7:44 Apoi S-a intors spre femeie, si a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta, si nu Mi-ai dat apa pentru spalat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, si Mi le-a sters cu parul capului ei.
S-a intors spre femeie. Desi Hristos S-a intors catre femeie cand a vorbit, cuvintele Sale erau adresate lui Simon. Faptul acesta poate lasa sa se inteleaga ca Isus intentiona ca cuvintele Sale sa fie o mustrare pentru Simon si o exprimare de recunostinta pentru Maria, pentru amabilitatea ei prevazatoare. Aceasta apreciere trebuia sa fi insemnat mult mai mult pentru Maria, decat un cuvant adresat ei singure, mai tarziu, pentru ca Isus a onorat-o in prezenta acelora care considerau ca au motive temeinice sa o dispretuiasca si sa o ignore.
Nu mi-ai dat apa. Potrivit cu textul grec in fiecare caz –apa (v. 44), sarutarea (v. 45) si uleiul
(v. 46) – cuvantul insusi are locul dintai pentru accentuare, ca ,,apa nu mi-ai dat”, etc. Nu este clar pentru ce Simon nu a procurat macar apa pentru oaspetii sai. Este indoielnic ca el ar fi invitat o grupa de oaspeti sa participe la ospitalitatea casei si a mesei lui si apoi sa le fi tagaduit gesturile de curtoazie mai marunte, daca acestea ar fi fost obligatorii pentru gazda. Se pare, mai degraba, ca contrastul pe care Hristos il face aici intre Simon si Maria nu este atat de mult intre o datorie omisa si o datorie indeplinita, cat de o favoare neglijata si o favoare acordata. Simon era ospitalier, dar ar fi putut face si mai mult decat facuse. Actul de recunostinta al Mariei a fost facut, nu ca o obligatie, ci ca expresia unei inimi care dadea pe dinafara de iubire si devotiune.