2:1 Acum, catre voi se indreapta porunca aceasta, preotilor!
Preotilor. Aceia care ar fi trebuit sa fie adevarati conducatori si invatatori spirituali (vezi comentariul la 2Cronici 15,3) sunt aici denuntati de catre profet (Maleahi 2,1-3).
2:2 Daca nu veti asculta, daca nu va veti pune inima ca sa dati slava Numelui Meu, zice Domnul ostirilor, voi arunca in voi blestemul, si voi blestema binecuvantarile voastre; da, le-am si blestemat, pentru ca n-aveti pe inima porunca Mea.
Voi blestema binecuvantarile voastre. Poate o referire la binecuvantarile pe care preotii erau obisnuiti sa le rosteasca asupra poporului (vezi Levitic 9,22.23; Numeri 6,23-26), insa mai probabil o referire la binecuvantarile pe care Dumnezeu le revarsase asupra lor (vezi p. 27, 28), precum cele promise prin profetul Hagai cu un secol mai inainte (Hagai 2,15-19).
Le-am si blestemat. ,,Blestemul” trebuie sa fi fost deja vizibil pentru acesti preoti ca si pentru popor.
2:3 Iata, va voi nimici samanta, si va voi arunca baliga in fata, baliga vitelor pe care le jertfiti, si veti fi luati impreuna cu ele.
Nimici. Ebr. ga?ar, ,,a mustra”.
Arunca balega. Dovada suprema a dispretului.
Vitelor pe care le jertfiti. Sau ,,Sarbatorile noastre solemne”. Dumnezeu nu-Si asuma aceste sarbatori tinute in cinstea Lui, deoarece in pazirea acestor sarbatori preotii nu exprimau altceva decat propria lor vointa si placere egoista.
2:4 Veti sti atunci ca Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legamantul Meu cu Levi sa ramana in picioare, zice Domnul ostirilor.
Veti sti. Poporul va descoperi cu siguranta prin proprie experienta ca acestea amenintari divine nu erau in zadar.
Legamantul Meu. Legamantul ,,unei preotii vesnice” (Numeri 25,13) fusese acordat lui Fineas, un nepot al lui Aaron, pentru rolul jucat de el in eliminarea cultului lui Baal-Peor din tabara lui Israel (vezi Numeri 25,3-13).
Cu Levi. Semintia lui Levi fusese aleasa de Dumnezeu pentru slujba Lui din cauza credinciosiei membrilor ei intr-un timp de criza (vezi comentariul la Exod 32,29). Domnul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3.
2:5 Legamantul Meu cu el era un legamant de viata si de pace. I l-am dat ca sa se teama de Mine; si el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.
Legamantul Meu. Vezi comentariul la v. 4.
De viata si de pace. ,,Legamantul de pace” facut cu Fineas (Numeri 25,12) este explicat ca ,,legamantul unei preotii vesnice” (Numeri 25,13). ,,Viata si pacea” constituiau partea lui Dumnezeu in cadrul acestei intelegeri. Binecuvantarile acestea aveau sa fie revarsate asupra tuturor preotilor credinciosi de dupa Fineas.
Sa se teama. Sau ,,Pentru teama cu care s-a temut”. Dumnezeu i-a dat binecuvantarile Sale lui Fineas din cauza ,,temerii cu care s-a temut de Mine”. Asa ca partea preotilor din legamant era sa-I dea lui Dumnezeu respect si ascultare. Acum, prin profetul Lui, Domnul Se straduieste sa-Si reinnoiasca maretul legamant cu preotii din zilele lui Maleahi, cu aceia care, din cauza nelegiuirii lor ajunsesera ,,dispretuiti si injositi inaintea intregului popor.” (v. 9).
2:6 Legea adevarului era in gura lui, si nu s-a gasit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine in pace si in neprihanire, si pe multi i-a abatut de la rau.
Legea. Ebr. torah, totalitatea invataturilor si instructiunilor divine (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Versetul acesta arata ca Dumnezeu intentiona ca preotii sa fie conducatori spirituali atat prin invatatura cat si prin exemplu.
2:7 Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta, si din gura lui se asteapta invatatura, pentru ca el este un sol al Domnului ostirilor.
