4:28 Toti cei din sinagoga, cand au auzit aceste lucruri, s-au umplut de manie.
Cand au auzit. Oamenii din Nazaret nu erau greoi in a vedea explicatia cuvintelor pe care le spusese Isus. Ei au vazut clar ce vrea sa spuna Isus. Poate ca au strafulgerat prin memoria lor anumite intamplari din copilaria si tineretea Mantuitorului cand credinciosia lui Isus fata de ce era drept si bine osandise in tacere propria lor purtare rea (DA 89); acum mustrarea subinteleasa a Domnului a cazut greu pe inima lor impotrivitoare. Constienti intr-o clipa de propriul lor caracter defectuos si de nevoia lor de adevarata pocainta si convertire, inima lor rea s-a ridicat cu revolta (vezi Romani 8,7). Mandria si prejudecata le-a intunecat mintea lipsita de bunavointa fata de lumina adevarului care pentru o clipa patrunsese in sufletul lor.
S-au umplut de manie. Dandu-si seama ca cuvintele lui Isus ii descriau in chip desavarsit pe ei, n-au fost dispusi sa mai asculte. A-L accepta insemna sa admita ca nu erau mai buni decat paganii, pe care-i priveau ca si caini si lucrul acesta au refuzat sa-l faca. Nu erau dispusi sa-si smereasca inima. Cat de diferite erau cuvintele lui Isus de ,,lucrurile magulitoare” pe care erau ei obisnuiti sa le auda (vezi la Isaia 30,10). Pe cat se pare, oamenii din Nazaret voiau mai bine sa ramana saraci, orbi si in robie (vezi Luca 4,18). Desi erau raniti adanc, constiinta lor vinovata s-a trezit in graba pentru a aduce la tacere cuvintele patrunzatoare ale adevarului. Mandria nationala salbatica se ridica impotriva gandului ca binecuvantarile Evangheliei ar putea fi puse la dispozitia paganilor si in fatarnicia lor necugetata ei erau gata sa-L ucida pe Domnul vietii (vezi Fapte 3,15).