7:23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.
Ferice de acela. [,,Binecuvantat”, KJV]. Sau ,,ferice este acela” (vezi la Matei 5,3). In forma milostiva a unei binecuvantari, dar in cuvinte a caror insemnatate nu era pierduta pentru Ioan sau pentru ucenicii care–i duceau solia, Isus a facut o delicata mustrare (vezi DA 218). Binecuvantarea aceasta, venind dupa parafraza lui Isaia 61,1 (vezi la Luca 7,22) era tot ceea ce avea de spus Hristos personal proorocului intemnitat. Era raspunsul lui Hristos la dorul nerostit al inimii lui Ioan pentru un cuvant personal de mangaiere si de imbarbatare (vezi DA 217). Pe cat ne spune raportul Evangheliilor acesta este ultimul contact dintre Isus si Ioan.
Prilej de poticnire. Gr. skandalizo, ,,a face sa se impiedice”, de unde ,,a ofensa” (vezi la Matei 5,29). Multi din iudei de pe vremea lui Hristos ,,s-au lovit de piatra de poticnire” sau ,,stanca de ofensa” [gr. skandalon, un obiect de poticnire], Isus (Romani 9,32.33), asa cum spusese profetul Isaia ca o vor face (vezi la Isaia 8,14). Isus venise la ,,ai Sai si ai Sai nu L-au primit” (vezi Ioan 1,1; DA 30, 213, 391-394). Uneori, chiar ucenicii lui Hristos ,,se poticneau” din cauza Lui (vezi DA 380), si pentru ca se ,,poticnise” de Isus, Iuda L-a tradat (DA 719). Pentru ca ucenicii gasisera o pricina de ,,poticnire” in noaptea tradarii, toti ,,L-au parasit si au fugit” (Matei 26,31.56).