Sa pazeasca stiinta. Adica sa pastreze sau sa apere stiinta. Ei erau conducatorii religiosi ai natiunii, dar exemplul lor dadea poporului o pilda de neascultare. Din gura lui se asteapta invatatura. Poporul avea dreptul sa astepte invatatura dreapta de la preoti in ce priveste lucrurile spirituale (vezi comentariul la 2Cronici 15,3).
Sol. Preotul care isi indeplinea cum se cuvine lucrarea incredintata era pe tot atat de adevarat un ,,sol” al lui Dumnezeu ca si profetul (vezi comentariul la Hagai 1,13). Unii au vazut o semnificatie in faptul ca ,,Maleahi” inseamna ,,sol al lui Iehova” (vezi p. 1121).
2:8 Dar voi v-ati abatut din cale, ati facut din Lege un prilej de cadere pentru multi, si ati calcat legamantul lui Levi, zice Domnul ostirilor.
Un prilej de cadere. Sau ,,Ati facut pe multi sa se poticneasca”. Atat prin invatatura cat si prin exemplu (vezi comentariul la v. 6) preotii acestia ii dusesera pe multi pe cai ratacite. In felul acesta ei ,,calcasera”, ,,stricasera” legamantul lui Levi.
Legamantul lui Levi. Vezi comentariul la v. 4.
2:9 De aceea si Eu va voi face sa fiti dispretuiti si injositi inaintea intregului popor, pentru ca n-ati pazit caile Mele, ci cautati la fata oamenilor, cand talmaciti Legea.
Dispretuit. Era numai natural ca poporul sa-i dispretuiasca pe preoti pentru atitudinea lor care adusese dezonoare si ocara cultului divin (vezi 1Samuel 2,30). Fatarnicia este unul din cele mai de dispretuit pacate.
2:10 N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem asa de necredinciosi unul fata de altul, pangarind astfel legamantul parintilor nostri?
Un singur Tata. Vorbeste Maleahi insusi. Datorita contextului probabil ca el se refera la Dumnezeu Insusi ca Tata al lor (vezi comentariul la cap. 1,6) mai degraba decat la Avraam sau vreo alta fiinta omeneasca.
Ne-a facut un singur Dumnezeu. Dintre toate popoarele din antichitate numai iudeii Il onorau pe Dumnezeu in primul rand si distingandu-L in calitate de Creator, asa cum se indica prin tinerea sabatului zilei a saptea al poruncii a patra din Decalog (vezi Exod 20,8-11). Asadar, se cuvenea ca ei mai presus de toti ceilalti sa-i trateze pe semenii lor ca frati. Pe buna dreptate ne putem astepta si astazi ca aceia care Il onoreaza pe Dumnezeu in calitate de Creator sa-i considere pe toti oamenii ca frati.
2:11 Iuda s-a aratat necredincios, si in Iuda si la Ierusalim s-a savarsit o uraciune; fiindca Iuda a spurcat ce este inchinat Domnului, ce iubeste Domnul, si s-a unit cu fiica unui dumnezeu strain.
Iuda. Intreaga natiune era vinovata de abatere de la Dumnezeu. Ce este inchinat. Sau ,,Sfintenia”. Probabil o referire la Templu. Ca loc al prezentei lui Dumnezeu (vezi Exod 25,8), el a fost ,,spurcat” prin comportamentul pacatos al poporului. S-a unit cu fiica. Sau ,,S-a casatorit cu fiica”. LXX traduce ultima propozitie: ,,si s-a dus dupa alti dumnezei.”
2:12 Domnul va nimici pe omul care a facut lucrul acesta, pe cel ce vegheaza si raspunde, il va nimici din corturile lui Iacov, si va nimici pe cel ce aduce un dar de mancare Domnului ostirilor.
Cel ce vegheaza. Sau ,,cel ce trezeste”.
Raspunde. Sau ,,Cel care vegheaza”. Probabil se refera la ,,strajer” si ,,cel care raspunde” poporului sau la ostasii treziti la actiune de catre santinela. Cu alte cuvinte, cu toate ca vinovatii din Iuda isi dau seama de apropiata lor primejdie, lipsa lor de pocainta face sigura ,,nimicirea” tuturor.
Corturile. Sau ,,locuintele”.
Dar de mancare. Ebr. minchah (vezi comentariul la cap. 1,10).
