8:2 si mai erau si niste femei, care fusesera tamaduite de duhuri rele si de boli; Maria, zisa Magdalena, din care iesisera sapte draci,
Niste femei. Una din caracteristicile Evangheliei lui Luca este frecventa ei referire la lucrarea lui Hristos pentru femeile din Palestina si lucrarea unora dintre ele pentru El. Aceasta era ceva nou, deoarece rolul femeilor iudaice in viata publica fusese relativ minor, desi in cazuri izolate, profeti ca Elisei ajutasera femeile si fusesera ajutati de ele.
Luca este unicul scriitor de evanghelie care raporteaza multe din detaliile vietii timpurii ale lui Isus si face lucrul acesta adesea din punctul de vedere al femeilor cel mai mult interesate – Maria, Elisabeta si Ana. In alte relatari el aminteste si pe vaduva din Nain, femeia de la ospatul lui Simon, femeile numite aici, Marta si o anumita femeie schiloada, ca si fiica lui Iair si femeia bolnava vindecata cu aceeasi ocazie. In Fapte el aminteste de Safira, Priscila, Drusila, Berenice, Tabita, Roda, Lidia si un numar de alte femei. Este ca si cum Luca ar fi zis ca Evanghelia Imparatiei cerului era tot atat de mult pentru femei, ca si pentru barbati si ca partea lor in proclamarea ei era la fel de importanta ca aceea a barbatilor lor. In miscarile iudaice cu un caracter strict religios, ca aceea a Fariseilor, a Saducheilor si a altora, femeile par sa nu fi avut nici un rol. Ele nici nu au primit folos direct, nici nu l-au dat altora.
Odata cu a doua calatorie galileana cuprinsul lucrarii lui Hristos s-a extins repede si grupul de barbati care-L insoteau acum sporise foarte mult in comparatie cu grupul care fusese in prima calatorie. Aceasta in mod inevitabil cerea o considerabila cheltuiala si munca pentru procurarea hranei, pastrarea imbracamintei in buna stare si curatenie, etc. Hristos nu a savarsit niciodata minuni in propriul Sau folos (vezi la Matei 4,6); ar fi fost contrar cu principiile Sale sa faca asa ceva. Cat privea nevoile lor materiale, El si ucenicii Sai erau intretinuti pe temeiul principiului ,,vrednic este lucratorul de hrana lui” (Matei 10,10). In plus, multimile care se ingramadeau in jurul lui Isus si a ucenicilor Sai, in cursul acestor luni de mare promisiune, aproape ca nu le lasa timp nici macar sa manance sau sa doarma (vezi Marcu 3,7-12.20). Uneori Mantuitorul gasea ca este necesar sa Se ascunda de multime (vezi Marcu 1,45; 4,36; 6,31) pentru a gasi cateva ore de odihna. Aceste imprejurari diferite cereau un prilej pentru femeile care ajunsesera sa creada in Hristos, ca sa-L ajute in lucrarea Lui.
Fusesera tamaduite. Adica, inainte de a doua calatorie galileana.
Duhuri rele. Cel putin Maria Magdalena si poate si altele, fusesera eliberate de demoni.
Boli. [,,Slabiciuni”, KJV]. Gr. astheneiai, ,,slabiciuni”, ,,betesuguri”, ,,boli”.
Maria, zisa Magdalena. Vezi nota aditionala la capitolul 7. Naratiunile sinoptice pomenesc intotdeauna pe Maria Magdalena mai intai cand numele ei este trecut impreuna cu numele altor femei (vezi Matei 27,56.61; 28,1; Marcu 15,40.47; 16,1; Luca 24,10). Aceasta marturiseste despre devotiunea ei arzatoare fata de Isus. Recunostinta ei era nu numai emotionala (vezi la Luca 7,38.44), dar si foarte practica. Maria aceasta este numita Magdalena pentru a o distinge de alte Marii, dintre care erau mai multe. Numele Maria apare adesea in NT. Este derivat de la numele ebraic tradus ,,Miriam” in VT (vezi la Matei 1,16). Denumirea Magdalena arata probabil ca Maria locuia in orasul Magdala (vezi la Matei 15,39) la data cand Hristos a gasit-o si a eliberat-o de sub puterea demonilor.