Printable ModeMarcu, 1
|
1:1 Inceputul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Inceputul. [ Lucrarea lui Ioan Botezatorul, Marcu 1,1-8 = Matei 3,1-12 = Luca 3,1-18. Comentariu major: Matei si Luca.] Spre deosebire de Matei si Luca care nareaza incidente din prima parte a vietii lui Isus, Marcu incepe relatarea Evangheliei sale cu momentul in care Isus Si-a inceput lucrarea Sa publica. Coborarea Duhului Sfant si declararea de catre Ioan ca Mesia, prezinta fara gres botezul Lui ca inceputul lucrarii Lui publice. In acord cu Marcu, deci, Evanghelia ,,vestea cea buna” despre Isus Hristos, incepe cu implinirea profetiei VT la botezul Lui (v. 2-11) Evanghelia. Gr. euaggelion,, ,,veste buna”. Cuvantul ,,evanghelie” se referea la origine la ,,vestea buna” ca Mesia venise intr-adevar pe pamant, asa cum se prezisese de profeti. Cu timpul termenul a fost aplicat naratiunii vietii lui Isus si mai tarziu la diferite documente sau Evanghelii in care este pastrata relatarea. Aici, el este folosit probabil in sensul lui cel mai timpuriu Isus Hristos. Vezi la Matei 1,1 Fiul lui Dumnezeu. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.146) intre retinerea si omiterea acestor cuvinte. Cu privire la Isus ca ,,Fiu al lui Dumnezeu” vezi la Luca 1,35. 1:2 Dupa cum este scris in prorocul Isaia: Iata, trimit inaintea Ta pe solul Meu, care Iti va pregati calea Este scris. Prezentand pe Isus din Nazaret ca Mesia, Marcu indreapta atentia la confirmarea dovezilor unei impliniri exacte a profetiei VT – asa cum a facut Isus Insusi (Luca 24,25.27.44) si, de fapt, asa cum au facut scriitorii NT in general. Marturia profetiei implinite este prezentata in Biblie ca dovada cea mai puternica a adevarului credintei crestine (vezi Isaia 41,21-23; 44,7; 46,9.10; vezi DA 799). Citatele lui Marcu (Marcu 1,2.3) sunt luate din Maleahi 3,1 si Isaia 40,3 si urmeaza mai indeaproape LXX-a, decat ebraica. Proorocul Isaia. Vezi la Matei 3,3. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea acesta [,,profeti”] si ,,Isaia profetul”. Citatul este din Maleahi si Isaia. Comparati referirea generala a lui Matei la implinirea a ,,ce fusese vestit prin prooroci” (vezi la Matei 2,23) Inaintea Ta. [,,Inaintea fetei Tale” KJV]. Vezi la Matei 3,3. La fel, mai tarziu, Isus a trimis pe cei saptezeci sa mearga ,,inaintea Lui, in toate cetatile si in toate locurile pe unde avea sa treaca El” (Luca 10,1). Solul. Ioan Botezatorul era solul prezis de Isaia si de Maleahi; solia lui consta in anuntarea ca Mesia ,,solul legamantului” (Maleahi 3,1), S-a aratat. 1:3 Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile, Glasul. Vezi la Matei 3,3; cf. Ioan 1,23. 1:4 a venit Ioan care boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor. Pocainta. Vezi la Matei 3,2. Botezul lui Ioan era un ,,botez al pocaintei” deoarece era caracterizat prin pocainta. Actul botezului nu garanta nici pocainta, nici iertarea. Dar botezul nu era adevarat decat daca era marcat prin aceste experiente. Iertarea. Vezi la Matei 3,6. 1:5 Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan. In raul Iordan. Un amanunt dat numai de Marcu. 1:6 Ioan era imbracat cu o haina de par de camila, si imprejurul mijlocului era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica. Verset ce nu a fost comentat. 1:7 Ioan propovaduia, si zicea: Dupa mine vine Cel ce este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg curelele incaltamintelor. Propovaduia. Anuntarea de catre Ioan a lui Mesia era o parte caracteristica si obisnuita a predicii lui. Plec. O expresie data numai de Marcu pentru a accentua natura umila a actului. Vezi la Matei 3,11. Cureaua. ,,Incaltamintele” erau de fapt sandale care protejau numai talpile picioarelor (Vezi la Matei 3,11). ,,Cureaua” tinea sandala legata de picior. 1:8 Eu, da, v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant. Verset ce nu a fost comentat. 1:9 In vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, si a fost botezat de Ioan in Iordan. In vremea aceea. [,,In zilele acelea”, KJV]. [Botezul, Marcu 1,9-11 = Matei 3,13-17 = Luca 3,21-23. Comentariu major: Matei.] Adica, pe vremea lucrarii lui Ioan. In Iordan. Vezi la v.5. Marcu se refera la faptul ca botezul era savarsit ,,in raul Iordan” si ca dupa botez candidatii ,,ieseau din apa” (v.10). Aceasta este o puternica dovada ca botezul lui Ioan era prin scufundare. 1:10 Si indata, cand iesea Isus din apa, el a vazut cerurile deschise, si Duhul pogorandu-Se peste El ca un porumbel. Indata. Gr. eutheos, ,,imediat”, ,,indata”, un cuvant favorit al lui Marcu. Daca asa cum se considera in general, Marcu a scris Evanghelia sa cu sprijinul lui Petru (vezi p. 564) caracteristica aceasta ar putea reflecta felul riguros, plastic si scanteietor al predicii lui Petru. Deschise. Gr. schizo, care este un termen mai puternic decat cel folosit de ceilalti scriitori ai Evangheliei, echivalent cu ,,sfasiate”. 1:11 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Tu esti Fiul Meu preaiubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea. Verset ce nu a fost comentat. 1:12 Indata Duhul a manat pe Isus in pustie, Duhul a manat. [Ispitirea, Marcu 1,12.13 =Matei 4,1-11 = Luca 4,1-13. Comentariu major: Matei]. 1:13 unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo statea impreuna cu fiarele salbatice si-I slujeau ingerii. Cu fiarele salbatice. Ca de pilda lupul, ursul, hiena, sacalul si leopardul palestinian. Fiarele salbatice sunt probabil mentionate pentru a ilustra izolarea, singuratatea si primejdia pustietatii. 1:14 Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galilea, si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. Dupa ce. [Inceperea lucrarii in Galileea, Marcu 1,14.15 = Matei 4,12= Luca 4,14,15. Comentariu major: Matei.] Vezi nota aditionala la Luca 4, diagrame p. 229. 