1:6 Un fiu cinsteste pe tatal sau, si o sluga pe stapanul sau. Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine? Daca sunt Stapan, unde este teama de Mine? zice Domnul ostirilor catre voi, preotilor, care nesocotiti Numele Meu, si care ziceti: Cu ce am nesocotit noi Numele Tau?
Cinstea care Mi se cuvine. In calitate de Creator al lor si ca Unul care ii alesese, pastrase si ocrotise in mod special Dumnezeu era Tatal poporului Sau (vezi Exod 4,22; Deuteronom 32,6). El era, prin urmare, indreptatit sa primeasca inchinarea si respectul lor.
Voi, preotilor. Dumnezeu Se intoarce acum sa-i mustre pe aceia care reprezentau religia in fata poporului si care ar fi trebuit sa fie si pilde, ca si invatatori (vezi comentariul la 2Cronici 15,3) in ce priveste ascultarea si sfintenia.
Cu ce? vezi comentariul la v. 2. Insensibili fata de starea lor spirituala, preotii se dezvinovatesc. Vezi p. 1122.
Am nesocotit noi Numele Tau? In loc de a raspunde iubirii Sale cu iubire, ei L-au dispretuit pe Dumnezeu (vezi v. 2).