Printable ModeLuca, 7
|
7:1 Dupa ce a sfarsit de rostit toate aceste cuvantari inaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat in Capernaum. Dupa ce. [,,Cand”, KJV]. [Robul Sutasului, Luca 7,1-10 = Matei 8,5-13. Comentariu major: Luca. Vezi harta p. 219; diagrama p. 231; in ce priveste minunile p. 208 – 213]. Sau ,,dupa ce”. Evenimentele din v. 1-10 au urmat dupa Predica de pe Munte in stransa succesiune cronologica (vezi la Matei 8,2) si se poate sa fi avut loc in aceeasi zi. Luca 7,1 asigura tranzitia de la locul unde a fost tinuta Predica de pe Munte, la acela unde a fost vindecat robul sutasului. Pentru alte cazuri de tranzitie in succesiune in Luca vezi cap. 4,30.37.44; 5,11.16.26; 6,11; etc. ). Acm era probabil la sfarsitul verii anului 29 d.Hr. (vezi MV 2, 45; vezi la Matei 5,1) si in timpul zilei, probabil tarziu dupa masa. Aceste cuvantari. [,,Cuvantarile Sale”, KJV]. In mod specific Predica de pe Munte (Luca 6,20-49; cf. Matei 7,28). Norodul care-l asculta. [,,Audienta”, KJV]. Sau ,,in urechile” adica ,,in auzul”. O ,,audienta” este un grup de ,,ascultatori”. A intrat in Capernaum. Pare ca la intoarcerea Sa de la Predica de pe Munte, asa cum lasa sa se inteleaga contextul (vezi DA 316). Cu privire la Capernaum ca centru al lucrarii galileene vezi la Matei 4,13. Se pare ca delegatia de batrani care ducea cererea sutasului L-a intampinat pe Isus cand El Se reintorcea in cetate. Relatarea paralela din Matei 8,5-13 pare sa aiba un numar de diferente, dar o comparatie a celor doua relatari vadeste ca acestea nu sunt discrepante si ca cele doua relatari sunt numai versiuni diferite ale aceleiasi intamplari. Partile de vorbire ale ambelor relatari sunt aproape identice si diferentele apar mai ales in partile narative. In ambele cazuri punctul central al interesului este marea credinta a sutasului, un pagan (vezi la Luca 7,9). Imprejurarea neobisnuita a minunii este faptul ca acela care a tras folos din ea nu era in imediata prezenta a lui Hristos in momentul vindecarii. 7:2 Un sutas avea un rob la care tinea foarte mult, si care era bolnav pe moarte. Sutas. Gr. hekatontarchos, inseamna ,,comandant peste o suta [de oameni]”; adica o capetenie a unui grup din ostirea romana numit centurion. Numarul oamenilor intr-o centurie varia de la 50 la 100. Acest sutas anumit era probabil comandantul unei grupe de soldati romani cu insarcinari de politie pe langa Irod Antipa, tetrarhul Galileii. Dupa cum reiese din naratiune (vezi la v. 5,6, 9), centurionul nu era prozelit iudeu. Toti sutasii pomeniti in NT par sa fi fost oameni cu caracter demn de lauda (Marcu 15,39.44.45; Luca 23,47; Fapte 10,22; 22,26; 23,17.23.24; 24,23; 27,43). Cuvantul ,,oarecare” [KJV] se refera la sutas, nu la slujitor. Rob. [,,Slujitor”, KJV]. Gr. doulos, literal, ,,sclav” sau ,,slujitor rob”. La care tinea foarte mult. [,,Care-i era scump”, KJV]. Gr. entimos, ,,in onoare”, ,,onorat”, ,,pretuit”. In cap. 14,8 entimos este tradus ,,cu vaza” in Filipeni 2,29, ,,pretuiti” si in 1 Petru 2,4.6, ,,scumpa”. Entimos apare in papirusuri cu privire la ostasi care indeplinisera o slujba indelungata si distinsa. Acest ,,rob” era pretuit foarte mult de sutas, fara indoiala datorita serviciului valoros pe care il facuse. Termenul poate ca implica sau poate ca nu implica afectiune personala, dar in acest caz aparte sutasul era ,,duios atasat” de rob (DA 315). Era bolnav. Vezi la Matei 4,24. De obicei paralizia nu este asa de chinuitoare cum lasa sa se inteleaga cuvintele ,,se chinuieste cumplit” (Matei 8,6) si s-a sugerat din cauza aceasta ca durerea acuta si paralizia insoteau vreo boala inrudita cu febra reumatismala. Pe moarte. [,,Gata sa moara”, KJV]. Adica, ,,aproape sa moara”. 7:3 Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrani ai Iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui. Auzise vorbindu-se. [,,Cand a auzit”, KJV]. Cunostintele sutasului despre Isus erau limitate la vestile care ajunsesera la el cu privire la marile fapte ale Mantuitorului. El nu vazuse niciodata pe Isus inainte de ocazia prezenta (DA 315). Batrani. Acestia s-ar fi putut sa fie sau locuitorii fruntasi ai orasului sau comitetul prezbiterilor sinagogii locale (vezi p. 56) sau se poate sa fi servit in ambele calitati. Datorita gesturilor prietenoase ale sutasului (vezi la v. 5) el era in termeni deosebit de buni cu ,,batranii” in ciuda faptului ca el era pagan si nu iudeu. Dandu-si pe deplin seama de atitudinea obisnuita a iudeilor fata de Neamuri (vezi la Matei 7,6), sutasul se poate sa fi fost nesigur in ce priveste felul in care ar raspunde Isus la o cerere venita direct de la cineva care nu era din neamul Lui. Intrucat, poate, avusese experiente neplacute cu diferiti conducatori iudei in trecut, se poate sa se fi temut de un refuz categoric. De asemenea, procedura corecta in modul tipic oriental era de a face aranjamente printr-un mijlocitor, care, probabil, era in situatia de a obtine lucruri care altminteri ar fi fost refuzate. Poate chiar acestia erau ,,batranii” sinagogii la care Isus mergea de obicei cand era in Capernaum (vezi la Luca 4,16). Deosebirea cea mai evidenta dintre relatarea lui Matei si aceea a lui Luca apare in acest punct al naratiunii, Luca relateaza despre trimiterea a doua delegatii de catre sutas – ,,batranii” (v. 3) si ,,prieteni” (v. 6) – in timp ce Matei nu pomeneste pe nici unii. Acesta din urma vorbeste numai de sutasul insusi ca venind la Isus (cap. 8,5). Este probabil ca Matei, retinand ca delegatia vorbea de fapt din partea sutasului, simplifica relatarea sa prezentand cuvintele solilor din partea sutasului ca si cum ele ar fi fost rostite de sutasul insusi. Astazi, ca si in vechime, un om cu autoritate se spune ca face anumite lucruri cand, de fapt, lucrarea este savarsita de subordonatii sai. Pilat, de pilda, se spune ca a batut cu biciul pe Isus (Ioan 19,1). Dar fapta bataii a fost, natural, executata de un subordonat, la porunca lui Pilat. Pare ca cele doua delegatii, ,,batranii” si ,,prietenii” s-au prezentat lui Isus, dar cand a devenit evident ca El isi continua drumul spre casa sutasului, acesta din urma a iesit in persoana si cand a intalnit pe Isus, a repetat de fapt aceeasi solie pe care o trimisese prin ,,batrani” si ,,prieteni”. In plus, Luca avea motive speciale de a mentiona orice act prietenesc din partea conducatorilor lui Israel fata de Isus (vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului). Vezi la Luca 5,2. Sa-L roage. [,,Rugandu-L”, KJV] Sau ,,cerand”, ,,mijlocind”. Vindeca. Gr. diasozo, ,,a trece bine prin”, ,,a salva”. Sutasul dorea ca Isus sa treaca cu bine pe robul sau credincios prin boala. 7:4 Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, si au zis: Face sa-i faci acest bine; L-au rugat. Gr. parakaleo, un cuvant mai puternic decat cel folosit in v. 3 care inseamna numai ,,a ruga” sau ,,a cere” (vezi la v. 3). Staruitor. Gr. spoudaios, ,,cu staruinta” sau ,,staruitor”. Acesta era unul din intelesurile pe care cuvantul ,,staruitor” il purta mai inainte (vezi Romani 12,12). Lucrul era urgent pentru ca omul era ,,pe moarte” si timpul era scurt. Era vrednic. Dupa propria sa paerere, sutasul era nevrednic (v. 6.7). Dupa cum vedeau ,,batranii” el era ,,vrednic” (v. 4). O constienta a propriei sale nevrednicii este o recomandare de cel mai inalt ordin. Dar la sutas se pare ca aprecierea propriei sale situatii fata de Isus era mai mult decat umilinta. Desi credincios in adevaratul Dumnezeu, sutasul nu era inca un prozelit deplin si, dupa vederile iudaice, el era inca pagan, deci neeligibil pentru a participa la serviciile religioase (vezi la v. 2. 5). Cu adevarat smerit cu inima inaintea lui Dumnezeu si probabil constient si de pozitia lui inaintea iudeilor, el a cautat sa evite sa puna in incurcatura pe Isus, obligandu-L sa intre intr-o casa pagana. Aceasta ar fi fost in cel mai bun caz ceva respingator pentru un iudeu pios si l-ar fi facut necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Ioan 18,28). Un iudeu somat de o porunca directa a unui ofiter roman l-ar fi obligat sa se conformeze somatiei, deoarece a refuza ar fi fost interpretat ca rezistenta fata de autoritatea legal constituita. Evident sutasul cu adevarat evlavios si smerit a cautat sa crute pe Isus de lucrul acesta si sa evite sa-L puna in incurcatura. Umilinta sutasului era atat reala, cat si practica (vezi la Luca 7,6). Sa-i faci acest bine. [,,Ar trebui sa faca aceasta”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 146) exprimarea ,,tu [Isus] ar trebui sa faci aceasta”. 