2:13 Iata acum ce mai faceti: Acoperiti cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete si gemete, asa incat El nu mai cauta la darurile de mancare, si nu mai poate primi nimic din mainile voastre.
Ce mai faceti. Pacatul preotilor este agravat de ipocrita lor intristare pentru refuzul lui Dumnezeu de a le primi jertfele.
Nu mai cauta la darurile de mancare. Cata vreme ei staruiau pe caile lor rele, Dumnezeu nu putea sa primeasca jertfele pe care I le aduceau. Facand astfel ar fi aprobat caile lor rele.
2:14 Si daca intrebati: Pentru ce? Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant!
Pentru ce? Intrebarea aceasta este o dovada a scepticismului indreptatitor de sine al poporului (vezi comentariul la cap. 1,2), care refuza sa-si recunoasca vinovatia. Vezi p. 1122.
Nevasta din tineretea ta. Poate o indicatie ca multi din acesti preoti nelegiuiti isi alungasera sotiile si isi luasera alte sotii, poate femei pagane (vezi Ezra 9,1.2; Neemia 13,23-28). Este posibil si ca aici sa fie o aluzie la adulterul spiritual, ca in v. 11.
Nu-i esti credincios. LXX spune ,,ai parasit”.
2:15 Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viata si ne-a pastrat-o? Si ce cere acel Unul singur? Samanta dumnezeiasca! Luati seama dar in mintea voastra, si nici unul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui!
Ne-a dat Unul singur. Sau ,,Nu a facut el una?”. Ebraica primei propozitii este oarecum obscura. RSV spune: ,,Nu Unul singur Dumnezeu ne-a facut si a pastrat pentru noi duhul de viata?” Avertizarea din ultima parte a versetului este limpede. Acesta, la randul lui, poate oferi indiciul pentru dezlegarea primei parti. Profetul cheama la o reforma in comportamentul inselator al preotilor fata de nevasta tineretii lor (vezi comentariul la v. 14). De aceea, intrebarea: ,,Nu a facut el una?” ar putea sa fie o referire la planul lui Dumnezeu ca barbatul si femeia sa fie ,,un singur trup” (Geneza 2,24). Domnul ii osandeste cu hotarare pe barbatii din vremea lui Maleahi, care divortand de nevestele lor legitime calcau principiul fundamental al unitatii in relatiile de familie.
2:16 Caci Eu urasc despartirea in casatorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, si pe cel ce isi acopera haina cu silnicie, zice Domnul ostirilor. De aceea, luati seama in mintea voastra, si nu fiti necredinciosi!
Eu urasc. Dumnezeu adauga atitudinea Sa personala fata de divort. De aceea, omul care divorteaza de sotia lui legitima ,,isi acopera haina cu silnicie”; adica se acopera cu nelegiuire si cu consecintele ei, de care nu poate scapa. Este evident din declaratia Domnului ca infidelitatea este unicul motiv pentru divort (vezi comentariul la Matei 5,32).
2:17 Voi obositi pe Domnul prin cuvintele voastre, si mai intrebati: Cu ce L-am obosit? Prin faptul ca ziceti: Oricine face rau este bun inaintea Domnului, si de el are placere! Sau: Unde este Dumnezeul dreptatii?
Obositi. Rabdarea divina a ajuns la limita. Dumnezeu i-a suportat indelung pe cartitorii si nemultumitii poporului Sau. Prosperitatea si slava pe care nadajduiau ca le vor avea in curand (vezi
p. 27) nu au venit, asa ca puneau la indoiala dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, si chiar si
siguranta judecatii viitoare.
Cu ce? Vezi comentariul la cap. 1,2.
Rau este bine. Uneori aceia care fac raul incearca sa faca sa apara ca ei in realitate sunt buni si ca Dumnezeu ii ajuta sa le mearga bine si ii binecuvanteaza pentru bunatatea lor.
Unde? Vezi comentariul la cap. 1,2; vezi comentariul la p. 1122.
Dumnezeul dreptatii. Sau ,,Dumnezeu judecatii”. Oamenii nu tagaduiau existenta lui Dumnezeu, dar se indoiau ca El era preocupat intr-adevar de purtarea oamenilor. Ei devenisera practic deisti. Paganii aveau o conceptie similara despre dumnezeii lor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
5, 6 Ed 148
5, 9 PK 706
10 PK 369
17 GC 557; PK 715; Te 232