1:3 si am urat pe Esau, i-am prefacut muntii intr-o pustietate, si mostenirea lui am dat-o sacalilor din pustie.
Am urat pe Esau. Din context se pare ca aici se face referire in primul rand la Edom, natiunea urmasilor lui Esau si nu la Esau ca individ. Folosirea cuvantului ,,urat” este o hiperbola tipica orientala (vezi Geneza 29,33; Deuteronom 21,15; vezi comentariul la Psalmi 119,136) si nu trebuie sa fie luata in sensul ei extrem. Domnul Isi explica aici preferinta fata de Iacov si urmasii lui mai presus de Esau si urmasii lui. Preferinta aceasta a venit, desigur, ca urmare a legaturilor celor doi frati cu Dumnezeu. Deoarece Iacov a fost inclinat spre cele spirituale si a avut credinta mantuitoare de suflet, placandu-i cele dumnezeiesti, pacatele i-au fost iertate si s-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu si de partasia cu El. Esau, pe de alta parte, a fost inclinat spre cele lumesti, un om ,,lumesc”, lipsit de dorinta sau de placerea dupa cele divine, iar astfel s-a asezat singur in afara harului divin (Evrei 12,16.17).
Pustietate. In timp ce dupa intoarcerea lor din captivitate, israelitii si-au luat in stapanire si cultivat pamantul din nou, refacand Ierusalimul si Templul lui, edomitii nu par sa fi avut parte de
o refacere similara dupa pustiirea si nimicirea lor de catre babilonieni.
Sacali. Vezi comentariul la Psalmi 44,19. Tara Edomului a fost lasata prada acestor animale salbatice.