7:5 caci iubeste neamul nostru, si el ne-a zidit sinagoga. Iubeste neamul nostru. Si era, in lumina faptului acestuia, ,,vrednic” dupa parerea batranilor (vezi la v. 4). Se pare ca sutasul era, dupa toate probabilitatile, ceea ce era cunoscut ca ,,prozelit la poarta”, cineva care credea in Dumnezeul adevarat si in dogmele credintei iudaice dar care nu acceptase circumcizia, semnul legamantului (vezi la Geneza 17,10.11) si nu practica ritualul ceremonial al religiei iudaice. Se spune ca in cursul primului secol d.Hr. erau nenumarate mii de persoane dintre Neamuri in tot Imperiul roman care devenisera ,,prozeliti ai portii”. Ei ajunsesera sa admire si sa respecte cultul relativ curat al iudeilor si erau convinsi de superioritatea lui fata de a lor. Multi prozeliti de felul acesta au devenit iudei deplini (vezi p. 62). Sinagoga. [,,O sinagoga”, KJV]. Literal, ,,sinagoga”; probabil chiar aceea la care acesti soli serveau ca ,,prezbiteri”. S-ar putea sa fi fost aceea la care Hristos lua parte cand era la Capernaum si unde Si-a inceput lucrarea. Pronumele ,,el” este emfatic – probabil sutasul construise sinagoga pe propria lui cheltuiala. Potrivit cu o inscriptie din secolul al II-ea, un anume slujbas pagan al Egiptului ajutase pe iudei la construirea unei sinagogi la Athribis. Se cunosc cazuri similare. 7:6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, cand sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa-I spuna: Doamne, nu Te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu. A plecat. Potrivit cu textul grec ,,pleca”. El nu i-a insotit inapoi acasa la sutas tot drumul, asa cum arata naratiunea (vezi Luca 7,7; cf. Matei 8,5). Prieteni. Aceasta a doua delegatie poate sa fi fost alcatuita din romani, poate prieteni personali ai sutasului. Pe cat se pare Isus staruia sa mearga spre casa sutasului in ciuda protestului exprimat prin delegati despre nevrednicia sa, deoarece sutasul insusi a iesit afara (DA 316). Avand in vedere faptul ca a doua delegatie L-a intalnit pe Isus ,,nu departe de casa” si ca Isus inainta tot mai aproape dupa primirea celei de a doua delegatii, sutasul trebuie sa-L fi intampinat pe Isus foarte aproape de locuinta lui. Nu sunt vrednic. Vezi la v. 4. Desi sutasul si-a sustinut protestand propria sa nevrednicie, Isus mai tarziu a spus despre el: ,,Nici chiar in Israel n-am gasit atata credinta” (v. 9). Remarcabila credinta a acestui presupus pagan l-a facut mai vrednic inaintea cerului decat oricare concetatean al lui Isus. Este de un interes mai mult decat trecator sa descoperim ca Isus si conducatorii iudei, care atat de adesea s-au gasit in complet dezacord, sa afirme si unul si altii vrednicia unui pagan. De fapt, motivele lor pentru a face aceasta nu erau aceleasi; ,,batranii” aprobau faptele sutasului; Isus, credinta lui. Poate aici este implicat adevarul ca atunci cand credinta si faptele sunt contopite in viata, un om poate fi foarte mult stimat atat de Dumnezeu, cat si de om. Rar este conducatorul care sa fie stimat atat de prieteni, cat si de dusmani, de oameni din diferite partide sau de nuante diferite de gandire. Rar este invatatorul care este stimat de toti elevii sai, atat de cei carora din necesitate le da note mici, cat si de cei carora le da note mari. Rar este pastorul care este privit cu favoare de toate segmentele din biserica sa. Acoperamantul. Gr. stege, ,,un acoperis”. 7:7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci, zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. Vrednic. Vezi la v. 4. 6. Poate ca scrupulele de constiinta cu privire la ceea ce sutasul considera in mod gresit ca este atitudinea lui Isus fata de Neamuri (vezi la v. 4) il impiedicasera sa aiba incredere in bunavointa Lui, chiar pana acolo incat sa apara inaintea Lui in persoana. Totusi, el a venit la Isus si v. 7, 8 reprezinta ceea ce el a spus personal Domnului (vezi DA 316). O vorba. Sutasul considera porunca lui Isus cu privire la vindecarea robului ca indestulatoare pentru realizarea a ceea ce el cerea. Tocmai aceasta marca masura credintei sutasului. Spre deosebire de omul de neam mare din Capernaum, cu un an mai devreme, sutasul nu a cerut si nici macar nu a asteptat ,,semne si minuni” pentru a i se intari increderea in puterea lui Isus (vezi la Ioan 4,48). Va fi tamaduit. Ca si leprosul a carui mare credinta il determinase sa strige: ,,Daca vrei, poti sa ma curatesti” (Matei 8,2), sutasul parea sa-si dea seama ca tot ce era necesar era ca Isus sa vrea ca robul sau sa fie eliberat din chinurile bolii. 7:8 Caci si eu, care sunt sub stapanirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: Du-te! si se duce; altuia: Vino! si vine; si robului meu: Fa cutare lucru! si-l face. Si eu. Sutasul ajunsese sa recunoasca, din ceea ce el auzise, ca Isus reprezenta autoritatea si puterea cerului in acelasi fel in care el, ca ofiter din armata, reprezenta puterea si autoritatea Romei. Sub mine ostasi. Dupa cum sutasul era reprezentant al carmuirii romane si dadea ascultare poruncilor ei, tot asa ostasii de sub el recunosteau autoritatea lui si ascultau de el. El stia si cum sa primeasca si sa dea ordine, si sa urmareasca ca ele sa fie executate. Un cuvant de la superiorii sai asigura ascultarea sa, iar un cuvant al lui asigura ascultarea subordonatilor sai. Intrucat ajunsese deja sa recunoasca pe adevaratul Dumnezeu ca Stapan al cerului si al pamantului, sutasul recunostea acum pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Sutasul stia, fara indoiala, despre vindecarea fiului omului de neam mare cu un an mai inainte (vezi Ioan 4: 46-53) si trebuie sa fi auzit de multe alte minuni pe care Isus le savarsise de cand facuse din Capernaum centrul lucrarii Sale in Galileea. Ca si in cazul omului de neam mare (Ioan 4,50) un cuvant de la Isus ar fi fost indeajuns si vindecarea putea fi facuta de la distanta. Ca in cazul leprosului, insa, intrebarea din mintea sutasului era daca Isus ar fi dorit sa raspunda la cererea lui (vezi la Marcu 1,40). Leprosul era un proscris al societatii din cauza bolii lui. La fel, sutasul probabil isi zicea ca el nu era acceptabil din punct de vedere social pentru iudei din cauza neamului sau. 7:9 Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul, care mergea dupa El, si a zis: Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare. S-a minunat. Gr. thaumazo, ,,a se minuna” sau ,,a se uimi”. Credinta sutasului ca un cuvant din partea lui Isus ar fi indeajuns era extraordinara in ea insasi. Faptul ca sutasul nu vazuse pe Isus niciodata si nu vorbise cu El, facea credinta aceea cu atat mai remarcabila, mai ales avand in vedere intarzierea iudeilor si chiar a ucenicilor Sai de a exercita credinta (Matei 6,30; 8,26; 14,31; 16,8; vezi Marcu 4,40; Luca 8,25; 12,28; 17,6). Dar faptul ca sutasul era din punct de vedere oficial iudaic -un pagan, facea credinta lui sa para mare, trecand aproape dincolo de credinta. Un an mai tarziu, Isus lauda pe femeia siro-feniceana pentru marea ei credinta (vezi Matei 15,28) si ea la fel o pagana dintre Neamuri (cf. Luca 4,24-27). Norodul care mergea dupa El. Dupa toate probabilitatile, aceasta era multimea care, poate chiar in ziua aceea, asculta Predica de pe Munte (vezi la Matei 8,1; Luca 7,1). Daca lucrurile stau asa, minunea aceasta urma sa tinda sa confirme cuvintele pe care Isus le spusese si sa lase o impresie vie asupra mintii oamenilor. Atata credinta. [,,O credinta atat de mare”, KJV]. Vezi la v. 8. Credinta cea mare a sutasului este punctul culminant al naratiunii. Laudarea sutasului de catre Hristos poate fi luata ca implicand completa lui convertire, fie acum, fie mai tarziu. Faptul ca Hristos ,,nu gasise” credinta de marimea aceasta, lasa sa se inteleaga o lucrare anterioara cuprinzand o considerabila perioada de timp (vezi la v. 1). Nici chiar in Israel. [ ,,Nu in Israel”, KJV]. Sau, ,,nici chiar in Israel”. Luca omite aici comentariul lui Hristos, relatat in Matei in cap. 8,11.12, cu privire la marea adunare a Neamurilor in Imparatia cerurilor si relateaza o afirmatie similara cu o alta ocazie (Luca 13,28.29). Mai tarziu, Pavel a exprimat acelasi adevar intr-un fel asemanator (vezi Romani 9,7.8; 11,15.17.25). E demn de observat ca in cele doua cazuri de vindecare facute la cererea unor persoane dintre Neamuri – cea relatata aici si aceea a fiicei femeii siro-feniciene (Matei 15,21-28) – vindecarea a avut loc nu numai ca rasplatire a unei ,,credinte mari”, dar si la distanta. Reiese deci ca nu era contact cu Neamurile. Poate ca aceasta a fost o concesie fata de prejudecatile ucenicilor. Era esential, ca pregatire pentru lucrarea Evangheliei in lumea intreaga, ca Isus sa demonstreze eligibilitatea Neamurilor spre a se impartasi din binefacerile imparatiei pe care El venise sa o intemeieze, dar nu era esential ca Domnul sa Se abata din drumul Sau fara ca aceasta sa fie necesar si sa ofenseze sensibilitatea iudeilor in ce priveste contactul social cu Neamurile. A face altfel de cum a facut ar fi insemnat sa trezeasca prejudecata iudaica si sa impiedice misiunea Lui. In lucrarea lui pentru suflete un deservent cultic, desi personal lipsit de prejudecati, s-ar putea ca adesea sa tina seama de prejudecatile altora. 