1:23 In sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a inceput sa strige:
Un duh necurat. Gr. pneuma akatharton. In Evanghelii expresia aceasta este folosita sinonim cu daimonion (cf. Matei 10,1 cu Luca 9,1), un cuvant care arata un duh superior oamenilor si care in NT totdeauna se aplica la un duh rau, un demon sau diavol. Evangheliile relateaza sase cazuri specifice de posedare demonica: 1) omul din sinagoga din Capernaum (vezi la Marcu 1,21-28); 2) un om neidentificat care era mut si in acelasi timp posedat (vezi la Matei 9,32-34); 3) cei doi demonizati de la Gadara (vezi la Marcu 5,1-20); 4) fiica unei femei siro-feniciene (vezi la Matei 15,21-28); 5) fiul unui om neidentificat (vezi la Marcu 9,14-29) si 6) Maria (Marcu 16,9). In afara de aceste cazuri specifice, Evangheliile mentioneaza adesea ca Isus si ucenicii au vindecat pe cei chinuiti de duhuri rele. Pentru o discutie cu privire la posesiunea demonica in NT, vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului.
A inceput sa strige. [,,El a strigat”, KJV]. Aceasta a avut loc in momentul in care Hristos vorbea despre misiunea Sa de a elibera pe cei care erau robi ai pacatului si ai lui Satan (vezi MH 91; cf. cele din Luca 4,18). In experienta aceasta Hristos a fost adus din nou fata in fata cu vrajmasul pe care El il biruise in pustia ispitei (vezi DA 256). Audienta asculta cu atentie solia adusa de Hristos si Satana intentiona in felul acesta sa abata atentia oamenilor de la adevarul care gasea teren roditor in inimile oamenilor.