1:15 El zicea: S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie. Vremea. [ ,,Timpul” KJV]. Gr. kairos. Cuvantul acesta se refera la un anumit timp favorabil (vezi Matei 13,30; 16,3; 21,34; 26,18; Luca 19,44; Ioan 7;6; Romani 5,6; Efeseni 1,10) – in cazul acesta la venirea lui Mesia si statornicia imparatiei Sale. Termenul pare sa fi fost folosit adesea cu referire deosebita la venirea lui Mesia si sfarsitul lumii (vezi Matei 13,33; Luca 21,8; Efeseni 1,10; Apocalipsa 1,3). Vestirea lui Isus: ,,S-a implinit vremea si imparatia lui Dumnezeu este aproape” era aceeasi ca solia lui Ioan (vezi Matei 3,2). Oamenii au inteles-o ca o declaratie ca imparatia mesianica era aproape sa fie statornicita. Dupa conceptia populara, ca si dupa a lui Ioan, aceasta implica statornicirea unei imparatii pamantesti pentru iudei si triumful ulterior asupra tuturor vrajmasilor lor (vezi DA 103). In tot cursul lucrarii lui Isus a dainuit aceasta gresita intelegere si n-a fost corectata definitiv in mintea ucenicilor Sai decat dupa inviere (vezi Luca 24,13-32; Fapte 1,6.7), chiar daca prin parabolele Sale Isus a invatat in mod repetat ca imparatia pe care a venit s-o intemeieze era, inca de la inceput, o imparatie spirituala (vezi la Matei 4, 17; 5,3; cf. cap. 13,1-52). Anuntarea lui Isus: ,,S-a implinit vremea” se referea la profetia celor 70 de saptamani din Daniel 9,24-27, aproape de sfarsitul carora ,,Cel Uns – voievodul” [,,Mesia Domnul”] urma ,,sa faca legamant trainic cu multi” si sa fie ,,starpit” [,,taiat”] (vezi DA 233; GC 327). In zilele lui Hristos, unii, cel putin, stiau ca aceasta perioada de timp din Daniel era aproape de sfarsit (DA 31,33,34). ,,Cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau” in lume (Galateni 4,4). Cand Isus Si-a inceput lucrarea, era implinit timpul pentru asezarea imparatiei Sale (vezi DA 32,36,37). 1:16 Pe cand trecea Isus pe langa marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand o mreaja in mare, caci erau pescari. Pe cand trecea. [,,Pe cand umbla” KJV]. [Chemarea de la lac, Marcu 1,16-20 = Matei 4,18-22 = Luca 5,1-11. Comentariu major: Luca.] Literal, ,,Cand era trecand.” Simon. Vezi la cap. 3,16. Marcu foloseste numele Simon in cap. 3,16 unde relateaza faptul ca Isus a dat lui Simon numele de Petru si apoi, cu o singura exceptie (cap. 14,37), el foloseste ultimul nume. 1:17 Isus le-a zis: Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni. Va voi face. Transformarea unor pescari obisnuiti in pescari de oameni cerea un lung si incet proces de educare. Petru, Andrei, Iacob si Ioan erau pescari experti, dar acum trebuia sa-si insuseasca talente noi. 1:18 Indata, ei si-au lasat mrejele, si au mers dupa El. Verset ce nu a fost comentat. 1:19 A mers putin mai departe, si a vazut pe Iacov, fiul lui Zebedei, si pe Ioan, fratele lui, care, si ei, erau intr-o corabie, si isi dregeau mrejele. Verset ce nu a fost comentat. 1:20 Indata i-a chemat; si ei au lasat pe tatal lor Zebedei in corabie cu cei ce lucrau pe plata, si au mers dupa El. Cei ce lucrau pe plata. [,,Slujitori cu plata”, KJV]. Zebedei nu a fost lasat sa lucreze singur. Acceptarea chemarii de a deveni unul din ucenicii lui Isus nu a insemnat ca prin aceasta cei patru barbati au neglijat obligatiile filiale. Prezenta, ,,lucratorilor pe plata” implica o intreprindere oarecum extensiva si prospera. Numai Marcu relateaza aceste detaliu interesant al naratiunii. 1:21 S-au dus la Capernaum. Si in ziua Sabatului, Isus a intrat indata in sinagoga, si a inceput sa invete pe norod. L-au adus. [Demonizatul din sinagoga, Marcu 1,21-28 = Luca 4,31b-37. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 218; diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213.] Literal, ,,ei merg”. Marcu foloseste adesea timpul prezent pentru a adauga o nuanta de realitate plastica naratiunii sale. ,,Ei” cuprinde pe Isus si pe cei patru ucenici pe care El ii chemase acum. Capernaum. Vezi la Luca 4,31. In ziua Sabatului. Vezi la Luca 4,16.31. Nu trebuie sa se deduca din naratiunea cu miscare rapida a lui Marcu, ca cei patru ucenici pescuiau in ziua Sabatului. ,,Indata” aici denota doar intaiul Sabat de dupa incidentul narat in Marcu 1,16-20. Sinagoga. Pentru o descriere a vechii sinagogi si a serviciilor ei vezi p. 56,57. 1:22 Oamenii erau uimiti de invatatura Lui; caci ii invata ca unul care are putere, nu cum ii invatau carturarii. Uimiti. Vezi la Matei 4,13. Invatatura Lui. [ ,,Doctrina Lui”, KJV]. Putere. Aceasta caracteristica punea invatatura lui Hristos in puternic contract cu aceea a carturarilor si a fost comentata de repetate ori de aceia care Il auzeau (vezi Matei 7,29; Marcu 1,27, etc.). In loc de a starui asupra a ceea ce gandisera si scrisesera oamenii din veacurile trecute si de a apela la acestea ca autoritate, El le exprima ca avand autoritate in Sine direct de la Tatal. Carturarii erau deprinsi sa spuna ca un anumit rabi spusese asa si asa in timp ce Isus spunea: ,,Dar Eu va spun” (Matei 5,21.22). Astazi este adevarat, asa cum era si atunci, ca numai predicarea unor certitudini spirituale poate aduce vindecare sufletelor bolnave de pacat ale oamenilor. Carturarii. Invatatorii oficiali ai Legii si traditiei. Cei mai multi dintre ei erau Farisei. Acesti talcuitori profesionisti ai legii orale si scrise erau in constanta controversa cu Isus (vezi Matei 22,32-46; 23,13.14). Ei dadeau adesea pe fata un legalism care despica firul de par in patru si cauta sa determine corectitudinea chiar si a celor mai marunte acte ale vietii. Ei explicau adesea Scripturile in asa fel incat sa arunce indoiala asupra intelesului lor, in loc sa le faca intelese si se ocupau cu traditiile parintilor pe care le considerau egale sau superioare fata de Scripturi, desfiintand Legea lui Dumnezeu (Marcu 7,9.13). In felul acesta ei puneau asupra oamenilor ,,sarcini grele de purtat” dar nici macar nu ,,atingeau” una din acele poveri cu propriile lor degete (Luca 11,46). Vezi p. 55; vezi la Matei 2,4. 1:23 In sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a inceput sa strige: Un duh necurat. Gr. pneuma akatharton. In Evanghelii expresia aceasta este folosita sinonim cu daimonion (cf. Matei 10,1 cu Luca 9,1), un cuvant care arata un duh superior oamenilor si care in NT totdeauna se aplica la un duh rau, un demon sau diavol. Evangheliile relateaza sase cazuri specifice de posedare demonica: 1) omul din sinagoga din Capernaum (vezi la Marcu 1,21-28); 2) un om neidentificat care era mut si in acelasi timp posedat (vezi la Matei 9,32-34); 3) cei doi demonizati de la Gadara (vezi la Marcu 5,1-20); 4) fiica unei femei siro-feniciene (vezi la Matei 15,21-28); 5) fiul unui om neidentificat (vezi la Marcu 9,14-29) si 6) Maria (Marcu 16,9). In afara de aceste cazuri specifice, Evangheliile mentioneaza adesea ca Isus si ucenicii au vindecat pe cei chinuiti de duhuri rele. Pentru o discutie cu privire la posesiunea demonica in NT, vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului. A inceput sa strige. [,,El a strigat”, KJV]. Aceasta a avut loc in momentul in care Hristos vorbea despre misiunea Sa de a elibera pe cei care erau robi ai pacatului si ai lui Satan (vezi MH 91; cf. cele din Luca 4,18). In experienta aceasta Hristos a fost adus din nou fata in fata cu vrajmasul pe care El il biruise in pustia ispitei (vezi DA 256). Audienta asculta cu atentie solia adusa de Hristos si Satana intentiona in felul acesta sa abata atentia oamenilor de la adevarul care gasea teren roditor in inimile oamenilor. 