7:10 Cand s-au intors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav. Trimisii. [,,Cei care fusesera trimisi”, KJV]. Probabil cuprinzand atat pe ,,batrani”, cat si pe ,,prieteni”, cel putin pe cei din urma. Ei n-au avut de mers departe (vezi la v. 6) si au putut sa verifice minunea imediat. Sanatos. De la gr. hugiaino, ,,a fi sanatos” un termen medical obisnuit (cf. Luca 5,31; 3 Ioan 3). Care fusese bolnav. Dovezile textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestor cuvinte. 7:11 In ziua urmatoare, Isus Se ducea intr-o cetate numita Nain. Impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si norod mult. In ziua urmatoare. [Fiul vaduvei din Nain, Luca 7,11-17. Vezi harta p. 219, diagrama p. 231; despre minuni p. 208- 213]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,la scurt timp dupa”. Cei mai multi invatati moderni considera exprimarea anterioara a fi mai in armonie cu stilul pe care Luca il foloseste in scris. Isus Se ducea. [,,El Se ducea”, KJV]. In felul acesta incepe a doua calatorie misionara prin orasele si satele Galileii, probabil la inceputul toamnei anului 29 d.Hr. (vezi la Matei 4,12; 5,1; Marcu 1,39). A doua calatorie a inceput la Capernaum, sediul lui Isus in cursul lucrarii Lui in Galilea (vezi la Matei 4,13), in cel mai bun caz doar la cateva zile dupa numirea celor doisprezece ucenici si tinerea Predicii de pe Munte (vezi la Matei 5,1; Luca 7,1). Cea dintai calatorie fusese facuta mai inainte, in cursul aceleasi veri (vezi la Matei 4,23; Marcu 1,39; 2,1; Luca 4,16). Dupa ce mai inainte inaugurase in mod oficial imparatia harului divin prin numirea celor doisprezece (vezi la Matei 5,1) si dupa ce proclamase legea fundamentala si scopul imparatiei in Predica de pe Munte, Hristos a pornit acum in a doua calatorie prin Galilea pentru a demonstra prin invatatura si exemplu natura imparatiei Sale si intinderea foloaselor ei pentru omenire. Ca si la intaia calatorie (vezi la Marcu 1,39.40), este evident ca numai intamplarile mai insemnate si mai impresionante sunt relatate de scriitorii Evangheliei (cf. Ioan 20,30.31; 21,25). Cel dintai sat mentionat in calatoria aceasta este Nain (vezi la ,,Nain”) desi Isus probabil a slujit nevoilor oamenilor si a invatat si in alte sate pe drum. Nu este sigur daca a urmat un drum direct sau un drum mai ocolit, desi cel din urma ar fi mai probabil. Nu este clar daca ,,mult norod” L-a insotit pe Isus in calatoria sa dincolo de Nain. Dupa minunea din Nain a venit ziua de lucrare undeva pe tarmul apusean al Lacului Galileea, in cursul careia Hristos a spus parabolele relatate in Matei 13. In seara aceea, cand Hristos si ucenicii au trecut lacul Galileii, a avut loc furtuna cea mare (vezi la Matei 8,23-27), si a doua zi dimineata a avut loc intalnirea cu demonizatii Gadareni (vezi la Marcu 5,1-20). Mai tarziu in ziua aceea Isus S-a reintors la Capernaum pentru a participa la ospatul din casa lui Matei (Marcu 2,15-17; vezi DA 342), a vindecat pe femeia bolnava care s-a atins de poala hainei Lui si a inviat pe fiica lui Iair (vezi la Marcu 5,21-43). In felul acesta, in a doua calatorie, Isus a demonstrat puterea Sa asupra mortii, asupra elementelor naturii si asupra duhurilor rele; si in seria de parabole a expus principiile Imparatiei cerului si lucrarea ei printre oameni. In aceasta calatorie cei doisprezece, ca asistenti ai Lui, au primit o instruire nepretuita in ce priveste metodele de evanghelizare, o instruire care au avut prilejul sa o puna in practica curand, in cea de-a treia calatorie. Nain. Orasul acesta nu este pomenit in alta parte, nici in Biblie, nici in surse seculare, dar este in general identificat cu modernul Nein, pe pantele nordice ale muntelui care sta in fata intinsei campii a Esdraelonului la nord. Nain este situat cam la 25 de mile spre sud-vest de locul vechiului Capernaum si cam la 5 mile spre sud de Nazaret. Este numai un singur drum de acces la sat, pe o poteca abrupta si stancoasa (vezi DA 318) care vine de la rasarit. Cam la o jumatate de mila la rasarit de sat este un teren pentru ingroparea mortilor sapat in stanca si folosit si astazi. 7:12 Cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata ca duceau la groapa pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era vaduva; si cu ea erau o multime de oameni din cetate. S-a apropiat de poarta cetatii. Cimitirul local se gaseste la aproape o jumatate de mila la est de Nain langa singura poteca ce urca in sat (vezi la v.11). Mormintele sapate in piatra mai dainuie si astazi langa poteca, la zece minute de mers pe jos in partea de est a satului. Aceasta marcheaza cea dintai ocazie din naratiunea Evangheliei cand Domnul vietii a venit fata in fata cu moartea si a biruit asupra ei. Singurul. Gr. monogenes, ,,unicul” sau ,,un singur de un fel” (vezi la Ioan 1,14). Vaduva. Faptul ca femeia era vaduva si acesta era unicul ei fiu, facea situatia extrem de patetica. O multime de oameni din cetate. Evident marele necaz al femeii a miscat inima consatenilor si multi, daca nu cei mai multi din ei au insotit-o la locul de ingropare. Simpatia lor a fost intampinata de simpatia marelui Datator de viata. 7:13 Domnul, cand a vazut-o, I s-a facut mila de ea, si i-a zis: Nu plange! Domnul. Acesta este unul din relativ putinele cazuri cand scriitorii Evangheliei vorbesc despre Isus numindu-L ,,Domn”. I S-a facut mila. [,,A avut mila”, KJV]. Iubirea si mila lui Isus sunt adesea mentionate ca motive pentru savarsirea de minuni (vezi la Matei 14,14; 15,32; 20,34; Marcu 1,41; 8,2; etc.). Nici-o cerere nu a pornit de pe buzele ei si dupa cate stim nici o rugaminte nu s-a ridicat din inima ei. Dar in simpatia Lui pentru omenirea suferinda, Isus a raspuns la rugaciunea nerostita, asa cum atat de adesea face pentru noi astazi. Nu plange. Sau, ,,inceteaza de a plange”. Vaduva avea depline motive pentru marea ei intristare. Dar Isus era pe punctul de a-i da motiv pentru bucuria cea mai mare cu putinta si nu merita ca ea sa continue sa planga, afara de cazul ca ar fi fost cu lacrami de bucurie. La fel, inainte de a-l invia pe Lazar, Isus a cautat sa inspire nadejde si incredere mai dinainte pentru savarsirea minunii de a da viata (vezi Ioan 11,23-27). 7:14 Apoi S-a apropiat, si S-a atins de racla. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoala-te, iti spun! S-a atins de sicriu. [,,Catafalc”, KJV]. Catafalcul, un sicriu deschis cu corpul infasurat in fasii de panza, mergea in fruntea procesiunii (vezi DA 318). In timpurile biblice un astfel de ,,catafalc” era probabil facut din impletitura de rachita (vezi la Marcu 6,43). Atingerea lui Isus de sicriu a fost un semnal pentru purtatorii panzei de doliu pentru ca sa se opreasca. Potrivit cu legea lui Moise contactul de orice fel cu mortul atragea intinare ceremoniala pentru timp de sapte zile (vezi la Numeri 19,11). Dar pentru Isus, care nu cunostea nici pacat, nici intinare si care era Izvorul vietii, nu putea fi intinare din contactul cu moartea. Isi spun. In textul grec ,,tie” este emfatic: ,,Tie iti spun, Scoala-te!” Isus tocmai ii spusese mamei: ,,Nu plange”. El avea dreptul sa o indemne sa nu mai planga pentru ca avea puterea sa mustre moartea, cauza plansului. 7:15 Mortul a sezut in capul oaselor, si a inceput sa vorbeasca. Isus l-a dat inapoi maicii lui. L-a dat inapoi. [,,L-a predat”, KJV]. Literal ,,dat”. In moarte fiul fusese pierdut pentru mama lui vaduva si ea nu avea mijloace de a-l recastiga. Acum Datatorul vietii a venit si i l-a redat. Comparati redarea fiului lunatic tatalui lui (cap. 9,42). 7:16 Toti au fost cuprinsi de frica, slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: Un mare proroc s-a ridicat intre noi; si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau. Toti au fost cuprinsi de frica. [,,A venit o frica peste toti”, KJV]. Sau ,,pe toti i-a apucat frica”. Slaveau pe Dumnezeu. Potrivit cu textul grec ei slaveau fara incetare pe Dumnezeu. Cand oamenii si-au revenit din frica cel dintai gand al lor a fost de a proslavi pe Dumnezeu. Un mare prooroc. Experienta aceasta le-a adus aminte fara indoiala de intamplari asemanatoare din vechime. Aici era o dovada incontestabila de putere divina si oamenii trageau concluzia ca agentul omenesc prin care ea se manifesta trebuie sa fie ,,prooroc”. Comparati si fagaduinta mesianica din Deuteronom 18,15 si reactia iudeilor fata de Ioan (vezi Ioan 1,21) si mai tarziu fata de Isus (vezi Ioan 6,14; cf. cap. 4,19; 7,40). Fiecare crestin care jeleste pierderea celor scumpi poate gasi mangaiere in compatimirea pe care Isus a simtit-o pentru vaduva din Nain (vezi la v. 13) si are privilegiul imbarbatarii in faptul ca acelasi Isus inca mai ,,vegheaza impreuna cu fiecare fiinta intristata langa sicriu” (DA 319). Acela care tine in mainile Sale cheile mortii si ale mormantului (Apocalipsa 1,18) va zdrobi intr-o zi legaturile care leaga pe cei iubiti ai Sai si-i va elibera pentru totdeauna din ghearele marelui vrajmas al neamului omenesc (vezi 1 Corinteni 15,26; 2 Timotei 1,10). 