7:8 Caci si eu, care sunt sub stapanirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: Du-te! si se duce; altuia: Vino! si vine; si robului meu: Fa cutare lucru! si-l face.
Si eu. Sutasul ajunsese sa recunoasca, din ceea ce el auzise, ca Isus reprezenta autoritatea si puterea cerului in acelasi fel in care el, ca ofiter din armata, reprezenta puterea si autoritatea Romei.
Sub mine ostasi. Dupa cum sutasul era reprezentant al carmuirii romane si dadea ascultare poruncilor ei, tot asa ostasii de sub el recunosteau autoritatea lui si ascultau de el. El stia si cum sa primeasca si sa dea ordine, si sa urmareasca ca ele sa fie executate. Un cuvant de la superiorii sai asigura ascultarea sa, iar un cuvant al lui asigura ascultarea subordonatilor sai. Intrucat ajunsese deja sa recunoasca pe adevaratul Dumnezeu ca Stapan al cerului si al pamantului, sutasul recunostea acum pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Sutasul stia, fara indoiala, despre vindecarea fiului omului de neam mare cu un an mai inainte (vezi Ioan 4: 46-53) si trebuie sa fi auzit de multe alte minuni pe care Isus le savarsise de cand facuse din Capernaum centrul lucrarii Sale in Galileea. Ca si in cazul omului de neam mare (Ioan 4,50) un cuvant de la Isus ar fi fost indeajuns si vindecarea putea fi facuta de la distanta. Ca in cazul leprosului, insa, intrebarea din mintea sutasului era daca Isus ar fi dorit sa raspunda la cererea lui (vezi la Marcu 1,40). Leprosul era un proscris al societatii din cauza bolii lui. La fel, sutasul probabil isi zicea ca el nu era acceptabil din punct de vedere social pentru iudei din cauza neamului sau.