1:24 Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Esti Sfantul lui Dumnezeu! Ce avem noi cu Tine? Literal ,,Ce noua si tie?” Acest idiom caracteristic ebraic (vezi Judecatori 11,12; 2 Samuel 16,10) apare in LXX –a virtual in aceeasi forma ca si aici. El inseamna ,,Ce avem noi in comun?” Demonizatii gadareni au folosit mai tarziu aceleasi cuvinte (vezi Matei 8,29; vezi la Ioan 2,4). Din Marcu 1,23.25.26 reiese ca numai un singur duh rau poseda omul. Pronumele plurale din prezentul verset se refera probabil la toti demonizatii in general, categorie de fiinte cu care se identifica acest duh rau anumit. Isuse. Demonii care posedau fiinte, marturiseau de obicei ca Isus era Fiul lui Dumnezeu (vezi cap. 3,11.12; 5,7). Potrivit lui Iacov, ,,si dracii cred… si se cutremura” (vezi Iacov 2,19) si cunoasterea din partea lor a voii si a intentiei divine trebuie sa depaseasca cu mult pe aceea a omului. Sa ne pierzi? Demonul acesta evident anticipa cu groaza marea zi a judecatii lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 28,16-19; Matei 8,29). Se pare ca el cunostea ,,focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25,41) si presimtea ca Hristos era aproape sa execute judecata divina asupra lor (vezi si 2 Petru 2,4; Iuda 6). Sfantul lui Dumnezeu. Duhul rau saluta pe Isus ca pe Cineva care era in stransa legatura cu Dumnezeu. In alte ocazii demonii I s-au adresat numindu-L ,,Fiul lui Dumnezeu.” (Matei 8,29; Luca 8,28), exact titlul care a determinat pe conducatorii iudei sa doreasca moartea Lui (Ioan 5,17.18) si apoi sa-L condamne (vezi Matei 26,63-68; cf. Ioan 10,30-36). 1:25 Isus l-a certat, si i-a zis: Taci, si iesi afara din omul acesta! Certat. Gr. epitimao, literal, ,,a aprecia” in NT, ,,a considera cu greseala”, ,,a dojeni”, ,,a mustra”, ,,a certa”. Isus a ,,certat” duhul rau fara ca ,,sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara” (Iuda 9). Mustrarea pare sa-i fi fost adresata din cauza ca duhul I s-a adresat numindu-L Mesia. Isus stia prea bine ca o sustinere fatisa a mesianitatii la data aceea nu ar fi facut decat sa ridice prejudecati contra Lui in mintea multora. In plus, situatia politica tulbure din Palestina producea multi hristosi [mesia] mincinosi, care propuneau sa conduca pe concetatenii lor la revolta impotriva Romei (vezi Fapte 5,36.37; cf. DA 30, 733) si Isus cauta sa evite sa fie considerat un mesia politic in intelesul popular. Aceasta ar fi intunecat mintea oamenilor fata de adevarata natura a misiunii Lui si ar fi oferit autoritatilor un pretext de a reduce la tacere ostenelile Lui. Un alt motiv pentru care Isus evita sa pretinda ca este Mesia era ca El dorea ca oamenii sa-L recunoasca astfel prin experienta personala – observandu-I viata desavarsita, ascultand de cuvintele Lui pline de adevar, avand ocazia de a fi martori la marile Lui lucrari si recunoscand in toate acestea implinirea profetiei VT. Evident, El a raspuns ucenicilor lui Ioan Botezatorul cu gandul acesta in minte, asa cum a facut (Matei 11,2-6). Taci. Literal, ,,gura inchisa”. 1:26 Si duhul necurat a iesit din el, scuturandu-l cu putere, si scotand un strigat mare. Scuturandu-l. Gr. sparasso, un termen folosit de scriitori medicali din vechime cu privire la actiunea convulsiva a stomacului in efortul de voma. Aici ar putea fi tradus ,,atac”, sau ,,convulsionat” si ar putea arata ca omul era aruncat la pamant. Acelasi cuvant este folosit de repetate ori cu privire la un acces convulsiv suferit de cei stapaniti de demoni (Marcu 9,20.26; Luca 9,39). Decesul s-ar fi putut sa fie o incercare din partea demonului de a ucide nefericita victima. Manifestarea aceasta a oferit un contrast izbitor intre posesiunea demonica si starea normala de stapanire de sine care a urmat. 1:27 Toti au ramas inmarmuriti, asa ca se intrebau unii pe altii: Ce este aceasta? O invatatura noua! El porunceste ca un stapan chiar si duhurilor necurate, si ele Il asculta! Ca un stapan. [,,Cu autoritate”, KJV]. Nu numai ca Isus a predicat cu autoritate (Matei 7,29; Marcu 1,22); El a actionat cu autoritate. Exorcistii iudei foloseau formule magice, farmece si alte procedee superstitioase in stradania lor de a da afara duhurile rele. Isus rostea un singur cuvant si demonii plecau indata. Duhurile, ca si oamenii, recunosteau autoritatea Fiului lui Dumnezeu . Vindecarea fiului slujbasului imparatesc agitase cetatea Capernaum (vezi la Ioan 4,53). Acum populatia ei era martora la o si mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu. 1:28 Si indata I s-a dus vestea in toate imprejurimile Galileii. Vestea. [,,Faima”, KJV]. Aceste cuvant are in mare masura acelasi sens ca si cuvantul ,,relatare”, ,,stire”. Isus a devenit repede o persoana bine cunoscuta in Galileea (vezi si Luca 4,14.15.37; 5,15.17). 1:29 Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat impreuna cu Iacov si Ioan, in casa lui Simon si a lui Andrei. Dupa ce. [,,Indata”, KJV]. [Soacra lui Petru; Bolnavii vindecati seara, Marcu 1,29.34 = Matei 8,14-17 = Luca 4,38-41. Comentariu major: Marcu. Vezi harta., p. 218, diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213.] Gr. eutheos; vezi la v.10. Casa lui Simon. In decursul lucrarii galileene, Isus a poposit de repetate ori in casa lui Simon Petru (cf. DA 258, 267). Sfatul Lui adresat celor doisprezece de a ramane intr-o singura casa in timpul poposirii lor in vreun oras (Marcu 6,10), era, fara indoiala, consecvent in propria Sa practica. 1:30 Soacra lui Simon zacea in pat, prinsa de friguri: si indata au vorbit lui Isus despre ea. Soacra lui Simon. [,,Mama sotiei lui Petru”, KJV], Petru este singurul din cei doisprezece amintit in mod specific ca fiind casatorit, desi avand in vedere ca cei mai multi iudei erau casatoriti, s-a considerat ca probabil cei mai multi, daca nu toti, din ceilalti ucenici aveau sotii. Aceasta este cea dintai minune relatata de toti cei trei scriitori sinoptici. Relatarea lui Marcu procura cateva detalii care lipsesc in celelalte. Prinsa de friguri. [,,Bolnava de febra”, KJV]. Gr. puresso, de la cuvantul pur insemnand ,,foc”. Cuvantul nostru ,,febra” e derivat de la un cuvant inrudit. Luca, medicul, a diagnosticat aceasta suferinta ca ,,friguri mari” (vezi la Luca 4,38). Prezenta tinuturilor mlastinoase nu departe de Capernaum, al carui climat era subtropical, sugereaza ca s-ar putea ca acesta sa fi fost malaria. Indata. Gr. eutheos (vezi la v.10). Ucenicii lui Isus au demonstrat increderea lor in El adresandu-i-se de indata in timp de necaz fizic. 