7:17 Vestea aceasta despre Isus s-a raspandit in toata Iudea si prin toate imprejurimile. Vestea. [,,Rumoarea”, KJV]. Mai degraba, ,,cuvantul” sau ,,vestea”. Vesti despre ceea ce se petrecuse s-au raspandit in lung si in lat prin tot tinutul invecinat. Iudea. Prin termenul acesta Luca se refera la toata Palestina, inclusiv Galileea si Perea ca si ceea ce noi gandim de obicei ca este Iudea (vezi la cap. 1,5). 7:18 Ucenicii lui Ioan au dat de stire invatatorului lor despre toate aceste lucruri. Ucenicii lui Ioan. [Intrebarea pusa de ucenicii lui Ioan, Luca 7,18-23 = Matei 11,2-6. Comentariu major: Luca. Vezi harta p. 219]. Nedumeriti, ucenicii lui Ioan i-au adus la cunostinta ,,vestea” tuturor lucrarilor minunate ale lui Isus. Inserarea acestei afirmatii la punctul acesta sugereaza ca in mod deosebit vestea despre invierea tanarului din Nain a fost ceea ce l-a determinat pe Ioan sa trimita pe unii din ucenicii sai la Isus cu o intrebare (vezi v. 19). Acum, Ioan era la inchisoare de vreo sase luni si urma sa mai ramana acolo inca sase luni inainte de executarea lui (vezi la Matei 4,12; Luca 3,19.20). 7:19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii sai, si i-a trimis la Isus sa-L intrebe: Tu esti Acela care are sa vina, sau sa asteptam pe altul? Doi dintre ucenicii sai. Literal, ,,doi anumiti ucenici ai sai”. Intrebarea cu privire la mesianitatea lui Isus a pornit de la ucenicii lui Ioan, nu de la Ioan insusi (DA 214, 215) si Ioan era tulburat de faptul ca acesti oameni cultivau necredinta cu privire la propria marturie a lui Ioan ca Isus era cu adevarat Cel Fagaduit (DA 216). Daca propriii ucenicii lui Isus puneau la indoiala solia lui, cum se putea astepta ca altii sa creada? Erau unele lucruri pe care Ioan nu le intelegea – ca de pilda adevarata natura a imparatiei mesianice si pentru ce Isus nu a facut nimic pentru a efectua eliberarea lui din inchisoare. Dar in ciuda indoielilor care-l framantau, el nu a parasit credinta sa ca Isus era cu adevarat Hristosul (vezi DA 216; cf. v. 24). Dezamagirea si nelinistea tulburau sufletul intemnitatului izolat, dar el se abtinea sa discute aceste preocupari ale propriei sale minti cu ucenicii Sai. I-a trimis la Isus. In nadejdea ca o intrevedere personala cu Isus le va intari credinta, ca ei vor aduce la intoarcere o solie care sa intareasca credinta pentru aceilalti ucenici ai sai si ca el va putea primi o solie personala pentru a clarifica propria sa gandire, Ioan a trimis pe cei doi la Isus. Daca Ioan era in inchisoare de la Macherus, pe partea rasariteana a Marii Moarte (vezi la cap. 3,20), cei doi soli ar fi luat probabil drumul de pe valea Iordanului si odata ajunsi in Galileea ar fi putut usor cerceta si afla unde se gasea Isus la data aceea. Ei trebuie sa fi facut pe jos 75 de mile in fiecare directie si au intrebuintat 3 zile in fiecare directie. Aceasta inseamna ca ei au fost pe drum cel putin o saptamana intreaga sau chiar mai mult, socotind ziua pe care au petrecut-o cu Isus deoarece, fara indoiala, ei nu au calatorit in Sabat. Tu esti Acela? In textul grec cuvantul ,,tu” este emfatic. Acela care are sa vina. Gr. ho erchomenos, care era adesea folosit ca o expresie mesianica, poate intemeiata originar pe Psalmii 118,26 (vezi la Matei 3,11; 21,9; Marcu 11,9; Luca 19,38; vezi la Ioan 6,14; 11,27). Ho erchomenos este folosit si cu privire la Hristos cu referire la a doua lui venire (vezi Matei 23,39; Luca 13,35; Evrei 10,37; Apocalipsa 1,4.8). Dumnezeu ingaduie sa vina ceasuri de perplexitate si la cei mai valorosi si mai vrednici dintre slujitorii Sai, pentru a le intari credinta si increderea in El. Uneori, cand este necesar pentru dezvoltarea propriului lor caracter sau pentru binele lucrarii lui Dumnezeu de pe pamant, El ingaduie ca ei sa treaca prin experiente care par sa sugereze ca El i-a uitat. Asa a fost cu Isus cand a atarnat pe cruce (vezi Matei 27,46; DA 753, 754). Asa a fost cu Iov (vezi Iov 1,21; 13,15). Chiar si Ilie, prototipul lui Ioan Botezatorul (vezi la Matei 4,5; Matei 17,10), a avut clipele sale de descurajare (vezi 1 Regi 19,4). Avand in vedre lucrul acesta, poate fi usor inteles ca experienta lui Ioan in inchisoare pentru o perioada de aproape un an, in providenta induratoare a lui Dumnezeu, a fost ingaduita ca incurajare pentru alte nenumarate mii care in anii de mai tarziu, urmau sa sufere martiraj (vezi DA 224). Stiind ca credinta lui Ioan nu va da gres (vezi 1 Corinteni 10,13). Dumnezeu a intarit pe profet sa suporte. Statornic pana la sfarsit, Ioan chiar la inchisoare sau moarte, iese in evidenta ca o ,,lumina care este aprinsa si lumineaza” (Ioan 5,35), taria si rabdarea lui luminand cararea intunecoasa a vietii pentru martorii lui Isus in decursul secolelor. Este potrivit sa intrebam cum a putut Ioan sa spuna: ,,El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez” (Ioan 3,30) si sa accepte fara murmur lunile de izolare din inchisoare si apoi moartea din mainile lui Irod. Secretul era ca ,,atingerea iubirii divine il transformase” (DA 179) – inima lui era in stare buna. El era dispus sa fie credincios fata de misiunea sa in ciuda faptului ca in oarecare masura interpreta gresit natura imparatiei lui Hristos, o conceptie gresita pe care el o impartasea cu contemporanii sai (DA 215). Chiar si ucenicii lui Isus dupa inviere, considerau ca El era pe punctul de a-Si aseza imparatia slavei pe pamant ( Fapte 1,6; cf. Matei 24,3). Hristos a spus Fariseilor: ,,Imparatia lui Dumnezeu nu vine pe vazute…Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru” (Luca 17,20, 21). Cat de adesea s-a intamplat ca s-au ivit neintelegeri datorita unei intelegeri gresite a unei afirmatii a profetiei Bibliei. Tocmai parerile preconcepute ale ucenicilor, in ciuda a ceea ce Domnul incercase sa-i invete, au facut din moartea si ingroparea Lui o experienta atat de amara pentru ei (DA 412, 772, 796). Experienta lor ar putea fi pe buna dreptate o invatatura pentru noi astazi de a studia cu toata sarguinta soliile pe care Inspiratia le-a trimis cu privire la ceasul de criza care ne sta inainte (GC 594, 598; TM 116). Altul. Ceea ce Isus a spus si a facut – predicile si minunile Lui – nu erau exact ceea ce asteptase Ioan. Isus parea ca este multumit sa adune in jurul Sau o ceata de ucenici si sa mearga prin tara invatand si vindecand pe oameni (vezi DA 215). Ioan era chinuit de indoiala cu privire la faptul daca Isus era Mesia, deoarece El nu se conforma conceptiei populare cu privire la cum urma sa fie Mesia si ce urma sa faca El cand va veni. Intrebarea neexprimata a lui Ioan ar fi aceasta. ,,Esti TU felul de Mesia pe care trebuie sa-l asteptam?” 7:20 Acestia, cand s-au infatisat inaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa Te intrebam: Tu esti Acela care are sa vina sau sa asteptam pe altul? IND=200 20. Ne-a trimis. Cei doi soli probabil nu-si dadeau seama de faptul ca ei fusesera trimisi in primul rand pentru propriul lor folos (vezi la v. 19). Ioan dorea probabil si sa-i pregateasca pentru transferarea afectiunilor lor in slujba lui Isus. Fara indoiala acesti doi oameni erau printre ucenicii lui Ioan care, dupa vreo sase luni si-au legat soarta de Hristos ( vezi DA 361). 7:21 Chiar in clipa aceea, Isus a vindecat pe multi de boli, de chinuri, de duhuri rele, si multor orbi le-a daruit vederea. Chiar in clipa aceea. [,,In aceeasi ora”, KJV]. Cei doi soli L-au gasit pe Isus in mijlocul multimilor de oameni, undeva in Galileea. Suferinzii de diferite boli isi faceau loc cu greu prin multime spre a ajunge la locul unde Invatatorul statea sau sedea (vezi DA 216). Salutand cu curtoazie pe ucenicii lui Ioan, fara indoiala ca Isus a evitat sa raspunda la intrebarea lor si Si-a vazut de lucrarea Lui de vindecare in liniste. Metoda lui Hristos de a raspunde la intrebarea pusa de cei doi soli, ca toate metodele Lui, este o metoda de importanta majora pentru pastori si invatatori. Cu ocazia aceasta El ar fi putut sa dea un raspuns bun si practic, sustinut de numeroase citate din profeti, dar nu a facut asa. Era ,,o cale nespus mai buna” (1 Corinteni 12,31), una care era in acelasi timp mult mai impresionanta si mai permanenta in rezultatele ei. Este demn de observat ca dovada suprema pe care Hristos o ofera despre divinitatea Sa era perfecta adaptare a lucrarii Sale la nevoile omenirii suferinde si pierdute (vezi DA 217; cf. 406, 407). Hristos nu a folosit intotdeauna metoda intrebuintata aici la intampinarea ucenicilor lui Ioan. Cu o alta ocazie, dupa invierea Sa, El Si-a ascuns identitatea fata de cei doi ucenici in drumul lor spre Emaus, pentru a le indrepta atentia spirituala la faptul ca evenimentele legate de moartea si invierea Lui erau o implinire a profetiei. Instructiunea Lui practica din Scripturi oferea, in cazul acesta, cea mai puternica dovada cu putinta pentru ca urmasii Lui sa aiba credinta in El (vezi DA 799). Cei doi soli trimisi de Ioan auzisera ,,vestile” despre lucrarea lui Isus (v. 17.18); Acum ei Il vazusera personal si nu se mai puteau indoi de adevarul celor ce auzisera. Metoda lui Hristos de a le raspunde ilustreaza de asemenea un alt principiu important al predarii adevarului – El a prezentat dovezile si a lasat pe ucenicii lui Ioan sa-si traga concluziile. El n-a dogmatizat, El nu le-a impus sa ia cuvantul Lui ca raspuns si n-a afirmat ca oricine ar fi spus ceva contrar era in ratacire. Mintea lor era lasata complet libera spre a exercita judecata in acea problema pe temeiul a ceea ce spusese profetia ca va face Mesia (vezi la v. 22) si ceea ce El Insusi facea (v. 21). De boli si chinuri. [,,De boli si de rani”, KJV; G. Gal.]. Vezi la Matei 4,23; Marcu 3,10. Duhuri rele. E important sa observam ca medicul Luca face o atenta deosebire intre cei posedati de demoni si aceia a caror suferinta este limitata la fiinta umana. Faptul acesta inlatura posibilitatea ca el sa le fi confundat pe cele doua, asa cum au sustinut unii (vezi cap. 6,17.18; 7,2; 8,27-36; nota aditionala la Marcu 1). Daruit. Gr. charizomai, ,,a face o favoare” sau ,,a fi milostiv”; de la charis, ,,har sau ,,favoare” (vezi la cap. 1,30). Cand Isus restaura sanatatea altora, fapta Lui nu era superficiala sau mecanica; era, mai degraba, o expresie a interesului si sentimentului plin de simpatie a inimii Lui mari, pline de iubire pentru toti oamenii./IND 7:22 Si, drept raspuns, le-a zis: Duceti-va de spuneti lui Ioan ce ati vazut si auzit: orbii vad, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii invie, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia. Drept raspuns le-a zis. [,,Isus raspunzand a zis”, KJV]. Catre sfarsitul zilei Isus S-a intors catre cei doi soli si le-a dat o solie pentru a o duce inapoi celui care-i trimisese, o solie care s-a dovedit indestulatoare pentru a raspunde la intrebarile lui Ioan si ale ucenicilor lui (vezi DA 217). Toate indoielile au fost linistite, chiar daca s-ar fi putut sa fi fie aspecte ale imparatiei lui Hristos care nu erau deplin intelese. Spuneti lui Ioan. Raspunsul lui Hristos la intrebarea celor doi ucenici ai lui Ioan este o parafrazare a lui Isaia 61,1) un pasaj recunoscut de iudei din timpul lui Isus ca fiind precis mesianic (vezi la Luca 4,18-21). Nu s-ar fi putut da un raspuns mai impresionant. Hristos n-a mentionat ,,ziua razbunarii” nici la Nazaret, nici cu ocazia aceasta (vezi Isaia 61,2; Luca 4,19). In solia Lui adresata lui Ioan, Isus, de asemenea, n-a spus nimic despre ,,eliberarea” celor ,,robiti” (Isaia 61,1). O astfel de referire ar fi putut fi usor gresit inteleasa si ar fi putut trezi o falsa nadejde in inima lui Ioan pentru eliberare din inchisoare. Implicata in raspunsul lui Isus era explicatia ca El nu venise sa nimiceasca pe pacatosi (vezi Luca 9,56; Ioan 3,17; 12,47), ci sa-i refaca, fizic, mintal si spiritual. El venise ,,pentru ca ei sa aiba viata si sa o aiba din belsug” (Ioan 10,10). Raspunsul lui Isus la intrebarea lui Ioan: ,,Tu esti Acela care are sa vina?” era, ca sa zicem asa: ,,Da, dar Eu nu sunt felul acela de Mesia pe care voi il asteptati”. Ce ati vazut si ati auzit. Nu sunt martori mai buni ca martorii oculari. Hristos a facut din acesti doi soli martori oculari ai lucrarii pe care El o facea pentru sufletele si trupurile oamenilor (cf. Luca 1,2; Ioan 1,14; 2 Petru 1,16; 1 Ioan 1,1.2). Saracilor. Taranii si lucratorii de rand, analfabeti primeau putina atentie de la Fariseii mandri si de la rabinii invatati. Atentia lor, in cea mai mare parte, era rezervata pentru oamenii bogati si influenti. ,,Gloata cea mare” cu inima deschisa si cu credinta simpla, erau atrasi de Hristos si ,,Il asculta cu placere” (Marcu 12,37). Adesea, printre iudeii de pe vremea lui Hristos, cei ,,saraci” erau saraci nu numai in bunurile lumesti, dar erau si apasati si mahniti de catre oamenii din pozitii de putere si influenta (vezi la Matei 5,3). Vezi p. 55. Evanghelia. Sau ,,vesti bune” (vezi la Marcu 1,1). 7:23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire. Ferice de acela. [,,Binecuvantat”, KJV]. Sau ,,ferice este acela” (vezi la Matei 5,3). In forma milostiva a unei binecuvantari, dar in cuvinte a caror insemnatate nu era pierduta pentru Ioan sau pentru ucenicii care–i duceau solia, Isus a facut o delicata mustrare (vezi DA 218). Binecuvantarea aceasta, venind dupa parafraza lui Isaia 61,1 (vezi la Luca 7,22) era tot ceea ce avea de spus Hristos personal proorocului intemnitat. Era raspunsul lui Hristos la dorul nerostit al inimii lui Ioan pentru un cuvant personal de mangaiere si de imbarbatare (vezi DA 217). Pe cat ne spune raportul Evangheliilor acesta este ultimul contact dintre Isus si Ioan. Prilej de poticnire. Gr. skandalizo, ,,a face sa se impiedice”, de unde ,,a ofensa” (vezi la Matei 5,29). Multi din iudei de pe vremea lui Hristos ,,s-au lovit de piatra de poticnire” sau ,,stanca de ofensa” [gr. skandalon, un obiect de poticnire], Isus (Romani 9,32.33), asa cum spusese profetul Isaia ca o vor face (vezi la Isaia 8,14). Isus venise la ,,ai Sai si ai Sai nu L-au primit” (vezi Ioan 1,1; DA 30, 213, 391-394). Uneori, chiar ucenicii lui Hristos ,,se poticneau” din cauza Lui (vezi DA 380), si pentru ca se ,,poticnise” de Isus, Iuda L-a tradat (DA 719). Pentru ca ucenicii gasisera o pricina de ,,poticnire” in noaptea tradarii, toti ,,L-au parasit si au fugit” (Matei 26,31.56). 7:24 Dupa ce au plecat trimisii lui Ioan, Isus a inceput sa spuna noroadelor despre Ioan: Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vant? Isus a inceput. [Elogierea lui Ioan de catre Isus, Luca 7: 24-35 = Matei 11,7-30. Comentariu major: Matei.] 7:25 Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi si cei ce traiesc in desfatari, sunt in casele imparatilor. Haine scumpe. Adica, imbracati in haine stralucitoare. Desfatari. Adica, ,,in lux”. Casele imparatilor. Sau ,,palate”. 7:26 Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun, si mai mult decat un proroc. Verset ce nu a fost comentat. 7:27 El este acela despre care este scris: Iata, trimit pe solul Meu inaintea Fetei Tale, care Iti va pregati calea inaintea Ta. Verset ce nu a fost comentat. 7:28 Va spun ca dintre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul. Totusi, cel mai mic in Imparatia lui Dumnezeu, este mai mare decat el. Verset ce nu a fost comentat. 7:29 Si tot norodul care l-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; Tot norodul. Unii considera v. 29 si 30 ca un comentariu inspirat in paranteza, din partea lui Luca si nu o parte din vorbirea lui Isus cu privire la Ioan Botezatorul. O interpolare de lungimea aceasta, insa, ar fi cat se poate de neobisnuita pentru Luca. Nu exista nici un motiv pentru care Hristos n-ar fi facut aceasta afirmatie. L-a auzit. Adica, au auzit pe Ioan Botezatorul. Vamesii. Vezi la cap. 3,12. Au dat dreptate. [,,Au justificat”, KJV]. Gr. dikaioo, aici insemnand, ,, a recunoaste dreptatea lui Dumnezeu”. Poporul ,,a dat dreptate lui Dumnezeu” raspunzand la solia divina prin Ioan Botezatorul. Ei au recunoscut ca ceea ce spunea Ioan era adevarat si ca in calitate de profet el avea dreptul sa le faca anumite cereri. Botezati. Vezi la Matei 3,6. Primirea botezului de la Ioan era o recunoastere publica a faptului ca Dumnezeu vorbise prin Ioan. Botezul lui Ioan. Vezi la Matei 3,6. Botezul crestin a fost copiat dupa botezul lui Ioan (vezi Ioan 3,22.23; 4,1.2). Totusi, biserica crestina primara pare sa fi considerat ca doar botezul lui Ioan nu era suficient (vezi Fapte 18,25; 19,1-5). Botezul lui era in esenta un simbol al pocaintei; de fapt, era numit ,,botezul pocaintei” (Marcu 1,4; etc.). Botezul crestin preinchipuie pocainta (Fapte 2,38) si, in plus, credinta in Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu (Fapte 8,36.37) plus primirea Duhului Sfant (Fapte 10,44-48; 19,1-6). Ioan, de fapt, prezisese ca Isus urma sa ,,boteze” cu Duhul Sfant (vezi Matei 3,11; cf. Fapte 11,16). Aceasta nu inseamna, insa, ca botezul lui Ioan era fara aprobarea Duhului Sfant. 7:30 dar Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. Fariseii. Vezi p. 51, 52. Invatatorii Legii. Vezi la Marcu 1,22; 2,16. Acestia nu erau ,,avocati” in sensul in care folosim noi termenul astazi. Ei erau cercetatori si talcuitori ai Legii iudaice. Planul lui Dumnezeu. [,,Sfatul lui Dumnezeu”, KJV]. Pentru fiecare grupa de oameni care veneau sa fie botezati, Ioan schitase in amanunt ce trebuia sa faca pentru a aduce ,,roade vrednice de pocainta” (vezi la Matei 3,7.8; Luca 3,10-14). Desi unii din conducatorii religiosi erau probabil botezati, in cel mai bun caz numai putini dintre ei acceptasera ritualul de la Ioan. Ei au refuzat sa admita ca erau pacatosi si ca aveau nevoie de pocainta (vezi la Matei 3,6). Intrucat botezul lui Ioan insemna pocainta, un pas de care ei nu simteau nevoie, ,,nu au fost botezati” de el. Pentru ei. [,,Contra lor”, KJV]. Mai bine, ,,pentru ei” sau ,,cu privire la ei”. 