6:11 Ei turbau de manie, si s-au sfatuit ce ar putea sa faca lui Isus.
Manie. [,,Nebunie”, KJV; ,,Nebunia urii”, G. Gal.]. Gr. anoia, literal, ,,o lipsa de sens” de la a, un prefix negativ si nous ,,minte”; de unde ,,furie fara sens”. Oamenii acestia ,,isi iesisera din minti”. Din punct de vedere al Fariseilor aceasta era cel putin a cincea incalcare din partea lui Isus a legii rabinice de la inceputul lucrarii Lui galileene (vezi la Marcu 2,24). Vrajmasii Lui erau plini de furie; turbarea lor era inrudita cu nebunia. Acelasi duh care il stapanea pe demonizat (vezi nota aditionala la Marcu 1) le si impietrea inimile lor.
S-au sfatuit intre ei. Ei nu mai erau in stare sa se stapaneasca si mania lor fierbea in clocote cand au inceput sa discute despre ceea ce sa faca in privinta situatiei. Dilema lor statea in faptul ca Isus enuntase clar un principiu pe care ei nu-l puteau tagadui si ca poporul tinea cu Isus. Potrivit cu relatarea din Marcu, se pare ca ei nici macar nu puteau sa astepte sfarsitul serviciului, ci au iesit afara inainte ca adunarea sa se fi terminat pentru a discuta problema (vezi la cap. 3,6).
Ce sa faca. [,,Ce ar fi putut sa faca?”, KJV]. Mai inainte, in primavara aceluiasi an, 29 d.Hr., Sinedriul hotarase sa ia viata lui Isus si pusese spioni sa-L urmareasca si sa raporteze ce spunea si ce facea El (vezi DA 213; Ioan 5,18; vezi la Marcu 2,6). Hotararea fusese deja luata si ramanea numai intrebarea cum sa realizeze fapta cu o aparenta de legalitate. Reactiile poporului si ale conducatorii lor erau frapant de opuse. Invidia, rautatea si ura carturarilor si Fariseilor sporeau direct proportional cu cresterea popularitatii care intampina lucrarile lui Hristos in Galileea. Simtind primejdia iminenta, putin mai tarziu mama si fratii Lui L-au indemnat sa-Si intrerupa lucrarea din cauza opozitiei pe care o trezea (vezi la Matei 12,46).