1:31 El a venit, a apucat-o de mana, a ridicat-o in sus, si au lasat-o frigurile. Apoi ea a inceput sa le slujeasca. A apucat-o de mana. Actul acesta era o atingere iubitoare de simpatie folosita de obicei de Isus (vezi Matei 9,5; Marcu 5,41; 8,23; 9,27). Contactul cu puterea divina, prin credinta, a facut-o pe femeie sanatoasa. Sufletul bolnav de pacat are nevoie sa simta atingerea plina de simpatie a unei maini calde. Indata. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea cuvantului aici. Totusi, faptul ca mama lui Petru s-a ridicat de indata este afirmat in Luca 4,39 si este indicat faptul ca toate cele trei relatari lasa sa se inteleaga ca ea a fost in stare sa serveasca o familie inainte de apusul soarelui. O febra de lunga durata lasa de obicei victima ei slaba si este necesara o perioada de timp pana cand puterile vitale ale trupului sa fie readuse la puterea lor normala, dar vindecare acestei femei pare sa fi fost instantanee. 1:32 Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. Seara. [,,Cand soarele apusese”, KJV]. Pare ca dandu-si seama ca termenul ,,seara” nu era destul de precis pentru iudei pentru a fixa momentul pe care el il avea in minte, Marcu adauga acest comentariu explicativ in plus. Unii comentatori au considerat aceasta expresie adaugata ca tautologie, dar avand in vedere imprecizia relativa a termenului tradus ,,seara”, lucrul acesta este foarte improbabil. Motivul lui Marcu pentru a fi precis in ce priveste timpul cand bolnavii cetatii au fost adusi la usa casei lui Petru se afla probabil in faptul ca legea rabinica interzicea orice atentie acordata bolnavilor in Sabat, afara de cazurile urgente (vezi Ioan 5,10; 7,23; 9,14). De asemenea, actele de vindecare, afara de cazul de urgenta extrema cand viata insasi era in primejdie, erau considerate lucru si deci necorespunzatoare pentru ziua Sabatului (vezi la Luca 13,10-17). Faptul ca toti cei trei scriitorii sinoptici descriu incidentul acesta in detaliu lasa sa se inteleaga faptul ca el a fost o ocazie memorabila pentru toti ucenicii. Cei doisprezece fusesera amar dezamagiti de primirea facuta pana atunci lucrarii lui Isus, mai ales in Iudea si la Nazaret. Aceasta demonstrare de incredere publica in El trebuie sa le fi intarit mult propria credinta. 1:33 Si toata cetatea era adunata la usa. Toata cetatea. Un detaliu viu amintit numai de Marcu. Aceasta nu vrea sa spuna ca orice persoana care locuia in Capernaum a venit acasa la Petru, ci este o descriere simbolica pentru gramada de oameni care au venit acolo. 1:34 El a vindecat pe multi care patimeau de felurite boli; de asemenea, a scos multi draci, si nu lasa pe draci sa vorbeasca, pentru ca-L cunosteau. Draci. [,,Diavoli” KJV]. Gr. daimonion (vezi la v. 23; vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului). Nu lasa. [,,Nu suferea” KJV]. Sau ,,nu ingaduia”. Pentru motiv vezi la v. 25. 1:35 A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. A doua zi dimineata. [Intaia calatorie galileana, Marcu 1,35-39 = Matei 4,23-25 =Luca 24,42- 44. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 128; diagrama p. 231]. Gr. proi, ,,ziua devreme”.Termenul acesta era folosit de obicei cu referire la cea din urma straja a noptii, cam de la 3 la 6 a.m. (vezi Marcu 16,2.9; Ioan 20,1). Fiind pe la inceputul verii, soarele rasarea pe la ora 5 si primele luciri ale zorilor ar fi fost vizibile pe la 3,30, la latitudinea Capernaumului. Vezi p. 50. Pe cand inca era intuneric. [,,Cu mult inainte de ziua” KJV; ,,Foarte de cu noapte” G. Gal.]. Textul grec arata ca era inca noapte adanca, care in cazul acesta ar fi in prima parte a strajii de dimineata. Isus trebuie sa fi dormit putin, deoarece era tarziu in noapte cand multimile de bolnavi adusi la usa casei lui Petru s-au imprastiat (vezi DA 259). Intr-un loc pustiu. Isus a cautat sa fie singur undeva unde multimile de oameni nu L-ar fi gasit (cf. DA 363). Se ruga. Vezi la cap. 3,13. Una din caracteristicile distinctive si semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des si eficient. Adesea, in timpul vietii Lui pe pamant, Isus a atras atentia la faptul ca ,,Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine” (Ioan 5,19; cf. v. 30). Lucrurile minunate pe care El le facea erau savarsite prin puterea Tatalui (vezi DA 143). Cuvintele pe care El le rostea Ii erau date de Tatal (Ioan 8,28). Inainte ca Isus sa vina pe acest pamant El cunostea fiecare amanunt al planului vietii Sale ,,dar pe cand a umblat printre oameni, El era calauzit, pas cu pas, de voia Tatalui” (DA 147; vezi la Luca 2,49). Planul pentru viata Sa Ii era desfasurat zi dupa zi (vezi DA 208). 1:36 Simon si ceilalti care erau cu El s-au dus sa-L caute; Simon. Petru este mentionat pe nume fie din cauza ca el era un conducator recunoscut al grupului sau, fie ca, asa cum este indeobste considerat, Marcu relateaza naratiunea asa cum i-a fost povestita de Petru (vezi p. 563). Cu el. Probabil cuprinzand, cel putin pe Andrei fratele lui Petru, pe Iacob si Ioan, cei patru barbati chemati pana aici oficial sa fie ucenici. Ei sunt pomeniti ca fiind acasa la Petru in ziua precedenta (v. 29). Caute. Gr. katadioko, ,,a urmari”, ,,a cauta”. Aceasta nu era numai o incercare intamplatoare de a-L gasi pe Isus. Fara indoiala ca ucenicii Lui erau plini de ravna sa-L aduca pe Domnul facator de minuni la multimile care se adunau pentru ca sa-Si sporeasca si mai mult faima. Ei considerau ca Isus pierdea ocazii pretioase de a castiga urmasi si de a spori popularitatea cauzei Lui. Dar motivele lor erau in dezacord cu scopul pentru care fusesera savarsite minunile. Vezi p. 209; vezi la v.38. 1:37 si cand L-au gasit, I-au zis: Toti Te cauta. Toti. [,,Toti oamenii”, KJV]. Adica oamenii din Capernaum (vezi la v. 33). 1:38 El le-a raspuns: Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc si acolo; caci pentru aceasta am iesit. Haidem sa mergem. Isus a propus sa Se retraga dinaintea valului de popularitate care era pe punctul sa inunde adevaratele obiective ale lucrarii Lui. Din cedarea la galagia neluminata a poporului ar fi urmat sa rezulte mai mult bine decat rau si El a refuzat sa Se lase prins in cursa. Isus considera minunile Sale ca un mijloc pentru scopul de a conduce pe oameni la o intelegere a nevoii lor de vindecare a sufletului, dar multimile nu vedeau mai departe decat minunile Sale. Miopi, au confundat mijloacele cu scopul, dar mijloacele fara scop tindeau numai sa-i duca mai departe ca oricand de imparatia lui Hristos, pe care El venise sa o proclame. Daca aceste false conceptii ale lucrarii Lui nu puteau sa fie risipite, toate eforturile lui Hristos urmau sa fie in zadar. Vezi la v. 31 Pentru aceasta am iesit. [,,De aceea am venit afara”, KJV]. Sau ,,de aceea am iesit” (RSV). Aici s-ar parea ca Isus Se refera la iesirea lui din cetatea Capernaum ,,intr-un loc pustiu” [,,intr-un loc singuratic”, KJV] (v. 35) si nu la venirea Lui din cer pe pamant. Totusi, pasajul paralel din Luca (cap. 4,43) lasa sa se inteleaga ca Isus vorbea aici despre misiunea Lui pe pamant. Cu alte ocazii El S-a referit anume la venirea Lui de la Tatal, in legatura cu misiunea Lui ca un tot (vezi Ioan 10,10; 18,37; Luca 19,10). 1:39 Si s-a dus sa propovaduiasca in sinagogi, prin toata Galilea; si scotea dracii. Sa propovaduiasca. [,,A predicat”, KJV]. Astfel incepe relatarea lui Marcu privitor la intaia lui calatorie misionara in Galileea, inceputa, probabil la inceputul verii anului 29 d.Hr. (vezi MB 2,3; vezi nota aditionala la Luca 4). In scrierile lui, Iosif numeste pana la 200 de targuri si sate din Galileea si acestea ofereau un amplu prilej pentru o campanie extensiva si prelungita departe de cetatile mai mari, ingramadite de-a lungul tarmului apusean al Lacului Galileii. Ca si in lucrarea timpurie din Iudea, cu privire la care scriitorii sinoptici au putin de spus, daca au totusi ceva, este probabil ca cea dintai calatorie a fost mai extensiva si s-a continuat intr-o perioada mai mare de timp decat ar tinde sa arate restransa atentie care-i este acordata (vezi Marcu 2,1). Marcu relateaza numai un anumit incident din intaia calatorie (cap. 1,40-45), dar rezumatul sau cu privire la rezultatele calatoriei (v. 45) arata spre o perioada de succes a lucrarii care a luat cateva saptamani, poate chiar doua sau trei luni. In sinagoga. [ ,,In sinagogile lor”, KJV]. Vezi p. 56, 57. Ca un rabin popular, vizitator, Isus va fi invitat sa participe la servicii si sa vorbeasca, asa ca la Nazaret (Luca 4,16-27) si la Capernaum (Marcu 1,21.22). Prin toata Galileea. Matei (cap. 4,23-25) vorbeste mai pe larg despre extinderea si influenta primei calatorii misionare. In total, Isus a intreprins trei calatorii misionare in Galileea intre Pastele anului 29 d.Hr. si acela al anului 30 d.Hr. (vezi diagrama p. 231). In prima calatorie nu este sigur daca Isus a avut ca insotitori mai mult de cei patru ucenici pe care El ii chemase de curand la Lacul Galileii (vezi Marcu 1,16-20). Ei sunt singurii specificati pe nume ca fiind cu Isus in ziua dinaintea lucrarii din Capernaum (v. 29). Altii se poate ca au inceput sa-L urmeze in cursul primei calatorii, intrucat numirea oficiala a celor doisprezece a avut loc inainte de inceputul celei de a doua calatorii (cap. 3,13-19). In aceasta prima calatorie Hristos a proclamat iminenta asezare a ,,imparatiei lui Dumnezeu” (Luca 4,43), care a fost fundamentala pentru toata invatatura Lui ulterioara. 1:40 A venit la El un lepros, care s-a aruncat in genunchi inaintea Lui, Il ruga si-I zicea: Daca vrei, poti sa ma curatesti. Un lepros. [,,Intaiul lepros, Marcu 1,40-45 = Matei 8,2-4 =Luca 5,12-16. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 218; diagrama p. 231; cu privire la minuni, p. 208-213.]. Exista o deosebire de pareri cu privire la faptul daca minunea aceasta a avut loc dupa Predica de pe munte, ca in Matei sau in cursul cele dintai calatorii in Galileea, ca aici. Marcu urmareste in general ceea ce ar parea sa fie o ordine cronologica a evenimentelor, in timp ce Matei se abate adesea de la o ordine in ce priveste timpul pentru a realiza un aranjament pe subiecte. De aceea, ordinea data in Marcu pare preferabila. In acord cu aceasta, vindecarea leprosului este, poate, unicul incident specific relatat in legatura cu intaia calatorie prin targurile si satele Galileeii. Vezi p. 191, 192, 274. Matei (cap. 8,2-4) si Luca (cap. 5,12-16) relateaza de asemenea minunea aceasta, dar relatarea din Marcu este mai vie si mai amanuntita. Mai tarziu Isus a vindecat de repetate ori leprosi (vezi Matei 26,6; Luca 7,22; 17,12-14; cf. DA 557) si a autorizat pe ucenicii Sai sa faca la fel (Matei 10,8). In ceea ce priveste natura ,,leprei” in timpurile din vechime vezi vol. I, p. 763. Cu privire la diagnosticarea leprei si la legile separarii leprosilor si a curatirii lor, vezi la Levitic 13,14. Iudeii considerau popular ca lepra venea ca o judecata divina din cauza pacatului (vezi la Levitic 13,2). In felul acesta ei credeau ca omul nicidecum nu ar trebui sa se amestece in decretele lui Dumnezeu incercand sa aline sau sa vindece boala si ca nu ar fi putut face asa ceva chiar daca ar fi incercat. In consecinta, lepra se presupunea ca este simbolul extern al pacatului launtric si persoana care suferea de ea nu era numai un proscris moral si social, dar mai era si privit ca un parasit de Dumnezeu ( cf. DA 262). Daca vrei. Trei mari obstacole se prezentau probabil mintii acestui om suferind, oricare din ele ar fi putut fi suficient pentru a-i face perspectiva vindecarii sa para indepartata daca nu imposibila. In primul rand, pe cat se stie, nu era nici-o relatare ca un lepros ar fi fost curatit dupa timpul lui Elisei, cu vreo opt secole inainte. Al doilea obstacol s-ar fi putut sa para formidabil. Potrivit cu credinta populara leprosul era sub blestemul lui Dumnezeu. Ar fi fost Isus dispus sa-l vindece? Al treilea obstacol prezenta o problema practica. Cum putea el sa se apropie indeajuns de Isus pentru a-I prezenta cererea? Oriunde mergea Isus, oamenii se ingramadeau in jurul Lui si legea rituala interzicea unui lepros sa se apropie sau sa stea alaturi de altii. Sa ma curati. [,,Sa ma faci curat”, KJV]. Gr. katharizo, ,,a curata”, si nu therapeuo, ,,a vindeca”, ,,a tamadui”. Atat in vremurile VT cat si in cele NT leprosii erau numiti ,,necurati”, avand nevoie sa fie ,,curatiti” si nu ,,bolnavi”, avand nevoie sa fie ,,vindecati”. Deosebirea aceasta in terminologie reflecta ideea ca lepra era diferita de alte boli si ca deosebirea consta esential din necuratie morala si rituala. 1:41 Lui Isus I s-a facut mila de el, a intins mana, S-a atins de el, si i-a zis: Da, voiesc, fii curatit! S-a atins de el. [,,S-a atins, KJV]. O mana intinsa pentru a-l atinge pe bolnav era un gest obisnuit asociat cu vindecarea ( vezi 2 Regi 5,11; Matei 8,15). Isus stia ca omul acesta era lepros, cu toate acestea l-a atins fara teama. Fii curatit. Probabil nici o fiinta omeneasca nu putea sa vindece lepra si faptul ca Isus a facut- o lasa sa se inteleaga ca El avea putere sa inlature presupusa lui cauza, pacatul. Isus venise pe pamant cu scopul specific de a curata sufletul de pacat. 1:42 Indata l-a lasat lepra, si s-a curatit. Indata. [,,Imediat”, KJV]. Lucrul acesta era in sine insusi o parte importanta a minunii. Totul s-a petrecut chiar sub privirile multimii. Carnea suferindului a fost refacuta, muschii lui au devenit puternici, nervii lui simtitori (vezi DA 263). 1:43 Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus sa plece numaidecat, I-a poruncit cu tot dinadinsul. [,,I-a poruncit direct”, KJV; ,,I-a poruncit cu asprime”, G. Gal.]. Gr. embrimaomai, ,,a fi adanc miscat”, ,,a indemna staruitor”. Cuvantul acesta este tradus ,,S-a infiorat” [,,a gemut”, KJV] in Ioan 11,33 si ,,le era foarte necaz” [,,au murmurat, KJV] in Marcu 14,5 si intotdeauna arata o puternica emotie. Scriitorii Evangheliei il folosesc in legatura cu Hristos numai in alte ocazii (vezi Matei 9,30 si Ioan 11,33.38). Numai in rare cazuri Isus lua o atitudine aspra (vezi Matei 23,13-33; Ioan 2,13-17; cf. DA 353). Motivele pentru severitatea aparenta a lui Isus aici sunt explicate de Marcu 1,45. 1:44 si i-a zis: Vezi sa nu spui nimanui nimic; ci du-te de te arata preotului, si adu pentru curatirea ta ce a poruncit Moise, ca marturie pentru ei. Sa nu spui nimic. Mai multi factori probabil au determinat pe Isus sa interzica leprosului sa spuna ceva cu privire la ceea ce se petrecuse si sa-l trimita ,,numaidecat” (v. 43) sa se prezinte preotilor. In primul loc era necesara actiune prompta pentru ca omul sa poate ajunge la preoti inainte ca ei sa afle cine il vindecase. Numai in felul acesta el putea sa astepte o decizie impartiala deoarece, daca preotii aflau ca Isus era cel care vindecase omul, probabil ar fi refuzat sa certifice curatirea lui. Propriile lui interese faceau ca tacerea si actiunea prompta sa fie o necesitate. De asemenea, daca multi leprosi din regiune ar fi aflat de puterea lui Isus de a-i elibera de boala si de incapacitatile necuratiei rituale, fara indoiala s-ar fi dus cu gramada la El si ar fi facut mai dificila lucrarea Lui pentru oameni in general. In plus, Isus cerea ca o conditie prealabila un simtamant sincer al nevoii din partea suferindului, o masura de credinta, pocainta fata de pacate si o hotarare de a-si conforma viata fata de voia lui Dumnezeu de atunci inainte (vezi Marcu 5,34; Ioan 4,49.50; cf. DA 264, 267, 268). Un alt motiv important pentru care Isus a spus leprosului vindecat sa nu spuna nimic era ca El cauta sa evite pentru Sine crearea unei reputatii de simplu facator de minuni. Raportul Evangheliei evidentiaza faptul ca El considera minunile ca fiind ceva secundar; primul si cel mai mare obiectiv al Lui era mantuirea sufletelor oamenilor. Hristos invata mereu pe oameni sa caute mai intai imparatia cerului, cu deplina incredere ca Tatal lor ceresc urma sa le adauge acea binecuvantare materiala de care ar fi avut nevoie (Matei 6,33). Diferite cazuri in care Isus, pentru anumite motive sau pentru altele, a interzis publicitatea relatarilor minunilor pe care le savarsea se pot gasi in Matei 9,30; 12,16; Marcu 5,43; 7,36; 8,26. Te arata. Potrivit cu legea mozaica fiecare lepros curatit trebuia sa se arate preotilor, care erau slujbasii publici pentru sanatate. Era datoria lor sa diagnosticheze lepra, sa ordone separare, sa determine daca avusese loc curatirea si in cazul afirmativ, sa emita un certificat in sensul acesta (vezi Levitic 14). Primind un astfel de certificat de la preot, leprosul ar fi obtinut ceea ce era egal cu recunoasterea oficiala ca avusese loc o minune reala (vezi DA 265). Omul insusi ar fi fost o marturie vie cu privire la ceea ce avusese loc. De fapt, multi preoti erau convinsi prin dovada aceasta si prin altele de divinitatea lui Hristos (vezi Fapte 6,7). Instructiunea data de Isus leprosului de a urma dispozitiile legii demonstreaza ca El nu era contra legilor lui Moise. El Insusi S-a nascut ,,sub lege” (Galateni 4,4; vezi la Matei 23,2.3). Dar El a exprimat o viguroasa opozitie fata de traditiile pe care carturarii le dezvoltasera in jurul preceptelor mozaice prin care ei desfiintau atat litera, cat si spiritul a ceea ce Dumnezeu ii daduse lui Moise (vezi Matei 15,3; Marcu 7,8.9; cf. DA 395-398). Prin trimiterea leprosului la preoti, fara indoiala Hristos intentiona sa le demonstreze lor si oamenilor propria Sa recunoastere a legilor pe care El Insusi le daduse lui Moise cu multa vreme inainte. In felul acesta El nadajduia sa demonstreze falsitatea acuzatiilor ridicate de preoti, pazitorii oficiali ai legii. In felul acesta aceia care erau sinceri cu inima in mijlocul lor puteau sa vada ca acuzatia de neloialitate fata de legea lui Moise era falsa si ar fi putut sa-L recunoasca ca Mesia (vezi DA 265). Adu pentru curatirea ta. Vezi vol. I, p. 707, si la Levitic 14. Ca marturie. Adica, o marturie despre puterea divina manifestata de Isus, cu privire la interesul Sau plin de simpatie fata de nevoile omenirii, cu privire la respectul Sau fata de legile lui Moise si pentru conducatorii iudei ca pazitori si executori ai legii si, mai presus de toate, cu privire la puterea Sa de a elibera pe oameni de pacat si moarte. Pentru ei. Nu este cu totul clar daca aceasta este o referire la preotii sau la popor ca un tot, incluzand pe preoti. Dar urma ca lucrurile poruncite de Moise sa le fie prezentate ,,ca marturie”. Oamenii vazusera dovezile demonstrate inaintea ochilor lor, preotii nu. Dar conlucrarea leprosului vindecat cu legea rituala ar marturisi despre lucrurile cu privire la care Hristos dorea ca ei sa fie constienti. Natural, decizia preoteasca ar fi constituit o marturie legata permanent inaintea tuturor oamenilor odata ce ea ar fi fost trecuta in relatarile oficiale. 1:45 Dar omul acela, dupa ce a plecat, a inceput sa vesteasca si sa spuna in gura mare lucrul acesta, asa ca Isus nu mai putea sa intre pe fata in nici o cetate; ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El din toate partile. A inceput sa vesteasca. [,,Sa spuna mult si tare”, G. Gal.]. Sau, ,,sa vorbeasca despre ea” (RVS). Neintelegand cum neconformarea lui la stricta porunca de tacere ar impiedica lucrarea lui Hristos si mangaindu-se cu gandul ca modestia lui Hristos era singura consideratie care se avea in vedere, fostul lepros vorbea fara sfiala despre puterea Aceluia care-l vindecase. Sa spuna in gura mare lucrul acesta. Sau ,,sa raspandeasca vestea” (RVS; G. Gal.). Nu mai putea. Adica, mai departe. Minunea aceasta sau mai degraba rezultatele ei, par sa fi marcat sfarsitul cele dintai calatorii misionare a lui Hristos prin orasele si satele Galileii. El a fost constrans sa-Si inceteze lucrarea pentru o vreme (vezi DA 265). Cetate. [,,Cetatea”, KJV]. Literal, ,,o cetate”, adica, oricare cetate sau oras. In locuri pustii. Sau ,,la tara” (RVS). Nu apare nici-o indicatie cu privire la locul de retragere unde ar fi putut sa fie Isus. Hristos probabil a ramas aproape de partile mai populate ale tinutului, ducandu-se poate in munti la cateva mile la apus de Lacul Galileea. Cateva zile mai tarziu a fost din nou in Capernaum (cap. 2,1) acasa la Petru (vezi DA 267). Veneau. Forma verbului in textul grec lasa sa se inteleaga ca poporul venea fara incetare. Imaginatia lor era aprinsa, dar din nefericire ravna lor era lipsita de cunostinta si ei intelegeau gresit scopul lui Hristos in savarsirea minunilor Sale (vezi p. 209). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL I Aceia care tagaduiesc inspiratia Bibliei si resping ideea unui demon literal si a unor duhuri rele literale atribuie fenomenele pe care Biblia le numeste posesiune demonica, unor cauze naturale, indeosebi la diferite tulburari fizice si nervoase ca epilepsia si dementa. Altii, acceptand ca adevarate enunturile Evangheliei cu privire la posesiunea demonica nu au luat in consideratie intotdeauna natura si legatura tulburarilor fizice si nervoase insotitoare. Nota aceasta va cauta sa explice problema atat cu privire la stapanirea satanica a vietii tuturor nelegiuitilor in general, cat si in intelesul mai restrans al posesiunii demonice cu manifestarile ei trupesti insotitoare. Stapanire de Duhul Sfant. – Prin mijlocirea Duhului Sfant (1 Corinteni 3,16; 6,19; 2 Corinteni 6,16; Fapte 2,22) Hristos ramane in inima acelora care pe temeiul propriei lor alegeri voiesc sa-I serveasca (2 Corinteni 5,14; Galateni 2,20; Coloseni 1,27; etc.: cf. MB 142). Atunci cand, alaturi de conlucrarea lor, El lucreaza in ei vointa si indeplinirea dupa buna Lui placere (Filipeni 2,13), o putere de sus pune stapanire, aducand tendintele naturale in armonie cu principiile divine (Romani 8,29; Galateni 5,22.23; 2 Tesaloniceni 2,14). Numai aceia care in felul acesta predau controlul mintii lor lui Dumnezeu pot avea, in intelesul deplin al cuvantului, o ,,minte sanatoasa” si sa se bucure de o stabilitate mentala si emotionala deplina (vezi 2 Timotei 1,7; cf. Isaia 26,3.4). Nici o persoana care alege slujirea lui Dumnezeu nu va fi lasata pe seama puterii lui Satana (MH 93; cf. DA 38). Fortificati de puterea divina, ei devin invulnerabili la asalturile lui Satana (DA 269, 324). Stapanire de un duh rau. – Pe de alta parte, toti cei care resping sau ignora adevarul declara supunerea lor celui rau (MH 92; DA 322, 341). Aceia care in mod persistent refuza sau neglijeaza sa asculte de indemnurile Duhului Sfant, cedand in schimb la stapanirea lui Satana, isi formeaza un caracter care seamana din ce in ce mai mult cu al lui (Ioan 8,34.41.44; DA 338, 429). Constiinta si puterea de alegere traseaza un tipar de conduita bazat pe principiile lui Satana (vezi Romani 6,12-16; DA 256). In timp ce oamenii se separa in felul acesta progresiv de influenta si stapanirea Duhului Sfant (vezi Efeseni 4,30; vezi la Exod 4,21), in cele din urma se gasesc pe deplin la cheremul diavolului (DA 256, 323, 324; cf. 645, 696; Ioan 6,70). Tinuti strans de o vointa mai tare decat a lor, ei nu pot, prin ei insisi, sa scape de puterea lui rea (MH 93). Ei gandesc si actioneaza automat asa cum ii indeamna Satana. Ori de cate ori Inspiratia arata cauza, ea declara ca posesiunea demonica vine ca rezultat al unei rele vietuiri (vezi DA 256). Alergarea fascinanta dupa placerile pamantesti sfarseste in intunericul disperarii sau in ,,nebunia unui suflet ruinat” (DA 256). Grade de stapanire demonica. Procesul formarii caracterului este treptat si sunt deci grade de stapanire sau de posesiune, fie din partea Duhului Sfant, fie din partea duhurilor rele (vezi Romani 12,2). Toti aceia care nu se predau fara de rezerva salasluirii launtrice a Duhului Sfant al lui Dumnezeu, sunt in masura mai mare sau mai mica sub controlul lui Satana (vezi Luca 11,23; Romani 6,12-14; 2 Petru 2,18-19; DA 324, 341). Tot ce nu este in armonie cu voia lui Dumnezeu – orice tentatie de a pagubi pe altii, orice manifestare de egoism, orice incercare de a cultiva principii gresite – este intr-un anumit sens al cuvantului, dovada unui grad de stapanire sau posesiune demonica (vezi DA 246, 341). Orice consimtire la rele are ca rezultat un trup mai slab, o minte mai intunecata, un suflet mai decazut (DA 341). Cu toate acestea, la orice treapta a procesului de formare a caracterului ,,caracterul este dat pe fata, nu prin fapte bune ocazionale si prin fapte rele ocazionale, ci prin tendinta cuvintelor si faptelor obisnuite” (SC 57, 58). Diferenta principala dintre cei care raspund ocazional si cei care raspund staruitor la indemnurile lui Satana este deci o deosebire de grad si nu de fel. Viata regelui Saul este un exemplu remarcabil de experienta a acelora care se supun stapanirii demonilor (1 Samuel 13,8-14; 15,10-35; 16,14-23; 28: 1-25; PP 679-681). Forme de stapanire demonica. – Nu numai gandul de stapanire sau posesiune demonica variaza, dar si forma in care este manifestata. Uneori Satana poate sa-si realizeze intentiile sinistre mai cu efect lasand victima sa sa-si pastreze intacte facultatile mintale si fizice si sa simuleze evlavia. Alteori diavolul perverteste mintea si trupul si isi mana victima pe cai vadit nesfinte si rele. Aceia care sunt numai partial sub stapanirea demonilor, sau care nu manifesta simptome asociate popular cu posesiunea demonica, sunt adesea mai folositori pentru domnul raului decat aceia care ar putea fi mai vadit sub stapanirea lui. Acelasi duh rau care poseda pe demonizatul din Capernaum stapanea si pe iudeii necredinciosi (vezi Ioan 8,44; DA 256; cf. 323, 733, 746, 749, 760). Iuda era ,,posedat” intr-un chip asemanator (DA 294, 645; Luca 22,3; Ioan 6,70.71; 13,27; cf. Matei 16,23). In cazuri ca acestea deosebirea este in primul rand in forma in care demonii isi manifesta prezenta si puterea. Posesiunea demonica si sistemul nervos uman. – In orice grad sau in orice forma obtin demonii stapanirea unei fiinte omenesti, ei fac lucrul acesta prin sistemul nervos senzorial. Prin puterile superioare ale mintii – constiinta, puterea de alegere si vointa – Satana poseda persoana. Cel rau exercita stapanirea asupra supusilor sai prin sistemul nervos. Posesiunea demonica nu poate avea loc decat prin sistemul nervos, deoarece prin el Satana obtine intrare la minte si apoi stapaneste trupul (cf. Luca 8,2; DA 568). Intrucat sistemul nervos insusi este prima parte a fiintei care este afectata, diferite tulburari nervoase, ca epilepsia si psihoze de diferite feluri sunt de asteptat in legatura cu posesiunea demonica. Tulburarile de felul acesta sunt adesea rezultatul cedarii intr-un fel sau altul la influenta si sugestiile lui Satana. Totusi, tulburarile acestea nu insotesc in mod necesar posesiunea demonica si nici nu sunt in mod necesar un semn de posesiune demonica mai mult ca surzenia si mutenia, care uneori insoteau posesiunea demonica. Fiecare caz de posesiune demonica descris in Hristos Lumina lumii se spune ca cuprindea in sine vreo forma de deranjament mintal numit popular dementa si starea aceasta era aratata ca rezultat al posesiunii demonice. De exemplu, omul stapanit de demon din sinagoga din Capernaum este descris ca ,,maniac” si suferinta lui ca ,,dementa” si ,,nebunie”. (DA, 256). Demonizatii din Gadara sunt la fel numiti ,,nebuni” si ,,maniaci” si se spune ca aveau ,,mintea zapacita” (DA 341; GC 514). Baiatul demonizat de la piciorul muntelui schimbarii la fata este numit la fel, ,,maniac” (DA 429; vezi cap. 9,18). Simptomele tulburarii nervoase mentionate in mod specific sunt schimonosirea fetei, tipete, mutilarea trupului, sticlirea ochilor, scrasnirea din dinti, spumele din gura si convulsii semanand de aproape cu acelea de epilepsie (vezi Marcu 1,26; 9,18-26; Luca 4,35; 8,29; DA 256, 337; 429). In fiecare caz scoaterea duhurilor rele era insotita de o schimbare instantanee si evidenta – avea loc o restatornicire a echilibrului mintal si a sanatatii fizice acolo unde acestea fusesera tulburate. Revenea inteligenta (DA 256, 338), suferinzii erau din nou imbracati si in mintile lor intregi (Marcu 5,15; Luca 8,35; DA 338) si judecata lor era refacuta (DA 429, 568). Cazul baiatului demonizat din Marcu 9,14-29 merita o atentie speciala. Descrierea cazului seamana in mod impresionant cu o criza de epilepsie (vezi v. 18-20). Dar a afirma ca acesta era un simplu caz de epilepsie inseamna a respinge afirmatiile clare ale Scripturii ca baiatul era posedat de demon. Scriitorii Evangheliei sunt la fel de expliciti in descrierea unui caz care apare cu certitudine ca fiind epilepsie si in atribuirea lui posesiunii demonice. Posesiunea demonica si tulburarile fizice. – In anumite cazuri de posesiune demonica erau si tulburari fizice insotitoare de un fel sau de altul (vezi Matei 9,32; 12,22; Marcu 9,17). Merita sa se retina ca tulburarile fizice specifice mentionate - orbire si mutenie – par sa fi fost in legatura cu nervii senzoriali ai partilor afectate. Alte maladii fizice s-ar putea la fel sa fi rezultat din posesiunea demonica. Aceia care se predau in masura mai mare sau mai mica influentei si stapanirii lui Satana gandeau si traiau in asa fel incat sa degradeze trupul, mintea si sufletul (vezi DA 256, 341, etc.). Semnele distinctive ale posesiunii demonice. – In masura in care Inspiratia a aratat, diferitele manifestari ale tulburarii fizice si mentale care marcau pe cel posedat de demon nu erau, in si prin ele insele, diferite de manifestari similare atribuite cauzelor naturale. Pe cat se pare, diferenta nu se afla in simptomele nervoase si fizice desfasurate, ci in mijlocul care le cauza. Inspiratia atribuie aceste simptome prezentei directe si mijlocirii duhurilor rele (vezi GC 514). Dar diferitele tulburari fizice si mentale nu constituiau, in si prin ele insele, ceea ce Evangheliile descriu ca posesiune demonica. Ele erau rezultatul posesiunii demonice. Fara indoiala parerea populara a identificat rezultatele posesiunii demonice cu posesiunea demonica insasi. Dar sustinerea ca, din ignoranta, scriitorii Evangheliei au atribuit in mod gresit diferite tulburari fizice si nervoase mijlocirii duhurilor rele, este contrazisa de faptul ca ei faceau o clara distinctie intre afectiunile corporale obisnuite pe de o parte si posesiune demonica pe de alta parte (vezi Matei 4,24; Luca 6,17.18; 7,21; 8,2). Realitatea posesiunii demonice este mai departe atestata de faptul ca Hristos Se adresa demonilor ca demoni si ca demonii raspundeau ca demoni, prin mijlocirea victimelor lor ocazionale (Marcu 1,23.24; 3,11.12; 5,7; etc.). (Prin recunoasterea din partea lor a divinitatii lui Hristos si a judecatii finale – fapte neintelese atunci de oameni in general – demonii dadeau dovada unei cunoasteri supranaturale (Matei 2,29; Marcu 1,24; 3,11.12; 5,7; etc.) Este un lucru rational sa tragem concluzia ca posesiunea demonica, desi adesea insotita de tulburari nervoase sau fizice, dadea pe fata propriile ei simptome caracteristice, dar Scriptura nu spune care ar fi putut sa fie aceste simptome. Pentru ce era obisnuita posesiunea demonica. Exista motiv sa credem ca posesiunea demonica, in sensul restrans al scriitorilor Evangheliei, era mult mai obisnuita pe vremea lucrarii personale a lui Hristos pe pamant, fata de cum este astazi (vezi DA 257). Poate, pentru un timp, Dumnezeu a ingaduit lui Satana mai multa libertate de a-si demonstra rezultatele stapanirii lui personale asupra fiintelor omenesti care alegeau de buna voie sa-i serveasca. Pe muntele schimbarii la fata ucenicii au privit natura omeneasca transfigurata in chipul lui Dumnezeu, iar la picioarele muntelui, natura omeneasca degradata dupa chipul lui Satana (DA 429). De secole diavolul a cautat sa aiba stapanire neingradita asupra trupurilor si sufletelor oamenilor, pentru ca sa-i indurereze cu pacat si suferinta si in cele din urma sa-i prapadeasca (DA 257; PP 688). Asa ca atunci cand Domnul S-a aratat umbland ca om printre oameni ,,trupurile fiintelor omenesti, facute ca loc de locuit al lui Dumnezeu, devenisera locuinta a demonilor. Simturile, nervii, pasiunile, organele oamenilor erau manevrate de agenti supranaturali in dedarea la poftele cele mai josnice. Insusi sigiliul demonilor era imprimat pe fata oamenilor” (DA 36). Insusi chipul naturii omenesti parea sa fi fost sters de pe multe fete de oameni, care reflectau in schimb expresia legiunilor raului de care erau posedati (cf. Luca 8,27; DA 337; GC 514). Intr-un mod foarte real posedarea demonica reprezinta adancurile degradarilor la care se coboara aceia care ii raspund lui Satana si ilustreaza plastic ce vor deveni candva toti aceia care resping mila lui Dumnezeu cand sunt predati cu totul jurisdictiei satanice (DA 341). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–8 DA 97–108 2, 3 9T 64 7 5T 224 10 DA 111 12, 13 DA 114 14, 15 DA 231; GC 327 15 DA 233; GC 345, 351; PK 699; TM 64; 8T 20 16–20 DA 244–251 23–25 EW 29 24 DA 467, 579; MH 91; 8T 208 24–26 DA 255 27 DA 256; MH 92 30, 32 MH 29 35 DA 259, 362; MH 30, 52 37, 38 DA 260 40–45 DA 262–266 43, 44 DA 264 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: