ,,cu intelegere”, adica ,,rational”.
De Imparatia. Carturarul intelegea adevarul (vezi v. 33) si il recunostea ca adevar (vezi v. 32). El era la pragul imparatiei. Comparati reactia lui Isus fata de tanarul fruntas bogat (vezi Marcu 10,20.21; vezi la Matei 19,20.21).
12:35 Pe cand invata pe norod in Templu, Isus a zis: Cum zic carturarii ca Hristosul este fiul lui David?
Pe cand invata. [Isus aduce la tacere pe criticii Sai, Marcu 12,35-37 = Matei 22,41-46 = Luca 20,41-44. Comentariu major: Matei.] Numai Marcu noteaza ca Isus inca mai invata in Templu.
Cum zic carturarii? Un alt amanunt intalnit numai in Marcu. Isus noteaza ca carturarii Il aclama pe Mesia ca Fiu al lui David, ca pregatire pentru a atrage din nou a atentia la Sine, ca adevaratul Mesia.
12:36 Insusi David, fiind insuflat de Duhul Sfant, a zis: Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale.
Verset ce nu a fost comentat.
12:37 Deci chiar David Il numeste Domn; atunci cum este El fiul lui? Si gloata cea mare Il asculta cu placere.
Gloata cea mare. [,,Poporul de rand”, KJV]. Adica, marea masa a poporului sau multimea in general. Acesta este inca un amanunt notat numai de Marcu.
12:38 In invatatura, pe care le-o dadea, Isus le zicea: Paziti-va de carturari, carora le place sa umble in haine lungi, si sa le faca lumea plecaciuni prin piete.
In invatatura pe care le-o dadea. Literal, ,,in invatatura Sa”, (vezi la Matei 7,28)
Isus le zicea. [Vaiuri pentru carturari si Farisei, Marcu 12,38-40 = Matei 23,1-39 = Luca 20,45-47. Comentariu major: Matei].
Paziti-va de carturari. Marcu da numai un scurt extras din cuvantarea destul de lunga asupra fatarniciei carturarilor si Fariseilor (vezi la Matei 23). Ca si cu Predica de pe munte (vezi Matei 5 la 7) si predica de langa mare (vezi Matei 13). Matei relateaza mai pe larg cuvantarile lui Isus decat o fac ceilalti scriitori ai Evangheliilor.
Haine lungi. Aceste haine lungi ajungeau pana la pamant si faceau parte din imbracamintea purtata de obicei de invatatorii de lege si ca o emblema a profesiunii lor.
Sa le faca lumea plecaciuni. [,,Le plac salutarile”, KJV]. Vezi la Matei 23,7.
Prin piete. Vezi la Matei 11,16.
12:39 Ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi, si dupa locurile dintai la ospete;
Scaunele dintai. Vezi la Matei 23,6.
12:40 casele vaduvelor le mananca, si fac rugaciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osanda va veni peste ei.
Casele vaduvelor le mananca. Vezi la Matei 23,14.
12:41 Isus sedea jos in fata vistieriei Templului, si Se uita cum arunca norodul bani in vistierie. Multi, care erau bogati, aruncau mult.
Isus sedea. [Banutii vaduvei, Marcu 12,41-44 = Luca 21,1-4. Comentariu major: Marcu]. Acest incident a avut loc tarziu in cursul zilei, probabil marti (vezi la Matei 23,1.38.39); vezi diagrama 9, p. 233). Isus tocmai terminase victorios o lunga si darza lupta cu conducatorii natiunii si era pe punctul de a pleca pentru totdeauna din curtile sfinte ale Templului.
In fata. Adica, ,,peste drum”, acolo unde putea sa-i observe pe inchinatori cand isi aduceau contributiile.
Arunca. Mai degraba, ,,erau aruncand inauntru”. Se pare ca bogatii treceau pe alaturi unul dupa altul si isi depuneau darul.
Visterie. [,,Tezaurul”, KJV]. Marcu nu se refera aici la incaperea blindata unde era depozitat si pastrat tezaurul Templului, ci la cutia pentru daruri din curtea spatioasa a femeilor.
12:42 A venit si o vaduva saraca, si a aruncat doi banuti, care fac un gologan.
Saraca. Gr. ptochos, ,,[cineva] in lipsa extrema”, sau ,,lipsit in toate privintele”. Luca foloseste penichros, o forma poetica tarzie a lui penes, insemnand cineva care duce o existenta de la mana la gura si care trebuie sa munceasca in fiecare zi pentru a avea ceva de mancat a doua zi (vezi Luca 21,2). Penes deriva de la verbul penomai, ,, a lucra pentru hrana”. Poate ca Isus intentiona ca spiritul acestei vaduve sa stea in viu contrast cu atitudinea Fariseilor fata de vaduve. Saracia acestei vaduve se poate sa fi fost datorata in parte avaritiei vreunuia din carturarii si Fariseii prezenti cu ocazia aceasta (vezi la Matei 23,14). Ei, zicea Hristos, ,,casele vaduvelor le mananca” (Marcu 12,40). Dar aici era o vaduva care, dintr-o inima arhiplina de iubire fata de Dumnezeu, ,,a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai ramasese ca sa traiasca” (v. 44). Ce contrast!
Banuti. Gr. lepton, o moneda valorand mai putin de 1/10 dintr-un cent U.S. (vezi p. 49). Lepton era cea mai mica moneda iudaica de arama in circulatie.
Gologan. Gr. kodrantes, care era egal cu 2 lepta (vezi p. 49) si care valora 1/64 dintr-un demarius roman, salariul unei zile pe vremea lui Hristos (vezi la Matei 20,2). Deseori s-a pus accent asupra micimii intrinsece a darului vaduvei. N-ar trebuie sa se puna un accent mai mare asupra marimii comparative a darului (vezi la v. 44)?
12:43 Atunci Isus a chemat pe ucenicii Sai, si le-a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a dat mai mult decat toti cei ce au aruncat in vistierie;
Ucenicii Sai. Vezi la Matei 24,1.
Adevarat. Sau ,,cu adevarat” (vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51).
Mai mult decat toti. Adica, mai mult decat toti datatorii bogati la un loc. Inaintea cerului nu marimea darului conteaza, ci motivul care-l determina. Cerul este interesat numai de masura de iubire si devotament pe care o reprezinta, nu de valoarea monetara. Acesta este unicul temei pe care Dumnezeu rasplateste pe oameni, asa cum a ilustrat atat de potrivit Isus prin parabola cu lucratorii viei (vezi la Matei 20,15). Laudarea vaduvei acesteia de catre Isus era intemeiata pe spiritul care determinase darul ei, nu pe valoarea intrinseca a lui.
12:44 caci toti ceilalti au aruncat din prisosul lor, dar ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai ramasese ca sa traiasca.
Prisosul. [,,Abundenta”, KJV]. Gr. perisseuma, care pe langa ,,abundenta” mai inseamna si ,,ce ramane pe deasupra”, deci ,,exces” sau ,,prisos”. Bogatii aveau un prisos de bani; aveau mai mult decat aveau nevoie. Ei dadeau din surplusul lor si nu-i costa nimic sa dea. Valoarea darurilor lor in termeni de iubire si devotiune era mica sau inexistenta, pentru ca darurile nu reprezentau nici
o tagaduire de sine. Saracia. [,,Lipsa”, KJV]. Gr. husteresis, ,,deficienta”, ,,saracie”, ,,lipsa”. Tot ce avea. O dovada de maxima iubire si devotiune fata de Dumnezeu.
Ca sa traiasca. Gr. bios, ,,intretinere”, nu zoe, ,,viata” insasi. Mai mult decat probabil vaduva nu stia de unde va capata cele necesare pentru masa ei viitoare.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–12 DA 596–600 13–40 DA 601–609
16 CE 10; 7T 156
24 COL 110; GC 599; 5T 388
28–33 DA 607
30 COL 348; CS 35; CT 32, 360; FE 314, 315, 324; LS 352; ML 117; 2T 45, 70, 168, 504; 3T 39; 4T 119; 5T 536; 6T 477
30, 31 2T 550
33 AH 349; 3T 392
34 DA 608
37 CSW 109; CT 240, 260; Ev 565; FE 242; MH 443; 8T 308
41, 42 DA 614
41–44 DA 614–620
42 DA 616; Ed 109; GW 467; 2T 198; 3T 398; 6T 103, 310; 9T 55
42–44 AA 342; CS 178, 294; 1T 177; 5T 733; 9T 224; WM 203
43, 44 2T 667