7:31 Cu cine voi asemana dar pe oamenii din neamul acesta? Si cu cine seamana ei? Domnul a zis. Dovezile textuale atesta (cf. p. 146) omiterea acestor cuvinte. Ele apar in Vulgata si in manuscrisele grecesti ulterioare. S-a sugerat ca expresia a fost inserata pentru a arata ca v. 29, 30 nu erau cuvintele lui Isus, cat un comentariu editorial din partea lui Luca (vezi la v. 29). 7:32 Seamana cu niste copii, care stau in piata, si striga unii catre altii: V-am cantat din fluier, si n-ati jucat; v-am cantat de jale, si n-ati plans. Verset ce nu a fost comentat. 7:33 In adevar, a venit Ioan Botezatorul, nici mancand paine, nici band vin, si ziceti: Are drac. Verset ce nu a fost comentat. 7:34 A venit Fiul omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor. Verset ce nu a fost comentat. 7:35 Totusi Intelepciunea a fost gasita dreapta de toti copiii ei. Verset ce nu a fost comentat. 7:36 Un Fariseu a rugat pe Isus sa manance la el. Isus a intrat in casa Fariseului, si a sezut la masa. Un Fariseu. [,,Unul din Farisei”, KJV] [Ospatul din casa lui Simon, Luca 7,36-50 = Matei 26,6-13 = Marcu 14,3-9 = Ioan 12,1-5. Comentariu major: Matei si Luca. Vezi harta p. 224; diagrama p. 233. Nota aditionala la sfarsitul capitolului]. A rugat. [,,A dorit”, KJV]. Isus il vindecase pe Simon de lepra (Matei 26,6; DA 557), si el, dorind sa-si exprime recunostinta, a pregatit un ospat si L-a invitat pe Isus ca oaspetele de onoare. Ospatul acesta a avut loc in Ierusalim (DA 557; cf. 569), la mai putin de o saptamana inainte de rastignire. In plus, Lazar, care fusese inviat din morti nu cu mai mult de doua luni inainte, in decursul ultimei ierni din anul 30-31 d.Hr. (vezi la Ioan 11,1), a fost primit ca un oaspete de onoare impreuna cu Isus (DA 557). Milostiv, Isus a acceptat ospitalitatea Fariseului, ca si pe aceea a vamesului (vezi Luca 5,29; 19,5; cf. cap. 11,37; 14,1). A sezut la masa. Literal, ,,s-a intins [la masa]” (vezi la Marcu 2,15). Simon era de o parte a lui Isus si Lazar de cealalta parte, cand oaspetii erau intinsi pentru a lua parte la masa (DA 558). 7:37 Si iata ca o femeie pacatoasa din cetate a aflat ca El era la masa in casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, O femeie. Maria din Betania, cunoscuta si ca Maria Magdalena (vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului). Alabastru. O roca relativ moale care poate fi cioplita ca pahare, cutii, vaze sau sticle. Sticlele de parfum din vechime erau taiate din calcar gri deschis translucid. Mir mirositor. [,,Pomada”, KJV]. ,,Pomada” obisnuita din Palestina era ulei de masline la care erau adaugate mirodenii sau alte ingrediente aromate. ,,Pomada” Mariei era mir de nard ,,foarte scump” (vezi la Marcu 14,3; Ioan 12,3), probabil extras din radacini parfumate de nardostachys jatamansi . Planta aceasta creste la inaltime, in Muntii Himalaia si in vechime era folosita ca sursa de parfum si medicament (vezi la Cantarea Cantarilor 1,12). Daca ,,mirul” Mariei venise din muntii Indiei de nord, nu este de mirare ca era considerat ,,foarte scump” (Ioan 12,3.5), valoarea lui fiind cam de 300 de dinari romani (cam 33,6 dolari) (vezi p. 49). Ar trebui sa se aminteasca ca acesta ar fi echivalentul salariului a 300 zile lucratoare ale unui muncitor din vremea aceea (vezi la Matei 20,2). Un dar atat de valoros, potrivit pentru monarhii pamantului, reprezenta un mare sacrificiu din partea Mariei (vezi DA 559, 564). 7:38 si statea inapoi langa picioarele lui Isus si plangea. Apoi a inceput sa-I stropeasca picioarele cu lacrimile ei, si sa le stearga cu parul capului ei; le saruta mult, si le ungea cu mir. Statea inapoi, langa picioarele lui Isus. [,,Statea la picioarele Lui”, KJV]. Oaspetii la un ospat isi scoteau sandalele inainte de masa si se intindeau pe partea stanga, pe paturi asezate pe trei laturi ale mesei, rezemandu-se cu cotul stang de masa si cu picioarele la capatul mai de jos al patului, departate de masa (vezi la Marcu 2,15). Aranjamentul acesta facea relativ simplu ca Maria sa ,,unga” picioarele lui Isus fara sa fie observata pana cand mireasma aromata a mirului parfumat a umplut incaperea. Sa stropeasca. [,,Sa spele”, KJV]. Literal, ,,sa ude” sau ,,sa umezeasca”. Cu lacrimile ei. Maria poate nu avusese de gand sa verse lacrimi de bucurie si de recunostinta pe picioarele lui Isus. Dar cand a ingenuncheat sa aplice unsoarea, lacrimile ei au venit probabil in ciuda unei incercari de a le retine si au picat pe picioarele Lui inainte ca ea sa fi putut aplica unsoarea. Parul capului ei. De obicei era socotit ca ceva rusinos ca o femeie sa-si lase parul liber in public. Dar, probabil nepregatita pentru aceasta nevoie aparent neprevazuta, s-a folosit de parul ei. Le saruta. Potrivit cu textul grec, ea repeta sarutul (vezi v. 45). In unele tari orientale, astazi, ca si in vechime si in alte locuri o sarutare este o forma obisnuita de salutare (vezi la Matei 26,49). Imbratisarea picioarelor altuia si sarutarea lor era o demonstratie cu totul corespunzatoare si respectuoasa de mare stima (vezi la Matei 28,9). Le ungea. Vezi la Matei 6,17. Adica dupa izbucnirea de emotie. 7:39 Cand a vazut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, si-a zis: Omul acesta, daca ar fi un proroc, ar sti cine si ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa. Si-a zis. [,,Vorbea in sine”, KJV]. Simon era intins langa Isus si ar fi fost una din cele dintai persoane de la masa care sa simta parfumul si sa observe ce avea loc. Ca gazda cuviincioasa, el n-a zis nimic. Dar in tacere L-a judecat pe Isus pentru ca ingaduia actul de recunostinta fara sa certe femeia. Un prooroc. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,profetul”, adica Profetul prezis de Moise in Deuteronom 18,15 (vezi la Deuteronom 18,15; Ioan 1,21). Potrivit cu textul grec, la punctul acesta Simon ajunsese la concluzia ca Isus nu era profet, caci altminteri ar fi cunoscut mai bine ce fel de femeie era in realitate Maria. Ce fel. Se pare ca Simon nu era constient ca Isus stia ce ,,fel” de femeie era Maria. Simon nu stia probabil ce se intamplase cu Maria de cand el isi batuse joc de ea (DA 566), o imprejurare care tinde sa confirme sugestia (vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului) ca Maria parasise Betania pentru a se cruta pe ea si familia ei de o situatie neplacuta. 7:40 Isus a luat cuvantul, si i-a zis: Simone, am sa-ti spun ceva. Spune, Invatatorule, I-a raspuns el. Isus a luat cuvantul si a zis. [,,Isus raspunzand a zis”, KJV]. Adica, raspunzand la gandul sau intrebarea neexprimata a lui Simon. 7:41 Un camatar avea doi datornici: unul ii era dator cu cinci sute de lei, iar celalalt cu cinzeci. Un camatar. [,,Un anumit creditor”, KJV] [Cei doi datornici: Luca 7,41-43. Vezi la parabole p. 203-207]. Adica, ,,un anumit camatar [profesionist care dadea banii cu camata]”. Aceasta parabola scurta se ocupa de recunostinta pentru binecuvantarile mantuirii. Se pare ca parabola este bazata pe principiul fundamental ca aprecierea din partea cuiva a binecuvantarilor primite este direct proportionala cu simtul nevoii acelei persoane cu privire la acele binecuvantari. Numai acela care ajunge acolo incat sa simta extrema sa neajutorare inaintea lui Dumnezeu este intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a aprecia ceea ce Dumnezeu face pentru el fie in cele mteriale, fie in cele spirituale. Acela care nu-si simte nevoia de ajutor divin este increzator in propria sa capacitate si in propriile sale resurse si se sprijina pe acestea pentru a gasi o solutie la problemele care il confrunta. Tocmai pentru motivul acesta Dumnezeu ingaduie atat de adesea ca copiii Sai muritori sa-si istoveasca propriile lor resurse inainte ca El sa intervina pentru a le da ajutorul divin. Daca El ar interveni inainte ca ei sa devina constienti de deplina lor lipsa de putere, ei n-ar aprecia cum se cuvine binecuvantarile si bunatatea Lui, caracterul lor ar ramane nedesavarsit si ei ar continua sa se increada in propriile lor procedee si in propria lor capacitate de a face fata problemelor vietii. Asa a fost cu Simon. Desi Isus il vindecase de lepra si pe buna dreptate ,,dorea sa-si arate recunostinta sa” (vezi Matei 26,6; DA 557), aceasta era recunostinta unui om fata de un alt om, nu recunostinta unui om fata de nemarginitul Dumnezeu. ,,Caracterul [lui Simon] nu era transformat ; principiile lui erau neschimbate” (DA 557); pe scurt el era neconvertit. Astfel, obiectivul final al lui Hristos in vindecarea leprei lui corporale, adica vindecarea lui de lepra pacatului, inca nu fusese realizat. Atitudinea lui Simon fata de Isus era asemanatoare cu aceea a lui Nicodim, care recunostea ca Isus era ,,un invatator venit de la Dumnezeu”, dar dadea gres in a recunoaste nevoia lui personala de a fi ,,nascut din nou” (vezi la Ioan 3,2.3). Ambii erau reprezentati, in acest stadiu al experientei lor religioase de ascultatori, de tipul de teren ,,pietros” (vezi la Matei 13,5). Cinci sute de lei. Adica, 500 de dinari romani, sau cam 56,56 dolari (vezi p. 49). Cincizeci de dinari ar fi cam 5,66 dolari. In termeni ai puterii actuale de cumparare valoarea ar fi mult mai mare (vezi la Matei 20,2). 7:42 Fiindca n-aveau cu ce plati, i-a iertat pe amandoi. Spune-Mi dar, care din ei il va iubi mai mult? N-aveau cu ce plati. Marimea datoriei nu facea nici o deosebire in ce priveste capacitatea datornicilor de a plati. Amandoi erau neinstare sa plateasca ceea ce datorau. Dar era o diferenta in aprecierea din partea lor in ce priveste anularea datoriei din partea creditorului. Omul cu datoria mai mica, ar fi gasit probabil ca este mai usor sa castige bani pentru a plati inapoi datoria, in timp ce omul cu obligatia mai mare ar fi gasit ca este, respectiv, mai dificil. Omul care datora cei 500 de dinari romani (vezi la v. 41) era, pe cat se pare, atat de ingropat in datorii, incat nu avea nadejde sa a. o plateasca, in timp ce omul care datora numai 50 de dinari ar fi putut, daca i s-ar fi dat timp, sa faca lucrul acesta. Pentru amandoi, in clipa cand datoria lor era scadenta, totusi, nu era probabil nici b. o alternativa decat aceea a sclaviei (vezi la Matei 18,25). Sincer. Cuvantul acesta a fost adaugat [KJV] de traducatori, dar ideea din el este implicata in grecescul charizomai, ,,a face o favoare” sau ,,a da indurare” (vezi la v. 21), aici tradus ,,iertat” Mai mult. [,,Cel mai mult”,KJV]. Literal, ,,mai mult”. 7:43 Simon I-a raspuns: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat. Socotesc. [,,Presupun”, KJV]. Raspunsul era evident, asa cum era cazul cu atat de multele parabole si invataturi ale lui Isus. In unele cazuri, aceia carora le erau adresate, erau fara tragere de inima, in alte cazuri erau gata sa recunoasca invatatura atat de clar prezentata (Matei 21,34.41 45; vezi Luca 10,36.37). I-a iertat mult. Vezi la v. 42. Simon a rostit judecata asupra sa. Plin de tact Mantuitorul l-a condus pe mandrul Fariseu sa-si dea seama ca pacatul lui, seducerea Mariei, era mai mare decat al ei, dupa cum 500 de dinari erau mai multi decat 50 (vezi DA 566, 567). 7:44 Apoi S-a intors spre femeie, si a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta, si nu Mi-ai dat apa pentru spalat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, si Mi le-a sters cu parul capului ei. S-a intors spre femeie. Desi Hristos S-a intors catre femeie cand a vorbit, cuvintele Sale erau adresate lui Simon. Faptul acesta poate lasa sa se inteleaga ca Isus intentiona ca cuvintele Sale sa fie o mustrare pentru Simon si o exprimare de recunostinta pentru Maria, pentru amabilitatea ei prevazatoare. Aceasta apreciere trebuia sa fi insemnat mult mai mult pentru Maria, decat un cuvant adresat ei singure, mai tarziu, pentru ca Isus a onorat-o in prezenta acelora care considerau ca au motive temeinice sa o dispretuiasca si sa o ignore. Nu mi-ai dat apa. Potrivit cu textul grec in fiecare caz –apa (v. 44), sarutarea (v. 45) si uleiul (v. 46) – cuvantul insusi are locul dintai pentru accentuare, ca ,,apa nu mi-ai dat”, etc. Nu este clar pentru ce Simon nu a procurat macar apa pentru oaspetii sai. Este indoielnic ca el ar fi invitat o grupa de oaspeti sa participe la ospitalitatea casei si a mesei lui si apoi sa le fi tagaduit gesturile de curtoazie mai marunte, daca acestea ar fi fost obligatorii pentru gazda. Se pare, mai degraba, ca contrastul pe care Hristos il face aici intre Simon si Maria nu este atat de mult intre o datorie omisa si o datorie indeplinita, cat de o favoare neglijata si o favoare acordata. Simon era ospitalier, dar ar fi putut face si mai mult decat facuse. Actul de recunostinta al Mariei a fost facut, nu ca o obligatie, ci ca expresia unei inimi care dadea pe dinafara de iubire si devotiune. 7:45 Tu nu Mi-ai dat sarutare; dar ea, de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. N-a incetat. Gr. dialeipo, ,,a fi intermitent”. El denota actiune repetata, nu continua. 7:46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. Untdelemn. Gr. elaion, de obicei, ,,ulei de masline”. Simon nu ,,unsese” pe Isus nici cu cel mai obisnuit untdelemn al Palestinei. In contrast, Maria a folosit ,,mir”, muron, cel mai scump pe care-l putea cumpara cu bani (vezi la v. 37). Simon nu folosise nici cel mai obisnuit ulei pentru capul lui Hristos, in timp ce Maria intrebuintase felul cel mai scump pentru picioarele Lui. Ce contrast – si in contrastul acesta era reflectata atitudinea inimii fiecaruia. Ospitalitatea lui Simon era neinsemnata in comparatie cu recunostinta nemarginita a Mariei. 7:47 De aceea iti spun: Pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin. Iertate. Iubirea pentru Hristos duce la iertare in sensul ca iubirea fata de El indeamna la cainta si marturisire. Iubirea pe care Maria o simtea acum in inima ei pentru Hristos era rezultatul iertarii deja acordate ei inainte de ocazia aceasta (vezi nota aditionala la sfarsitul capitolului). Simon simtea numai putina iubire pentru Hristos, pentru ca pacatele lui erau inca neiertate si pentru ca, asemenea lui Nicodim (vezi la Ioan 3,3-7), el nu se socotise un pacatos avand nevoie de iertare divina. 7:48 Apoi a zis femeii: Iertate iti sunt pacatele! Iertate iti sunt. Literal, ,,au fost iertate”. Maria primise deja iertare pentru pacatele ei. 7:49 Cei ce sedeau cu El la masa, au inceput sa zica intre ei: Cine este acesta de iarta chiar si pacatele? Intre ei. [,,In ei insisi”, KJV]. Sau ,,intre ei”. Si. Gr. kai, ,,si”, ,,de asemenea” sau ,,chiar”. Kai pare cel mai bine tradus prin ,,chiar” in pasajul acesta. 7:50 Dar Isus a zis femeii: Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace. Credinta ta te-a mantuit. Credinta omului trebuie totdeauna sa se ridice pana la cererea binecuvantarilor iertarii, deoarece ,,fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu” (Evrei 11,6). Un simt al nevoii si al dependentei de Hristos trebuie sa insoteasca credinta (vezi la Matei 5,3; Luca 5,8). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 7 Cei mai multi comentatori sunt de parere ca incidentul relatat aici de Luca n-ar trebui sa fie identificat cu ospatul mentionat de alti scriitori ai Evangheliei. Unele din motivele lor mai importante pentru concluzia acesta sunt: 1) Indoiala ca Maria din Betania ar fi putut fi de caracterul femeii descrise de Luca, intrucat ceea ce a relatat in alta parte a Evangheliei cu privire la Maria din Betania pare ca inlatura identificarea ei cu femeia aceasta; 2) indoiala ca un Fariseu, mai ales unul care locuia la numai 2 mile de Ierusalim, ar fi ospatat pe Isus in public, la mai putin de o saptamana inaintea crucificarii, mai ales cand era evident ca avea o indoiala in mintea lui cu privire la mesianitatea lui Isus; 3) diferente aparent ireconciliabile intre relatarea lui Luca si aceea a altor trei Evanghelii care, dupa parerea lor, tind sa intreaca in greutate multele puncte de asemanare. Trebuie sa se admita ca dificultatile acestea nu trebuie sa fie date la o parte cu usuratate. Dar nici concluzia trasa pe temeiul lor nu este atat de obligatorie cum ar parea la o prima vedere. Lucrul acesta poate fi vazut din urmatoarele consideratii: 1. Ioan o identifica pe Maria, sora Martei si a lui Lazar, ca fiind aceea care a uns picioarele lui Isus, iar relatarea din partea lui a incidentului este evident paralela cu aceea a lui Matei si a lui Marcu, care impreuna cu Luca, nu-i pomenesc numele. Lucrul acesta se poate sa se fi datorat faptului ca femeia, o crestina evlavioasa, inca mai traia cand au fost scrise Evangheliile sinoptice. Cei trei evanghelisti sinoptici, incredintati deci ca naratiunea trebuia sa fie inclusa in relatarea Evangheliei, se poate sa se fi hotarat sa nu-i mentioneze numele din bunatatea crestina. Ioan, insa, se poate sa nu fi fost legat de consideratia acesta, intrucat Evanghelia sa a fost scrisa cateva decade mai tarziu (vezi p. 181) si astfel poate la multi ani dupa moartea femeii. Este demn de observat ca Ioan, care doar el o mentioneaza pe Maria, este singurul scriitor de Evanghelie care omite numele lui Simon. Luca (cap. 10,39.42) si Ioan (cap.11,1.2.19.20.28.31.32.45; 12.3) mentioneaza si identifica amandoi o Marie din Betania, cunoscuta ca Maria Magdalena (probabil din ,,Magdala” un oras pe tarmul apusean al Lacului Galileea [vezi Matei 15,39; DA 405]), iar ea este amintita intre femeile care au insotit pe Isus in a doua calatorie galileana (vezi Luca 8,1-3) si este mentionata de toate cele patru Evanghelii in legatura cu moartea, ingroparea si invierea lui Isus (Matei 27,56.61; 28,1; Marcu 15,40.47; 16,1.9; Luca 24,10; Ioan 19,25; 20,1.11.16.18). Candva, inainte de a doua calatorie galileana, Isus a izgonit sapte demoni din ea (Luca 8,2; cf. Marcu 16,9). Daca, sa zicem, Maria din Betania si-ar fi parasit caminul ca rezultat al vietii ei rusinoase, se poate sa fi gasit un adapost in Magdala, poate la prieteni sau la rudele care locuiau acolo. Majoritatea din intamplarile relatate ale lucrarii galileene a lui Isus au avut loc in vecinatatea Campiei Ghenezaret, unde era asezata Magdala si se prea poate ca la ocazia unei vizite mai timpurii a lui Isus la Magdala El sa o fi eliberat de posesiunea demonica. Dupa ce L-a insotit pe Isus in a doua calatorie galileana, se prea poate ca ea sa se fi inapoiat la Betania ca o persoana schimbata si sa-si fi refacut locuinta acolo. Aceasta posibilitate, natural, nu dovedeste ca Maria din Betania si Maria din Magdala trebuie sa fi fost identificate ca una si aceeasi persoana, dar arata cum ar fi putut sa fie cazul in mod rezonabil. Toate informatiile asupra subiectului date in raportul Evangheliei poate sa fie usor intelese in armonie cu o astfel de explicatie. 1. 2. Argumentul ca aproape de sfarsitul lucrarii Lui Isus nu avea prieteni printre conducatorii lui Israel nu este valabil. Nicodim, ,,un fruntas al iudeilor” (Ioan 3,1) a luat cu indrazneala partea lui Isus intr-un sfat al preotilor celor mai de seama si al Fariseilor (vezi Ioan7,45-53). Influenta lui cu ocazia acesta – la sarbatoarea corturilor din anul 30 d.Hr., cam cu sase luni inainte de crucificare – reiese din faptul ca sfatul a biruit si grupul s-a imprastiat fara sa-si realizeze scopul (vezi Ioan 7,53; DA 460). La rastignire, cand mai mult ca oricand oamenii s-ar fi temut sa fie cunoscuti ca urmasi ai lui Isus, cand ,,toti ucenicii L-au parasit si au fugit” (Matei 26,56) si cand Petru, cel mai inflacarat aparator al Lui, s-a lepadat de El de repetate ori (Matei 26,69-75), Iosif din Arimatea, un alt ,,sfetnic de vaza” (vezi la Marcu 15,43) a oferit public un loc de ingropare pentru Isus si, impreuna cu Nicodim, a supravegheat ingroparea Lui (vezi Matei 27,57-60; Ioan 19,38-40). Multi din ,,conducatorii de seama” credeau in Isus la data aceea (vezi DA 539, 699), dar nu-L ,,marturiseau” de teama excomunicarii (Ioan 12,42), desi dupa inviere multi dintre ei au devenit, fara indoiala, crestini (vezi Fapte 6,7). 2. 3. Presupusele puncte de diferenta dintre diferitele relatari nu sunt asa de mari dupa cum sar parea si in nici un caz nu fac relatarile mutual exclusive. Numai Luca vorbeste de gazda lui Isus din ocazia acesta ca fiind un Fariseu, dar lucrul acesta nu este curios, pentru ca erau multi Farisei si era pur si simplu o chestiune de alegere din partea unui scriitor daca identifica pe un om ca Fariseu. Numai Luca dintre scriitorii Evangheliei se refera la alte doua ocazii cand Hristos a pranzit in casa unui Fariseu (cap. 11,37; 14,1). Se pare ca Luca considera asocierea lui Hristos cu un Fariseu pe baza amicala si sociala vrednica de notat si aceasta ar explica relatarea din partea sa aici a faptului ca gazda sa era Fariseu. Faptul ca staruie asupra reactiei lui Simon la incident, in timp ce ceilalti scriitori nu au nimic de zis cu privire la acest aspect, accentuand numai reactia lui Iuda, nu este un fapt neobisnuit. Daca Luca avea un motiv sa introduca naratiunea la acest punct al povestirii sale si nu la sfarsitul lucrarii lui Hristos, cum fac alti scriitori, nu ar fi relatat atitudinea lui Iuda si lectia pe care Hristos a cautat sa i-o dea; a face asa ceva ar fi insemnat un lucru nepotrivit la acest punct al naratiunii Evangheliei. Ar fi insemnat sa prezinte pe Iuda intr-un rol in care inca nu ajunsese pe fata si raportul, asa cum este dat de ceilalti scriitori ai Evangheliilor la un alt punct din naratiunile lor, ar fi tins numai sa puna in incurcatura pe cititorul lui Luca la momentul in care el insereaza istorisirea. Vezi p. 191, 192. Sunt multe puncte in naratiunea lui Luca mentionate de unul sau mai multi din ceilalti trei evanghelisti: 1) Toti sunt de acord ca ocazia era un ospat. 2) Toti sunt de acord ca persoana care La uns pe Isus a fost o femeie. 3) Cei trei sinoptici sunt de acord ca ,,mirul” era intr-un vas de alabastru; Ioan nu vorbeste despre vas. 4) Nici Luca, nici Matei nu mentioneaza felul ,,mirului”, dar Marcu si Ioan spun ca era ,,nard”. 5) Atat Luca, cat si Ioan mentioneaza ungerea picioarelor lui Isus. 6) Atat Luca, cat si Ioan mentioneaza faptul ca Maria a folosit parul ca stergar pentru a sterge picioarele lui Isus. 7) Cei trei scriitori sinoptici dau numele gazdei ca fiind Simon. Aceste puncte de asemanare nu dovedesc in mod necesar ca incidentul din Luca trebuie sa fie identificat cu acela relatat de catre ceilalti trei evanghelisti, dar tind sa sporeasca gradul de probabilitate in directia aceea. Admitand faptul ca ospatul din casa Fariseului pe care-l relateaza Luca este identic cu acela din casa lui Simon din Betania, doua intrebari cer un raspuns: 1) Pentru ce a inserat Luca istorisirea atat de timpuriu in naratiunea Evangheliei, atat de departe de cadrul ei cronologic? 2) Pentru ce relatarea lui este atat de diferita de aceea a celorlalte trei Evanghelii in atatea puncte importante? Contextul din Luca procura un raspuns cu totul satisfacator si convingator la aceste intrebari. Luca scrie in primul rand pentru crestini dintre Neamuri (vezi p. 664). Intrucat mentionase de repetate ori opozitia conducatorilor iudei fata de Hristos (cap. 5,17.21.30.33; 6,2.7.11; etc), Luca se temea fara indoiala ca cititorii sai culti dintre Neamuri ar intreba cum s-ar fi putut astepta ca ei sa creada in Hristos, daca toti oamenii de frunte ai propriei Lui natiuni (si deci, presupus, oamenii cei mai calificati de a aprecia pretentiile Sale) L-au respins. Acesta probabil explica faptul ca Luca, singur printre cei patru scriitori ai Evangheliilor mentioneaza trei cazuri specifice cand Isus a pranzit in casa unui Fariseu (vezi 7,36; 11,37; 14,1) ca si alte cazuri de prietenie aparenta intre Isus si anumiti conducatori iudei (vezi la cap. 7,3). Contextul imediat al relatarii lui Luca a ospatului din casa lui Simon arata si mai clar motivul pentru care Luca a inserat istorisirea la acest punct al naratiunii. El tocmai relatase faptul ca conducatorii respinsesera atat solia lui Ioan Botezatorul, cat si a lui Isus (vezi v. 30-35) – de fapt, nu toti conducatorii, ci evident marea majoritate. De aceea, la punctul acesta al istorisirii sale despre Hristos, Luca ar fi putut foarte probabil sa simta nevoia sa arate ca unii din conducatorii ii erau favorabili. In plus, tocmai in acest capitol Luca relateaza mijlocirea amicala a unor anumiti ,,batrani ai iudeilor” (v. 3). Imediat dupa acest incident, Luca da imprejurarile care conduceau la propria admitere a lui Hristos ca conducatorii lui Israel l-au respins si pe Ioan si pe El (v. 11-35). Prietenia anumitor conducatori mentionata imediat inainte, cat si dupa v. 11-35, poate sa fi fost intentionata de Luca pentru a potoli orice banuiala din partea cititorilor sai ca Hristos s-ar fi putut sa nu fie Mesia pentru ca propria Lui natiune Il respinsese. Pe temeiul admiterii ca acesta este motivul pentru care Luca a inserat relatarea ospatului lui Simon la acest punct mai timpuriu decat in cadrul lui cronologic adevarat, motivul pentru deosebirea majora dintre raportul lui Luca si acela al celorlalti trei evanghelisti devine clar. In acord cu aceasta, nu exista nici un motiv ca Luca sa relateze reactia lui Iuda si nici referirile la iminenta moarte a lui Hristos. Punctul principal era atitudinea lui Simon ca unul din conducatorii lui Israel. Pentru ceilalti trei evanghelisti, atitudinea lui Iuda are rost in contextul unde apare povestirea din partea lor a evenimentului. Relatarea reactiei lui Iuda si aceea a lui Simon nu sunt mutual exclusive, ci complementare, si in nici un caz nu s-ar contrazice una pe alta chiar daca amandoua erau date de unul sau mai multi scriitori ai Evangheliei. Naratiunea lui Luca a ospatului din casa lui Simon este clar identificata in Hristos Lumina lumii cu aceea a ospatului din casa lui Simon din Betania, asa cum este data in celelalte Evanghelii (DA 557-563). Simon din Betania este identificat, de asemenea, cu Simon din naratiunea lui Luca (DA 557, 558, 566). In plus, femeia nenumita din relatarea lui Luca este identificata cu Maria din Betania (DA 558-560, 566) si cu Maria Magdalena, din care Hristos scosese sapte demoni (DA 568). De asemenea, Simon insusi este declarat a fi cel care o dusese pe Maria la pacat la o oarecare data anterioara (DA 566). Simon deja marturisise credinta in Isus ca profet, il recunoscuse ca invatator trimis de Dumnezeu si nadajduia ca El ar fi putut sa fie Mesia (DA 557; cf. Ioan 3,1.2). Dar inca nu-L acceptase ca Mantuitor si intamplarea aceasta a devenit punctul critic pentru mantuire in viata lui (DA 567, 568). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHTIE 1–17 DA 315–320 4, 5 MH 65 4–7 MH 63 4–9 DA 316 5, 6 DA 317 11–15 DA 318 14 DA 320 16, 17 DA 319 19–28 DA 214–225 21–23 DA 217 23 DA 218 30 DA 595 36–50 DA 557–568 38 DA 559 39–43 DA 566 43 SC 36; 2T 75 44, 45 DA 567 47 COL 211; DA 567; FE 275; MH 182 48 PP 754 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: