7:41 Un camatar avea doi datornici: unul ii era dator cu cinci sute de lei, iar celalalt cu cinzeci.
Un camatar. [,,Un anumit creditor”, KJV] [Cei doi datornici: Luca 7,41-43. Vezi la parabole p. 203-207]. Adica, ,,un anumit camatar [profesionist care dadea banii cu camata]”. Aceasta parabola scurta se ocupa de recunostinta pentru binecuvantarile mantuirii. Se pare ca parabola este bazata pe principiul fundamental ca aprecierea din partea cuiva a binecuvantarilor primite este direct proportionala cu simtul nevoii acelei persoane cu privire la acele binecuvantari. Numai acela care ajunge acolo incat sa simta extrema sa neajutorare inaintea lui Dumnezeu este intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a aprecia ceea ce Dumnezeu face pentru el fie in cele mteriale, fie in cele spirituale. Acela care nu-si simte nevoia de ajutor divin este increzator in propria sa capacitate si in propriile sale resurse si se sprijina pe acestea pentru a gasi o solutie la problemele care il confrunta. Tocmai pentru motivul acesta Dumnezeu ingaduie atat de adesea ca copiii Sai muritori sa-si istoveasca propriile lor resurse inainte ca El sa intervina pentru a le da ajutorul divin. Daca El ar interveni inainte ca ei sa devina constienti de deplina lor lipsa de putere, ei n-ar aprecia cum se cuvine binecuvantarile si bunatatea Lui, caracterul lor ar ramane nedesavarsit si ei ar continua sa se increada in propriile lor procedee si in propria lor capacitate de a face fata problemelor vietii.
Asa a fost cu Simon. Desi Isus il vindecase de lepra si pe buna dreptate ,,dorea sa-si arate recunostinta sa” (vezi Matei 26,6; DA 557), aceasta era recunostinta unui om fata de un alt om, nu recunostinta unui om fata de nemarginitul Dumnezeu. ,,Caracterul [lui Simon] nu era transformat ; principiile lui erau neschimbate” (DA 557); pe scurt el era neconvertit. Astfel, obiectivul final al lui Hristos in vindecarea leprei lui corporale, adica vindecarea lui de lepra pacatului, inca nu fusese realizat. Atitudinea lui Simon fata de Isus era asemanatoare cu aceea a lui Nicodim, care recunostea ca Isus era ,,un invatator venit de la Dumnezeu”, dar dadea gres in a recunoaste nevoia lui personala de a fi ,,nascut din nou” (vezi la Ioan 3,2.3). Ambii erau reprezentati, in acest stadiu al experientei lor religioase de ascultatori, de tipul de teren ,,pietros” (vezi la Matei 13,5).
Cinci sute de lei. Adica, 500 de dinari romani, sau cam 56,56 dolari (vezi p. 49). Cincizeci de dinari ar fi cam 5,66 dolari. In termeni ai puterii actuale de cumparare valoarea ar fi mult mai mare (vezi la Matei 20,2).