7:16 Toti au fost cuprinsi de frica, slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: Un mare proroc s-a ridicat intre noi; si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.
Toti au fost cuprinsi de frica. [,,A venit o frica peste toti”, KJV]. Sau ,,pe toti i-a apucat frica”.
Slaveau pe Dumnezeu. Potrivit cu textul grec ei slaveau fara incetare pe Dumnezeu. Cand oamenii si-au revenit din frica cel dintai gand al lor a fost de a proslavi pe Dumnezeu.
Un mare prooroc. Experienta aceasta le-a adus aminte fara indoiala de intamplari asemanatoare din vechime. Aici era o dovada incontestabila de putere divina si oamenii trageau concluzia ca agentul omenesc prin care ea se manifesta trebuie sa fie ,,prooroc”. Comparati si fagaduinta mesianica din Deuteronom 18,15 si reactia iudeilor fata de Ioan (vezi Ioan 1,21) si mai tarziu fata de Isus (vezi Ioan 6,14; cf. cap. 4,19; 7,40).
Fiecare crestin care jeleste pierderea celor scumpi poate gasi mangaiere in compatimirea pe care Isus a simtit-o pentru vaduva din Nain (vezi la v. 13) si are privilegiul imbarbatarii in faptul ca acelasi Isus inca mai ,,vegheaza impreuna cu fiecare fiinta intristata langa sicriu” (DA 319). Acela care tine in mainile Sale cheile mortii si ale mormantului (Apocalipsa 1,18) va zdrobi intr-o zi legaturile care leaga pe cei iubiti ai Sai si-i va elibera pentru totdeauna din ghearele marelui vrajmas al neamului omenesc (vezi 1 Corinteni 15,26; 2 Timotei 1,10).